De aia se trăiește atât de bine în România

Pe vremea când locuiam la București întâlneam zilnic oameni care se mândreau că nu se lasă șmecheriți de alții în viața de zi cu zi. Nu este nimic rău în asta, având în vedere aventura care te așteaptă atunci când întenționezi să te deplasezi din punctul A până la punctul B cu taxi-ul de exemplu.

Dar aceeași români, oameni normali, oameni care-și văd de treabă în fiecare zi, se lasă păcăliți în fiecare zi de către sistemul economic din România. Eu susțin că în România, sistemul economic după ani și ani de conducere politică criminală, s-a dezvoltat în așa fel încât omul de rând să fie cel păgubit. Iată un exemplu de dinaintea crizei.

Mă aflam în România pe vremea respectivă și prin 2006, cred, am observat cum creditele au explodat. Toată lumea luau credite pentru tot felul de nevoi. Creșterea economică de atunci a fost una falsă, una făcute prin creditarea extensivă. Vă mai aduceți aminte că erau reclame pentru credite cu buletinul? În fine.

Dar care ar fi problema? Poporul suedez are foarte multe datorii la bănci și Suedia este țara din UE care a trecut prin criză cel mai bine. Diferența este că în România, multe credite au fost date în euro și în Suedia, creditele sunt date în moneda în care cel care a luat creditul își primește venitul. Are vreo importanță? Categoric. De ce? Citiți mai departe...



O bancă este o companie care vinde un anumit produs: datorii. Suedezul merge la banca și își face un credit pentru că vrea să achiziționeze o mașină, o locuință nou etc etc. Creditul suedezului este in coroane, iar venitul suedezului este tot în coroane. Banca, pentru a putea da creditul, trebuie să se împrumute la rândul ei pe piață internațională. Acel împrumut se face, deobicei, în euro sau în dolari. Ei, banca știe că riscă să piardă bani dacă valoarea coroanei scade relativ valutei în care s-a împrumutat pe piața internațională interbancară. Așa că în ziua în care suedezul își face creditul, banca trebuie să analizeze riscul că suedezul nu mai poată să-și plătească rata la bancă ȘI riscul valutar, adică riscul că moneda în care banca DĂ creditul și în care va incasa rambursarea și dobânda va pierde relativ de moneda în care banca A LUAT creditul. Pe scurt; suedezul care a luat creditul plătește dobândă pentru riscul pe care banca și l-a asumat dându-i credit și riscul valuar.

În România? Dezastru. Un popor vândut de către politicieni.

În primul rând; în România există o noțiune la nivelul oameniilor de rând, de altfel o noțiune tâmpită, cum că tot ce provine ”de dinafara” este net superior ceea ce este din România. Așa că euro-ul sau dolar-ul este ”mai bun” decât leul nostru amărât. Băncile au sezizat această atitudine și au procedat în felul următor.

Un român merge la bancă ca să-și facă un credit. Creditul este de multe ori în euro. Venitul românului este de cele mai multe ori în lei. Banca, când dă creditul în euro, cere rata și dobânda în euro - ceea ce este normal. Ei, în ziua în care se dă creditul, banca din România procedează precum banca din Suedia; se împrumută pe piața interbancară. Diferența dintre sistemul român și cel suedez acum se vede; este vorba de o diferență subtilă și, în același timp, grosolană.

În timp ce banca suedeză cere dobândă de la cel care a luat creditul pentru a-și acoperi riscul la care s-a expus când s-a împrumutat pe piața interbancară, banca română, fiindcă cere ratele în euro și nu în valuta în care românul își primește salariul, împinge tot riscul valutar pe românul de rând dar, în același timp, îi cere dobândă ca și cum banca și-ar asuma acel risc pe care tocmai l-a împins spre românul de rând. Dacă leul scade, bancă n-are nici o problemă fiindcă cel care a luat creditul, adică românul de rând, are de suferit și nu banca. Problema este însă că banca cere dobândă românului ca și cum deprecierea leului ar fi o problemă pentru bancă!


Pe scurt; în românul dă bani băncii ca banca să-i dea lui TOT riscul! Este absolut obscenă situația! Este. Jaf. Mafie. Și nimic altceva. Câte credite se dau anual în euro în România?

Soluția este simplă în opinia mea. Trebuie trecută o lege care interzice creditarea in euro în România și că toate creditele în euro trebuie renegociate în lei până la o anumită dată. Dacă politicienii ar fi ținut la moneda națională, dacă politicienii români ar fi ținut la poporul român, concedieriile și măsurile de austerite, cel puțin o mare parte din ele, s-ar fi rezolvat prin deprecierea  leului. Românul de rând ar fi observat că produsele române au devenit mai ieftine, ceea ce ar fi fost bine pentru producătorii din România și în timp ar fi dus la mai multe locuri de muncă.

Însă știm cu toți cu cine țin politicienii români.

România a fost vândută, bucată cu bucată și pe bani puțini de oameni care atunci când ceasul răspunderi sună, preferă să se împuște în gât, că nu-s în stare să-și nimerească capul. Întâi au fost vândute fabriciile. Apoi terenurile. Iar din 2006, aproximativ, poporul român a fost vândut de către actuala clasă politică.

De aia se trăiește atât de bine în România. USL? Vă înșelați amarnic!