miercuri, 22 februarie 2012

Studiu despre metodele dâmbovițene

Iată aici un articol de pe gsp.ro în care cititorul află câți bani a câștigat echipa de fotbal CFR Cluj din transferuri în ultimii trei ani. Pare inocent, nu? Tocmai asta este și ideia; un articol oarecum neutru, care să arate că CFR se descurcă bine pe plan financiar.

Înainte de-a continua trebuie să clarific dedesupturile, altfel n-o să mă înțelegeți. CFR este echipa care a câștigat cel mai mult în ultimii 5 ani. CFR nu este din București, iar pentru râmele de pe malul dâmboviței este ceva de neconceput. Așa ceva nu există în universul lor; cum să aibă cineva dinafara Bucureștiului, pardon bucureștiului, un succes mai mare? În mintea lor, Bucureștiul, of!, bucureștiul, este centrul geografic în care întreagă știință din România/Tera/Univers este concentrată.

Spre deliciului lui Sartre, în universul dâmbovițean, ceea ce nu se afla la bucurești nu există. Însă acum s-au trezit fără nădragi, de altfel un fapt bine-știut de restul țării în general și de noi din Ardeal în mod special: capitala n-are nădragi. Și când râmele din ”capitală” se trezesc cu fundul gol, adică, să nu mă-nțelegeți greșit, fundulețul dâmbovițean e gol mai-mereu, dar când realizează și ei de ce li-e frig atunci când nu stau pe un scaun, cum credeți că reacționează râmele? Credeți că se antrenează și mai mult, ca să devină mai bune? Nuuu... Tactica este să distrugă fiindcă nu este în București. Of! Din nou pardon, chiar am vrut să zic bucurești. Așa, gata; să revenim la subiect...

...ziceam că gesepiștii lui Voiculescu au scris un articol neutru despre afacearea de succes al clubului CFR Cluj. Faptul că articolul este oarecum neutru este primul semn că au pus ceva la cale. Eu sunt foarte convins că pe parcursul primăverii, după ce s-a reluat campionatul, își vor face apariția editorialele atotneștiutorilor de la redacțile aflate pe malul Dâmboviței în care succesul financiar al CFR-ului este prezentat ca dovada supremă și indiscutabilă că CFR a cumparat arbitrii, că au blătuit meciuri și așa mai departe.

Așa se ”luptă” bucureștiul (de data asta am nimerit-o din prima, fiindcă bucurești nu este un cuvânt care descrie un oraș ci este mai mult un cuvânt cu care poți speria copii, gen bau!, și de aia nu trebuie să înceapă cu majusculă) pentru câștigarea titlului. Cu minciuni. Cu jigniri. Dar fără valoare. De data asta a fost vorba de fotbal. Dar acest articol se poate aplica și în alte domenii; ba chiar în toate domeniile! Și de aia se trăiește atât de bine în România, dacă vreodată v-ați întrebați de ce...

Pentru mine personal este distractiv fiindcă în timpul campionatului de fotbal mă simt ca un copil care a mers la pescuit și, după ce a pus râma pe cârlig, stă și se uită mirat cum se zbate râma deși este înpunsă de cârlig.

Niciun comentariu: