Protestele au continuat în București ieri seară. Până ieri am urmărit evenimentele cu scepticism având în vedere că politicienii în general, dar mai ales în România, sunt foate tupeiști și că mereu încearcă să manipuleze toată lumea. Nu uitați cuvântul ”manipulare” căci am să revin asupra lui mai jos.
Am ținut și țin în continuare cont de ce a fost anul trecut la acele proteste la Casa Poporului, atunci când o mulțime de oameni prezenți la manifestație au fost mințiți pe față de organizatori, de politicienii din opoziție, și noi din fața televizorului, adică restul populației, am putut privi cum televiziuniile și-au asumat rolul de judecătorul unui proces democratic.
Vă mai aduceți minte că nici Realitatea și nici Antenele n-au difuzat discursul premierului Boc (inculpatul), asta chiar în ziua în care s-a votat una dintre acele moțiuni de cenzură? Eu nu pot uita acel eveniment și nici cum stăteam în fața televizorului, la București, la niște prieteni la care eram în vizită, și mă gândeam: ”Azi Boc și PDL-iștii, mâine toți cei cu opinii diferite. O fi murit Ceaușescu, dar ceaușismele prosperă de 20 de ani incoace...” Să ne mai amintim ce făcea Voiculescu înainte de 1989. Să ne mai amintim care era meseria lui și de ce entitate a statului era angajat. Așa.
La aceste proteste, acum câteva zile câțiva jurnaliști au fost agresați. Subliniez că NU sunt de acord. Aceste manifestări vor avea efecte dacă mai multe condiții sunt îndeplinite, una dintre ele fiind abținerea de la acte violente. Dar...
Normal că există un dar....
Clubul jurnaliștiilor a protestat declarând că nu este normal ca jurnaliștii să fie agresați. Acel ton de martir binecunoscut care a-nsoțit declarația a fost ușor de recunoscut; așa cum jurnaliștii fug de orice responsabilitate invocând libertatea presei, ceva de genul au făcut și acuma; însă data asta a fost vorba de motivul bine-cunoscut cum că jurnaliștii sunt acolo să raporteze evenimentele și că nu sunt implicați. Mitul romantic despre meseria jurnaliștilor spune că în conflicte, ei sunt ”non-combatanți”. De foarte multe ori, acest lucru este adevărat. În România aproape niciodată nu este adevărat.
Unul dintre motivele pentru care clasa politică din România au putut goli țara de resurse cu propria îmbogățire ca unicul scop sunt chiar jurnaliștii.
Ziceam de manipulare.
Ieri seară, la sosirea lui Ludovic Orban, protestari l-au gonit din Piața Universității spunându-i că și el este la fel ca restul, că opoziția și actualul guvern sunt la fel, că doar manipulează lumea pentru a putea fura. Sunt de acord! Dar cum au reușit semenii lui Orban să manipuleze? Fără complicitatea massmediei, persoane precum Băsescu, Iliescu și așa mai departe nu ar fi putut manipula populația română în felul în care au făcut-o.
Au fost bătuți niște jurnaliști? Nu. Fiindcă în România nu există jurnaliști. Cei bătuți erau doar persoane cu o cameră sau un microfon în mână, gata să mai servească minciuni româniilor. Înainte de 1989 cei care făceau asta primeau salar de la Securitate. Azi, unii dintre ei primesc salarul de la persoane precum Voiculescu. Hai să spunem că diferența nu este tocmai de anilumină...
Nu trebuia bătuți, dar nici nu pot invoca nu mai știu ce statut de jurnaliști deorece dacă existau jurnaliști în România, românul probabil ar fi trăit mai bine și n-ar fi simțit nevoie să protesteze.
Protestele din România mi se par mai sincere după ce a fost alungat Ludovic Orban. Poate este așa că românul s-a deșteptat. Din păcate lipsesc încă alternativele. Vom vedea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu