Nu tăți îs așa!

Ultima perioadă am comentat foarte dur împotriva presei din București și mai ales contra presei sportive din capitală. Însă, pentru ca lumea să înțeleagă că deși generalizez când scriu, nu sunt atât de încuiat încât să cred că toți jurnaliștii sunt într-un fel, sau că toată lumea din sud ar fii într-un anumit fel, am să vă dau un exemplu că nu tăți îs așa.

Când vine vorba de oameni, trebuie ținut cont că toți suntem diferiți. Toți avem opinii diferite, însă dacă nu generalizăm nu putem discuta deoarece ne-am îneca în amănunte. Generalizând putem discuta despre probleme în general și așa este mai ușor să vezi întreaga imagine, întreaga problemă și o cale sau o strategie care să ducă spre o soluție. Înecându-ne în cazuri specifice doar le permite unora să profite, așa cum au făcut din 89 și până-n prezent.

Dar este totul alb în Ardeal și negru în Miticia? Normal că nu! În realitate, lumea este colorată în diferite nuanțe de gri. Eu doar am presupus că asta se subințelege.


 Iată așadar un exemplu bun, ca să zic așa, luat tocmai de la ProSport. Unul dintre cei care scrie pe ProSport este Florin Camarov și din câte-mi dau seama, cred că dânsul este dinamovist. E ceva rău în asta? Normal că nu; toți avem preferații noștrii, nu?


Niciodată nu m-a deranjat că cel de lângă mine ține cu altcineva sau că gândește altfel. Dar întotdeauna am să fiu impotrivă celor care mint despre ceea ce gândesc eu sau dacă încearcă să-i discrediteze pe cei cu care țin doar pentru a-și masca proprile probleme. Iar la București, în presa din România, două sinonime din păcate, minciuna este folosită pentru a masca incapacitatea unora.

Sport sau politică, fenomenul este același; la conducerea cluburilor din București sunt oameni precum Becali, Borcea sau Coposi, băieți de cartier, șmecheri fără scrupule și valori morale normale într-o societate care nu-și bate joc de oameni. La conducerea țării găsim aceleași personaje. Generalizând este destul de simplu de văzut de ce românul trăiește atât de bine.

Dar să ne-ntoarcem la dl Camarov; textele dânsului, cel puțin din câte am observat eu, sunt inteligente și analizează realitatea din sportul românesc. Nu acuză, nu aruncă cu noroi de dragul de-a scăpa de el, însă critică atunci când este cazul și laudă când este cazul. Așa și trebuie să fie de altfel. Diferența dintre ceea ce scrie dl Camarov și majoritatea colegiilor lui este că dl Camarov nu încearcă să-și mintă cititorii.

Dacă și ceilalți jurnaliști, cei care scriu despre alte subiecte decât sport, ar face-o la fel ca dl Camarov, atunci probabil România ar arăta altfel. Bravo dânsului! Iată un articol.

B.