Și voi ați crezut că noi, restul, nu ne-am prins...

Le Figaro publica azi un interviu cu-n oficial european de la Bruxelles care spune că problema în România nu este USL ci mai mult cultura politcă. Un partid care ajunge la putere se crede îndreptățit să schimbe regulile de joc, ceea ce nu este tocmai koșer într-o democrație. (sursa)

Ceea ce m-a distrat a fost că hienele din capitală care conduc România chiar au crezut că restul Europei nu s-au prins. A intervenit criză și cred că de aia Bruxelles a cam tăcut până acum, însă am scris aici pe blog acum un an, aproximativ, că va trece criza și atunci Bruxelles se va ocupa și de circarii din București.

Și lipsit complet de modestie proclamez așadar: ce v-am spus, băi cretiniilor în cravată, băi distrugători de țară?

Mulți români se așteaptă ca un singur om să aibă toate răspunsurile și toate soluțiile. De fapt, și asta cred eu c-ar fii principalul motiv pentru care se trăiește atât de bine în România, poporul român tânjește după un cineva care să rezolve problemele pentru că este o soluție mai convenabilă decât să fii nevoit să contribui la soluție.

Însă soluția bună nu-i este automat aceleși lucru ca o soluție convenabilă.

Hienele din clasa politică postdecembristă și-au dat seama de acest aspect psihologi a masei. Se aude clar pe discursul lor. Indiferent de partid, toți vorbesc în termeni absoluți:

Băsesucu este de vină! (De parcă Băsescu a inițiat criza financiară...)

Ponta a stricat imaginea țării! (Articolul din Le Figaro sugerează că imaginea României n-a fost de top nici inainte de puci.)

Comun cele două tabere este speranța exagerată și fără fond că un singur om poate să rezolve tot. Românul la votat mereu pe cel care a parut cel mai atotștiutor, iar prin acest fapt românii și-au ales clasa politică pe care o au. În țări cu democrații mai mature, acest lucru nu se-ntâmplă, cel puțin nu la fel de mult ca în România, căci poporul este mai informat și mai educat vizavi de principiile democratice. În asemenea țări mai sunt și politicieni competenți care-ntr-adevăr duc propria țară înainte. De ce? Pentru că în acele țări, persoane competente primesc o șansă în ziua votului.

În România acest lucru este imposibil deoarece un om competent știe că nu este atotștiutor. Un om cu bun simț nu încearcă să bage tuturor în cap că le știe pe toate. Ironia este că un om care chiar ar putea fii începutul soluției problemelor din România n-o să ajunga la putere în România. De ce? Pentru că poporul nu-l considera un lider. Pentru că poporul, mai degrabă, îl consideră un fraier, un naiv sau un idealist și ca atare, nu-i va acorda votul. Poporul poartă toată vina că-n clasa politică română, numărul persoanelor competenți este egal cu numărul doveziilor empirice că ”string theory” într-adevăr descrie natura; adică zero. Adevărul trist este că mulți dintre cei dintre români care ar avea competența necesară pentru a schimba țara în bine preferă să plece tocmai din motivele pe care tocmai vi l-am descris.

Ei, eu am observat că așa este în toate domeniile din România și nu doar în politică. Mereu cel nou ales sau ajuns într-o funcție crede că dacă schimbă tot lumea îl va vedea ca un om capabil, ca un om care stie ce este de facut. Din păcate, căutarea acestui om este programat în subconștiența româniilor și pentru că, din nefericire pentru români, acest fenomen se-tâmplă-n toate domeniile și la toate nivelurile nu-i de mirare că mulți români se plâng că peste tot există doar incompetență.

Până acum, românii au mers la vot și i-au votat pe cei care au mințit cel mai mult, pe cei care s-au lăudat cel mai mult că le-ar ști pe tăte. Apoi, timp de patru ani, aceeași români s-au plâns că tocmai cei pe care i-au votat îi fură pe față și fără ca furtul să aibă vreo consecință penală. Cu alte cuvinte, românul pune vulpea să-i păzească găiniile și apoi se plânge că vulpea i-a sfâșiat găiniile.

Stuart Mill a spus că un popor de oi merită un popor de lupi. A știut el ceva...

Schimbarea, dacă va avea loc, ceea ce nu este deloc o certitudine, trebuie să vină de la oamenii de rând. Ei sunt cei care trebuie să spună nu la o franzelă de pâine pentru un vot chiar dacă li-e foame. Ei trebuie să spună nu la 10 sau 20 sau câți or fi de lei pentru un vot, chiar dacă n-au bani. Ei trebuie să înceapă să gândească ce este mai bine pentru mine și vecinii mei și să voteze ca atare. Gândind așa, românul de rând le i-a toată amuniția bandițiilor care azi conduc țara.

În România se va trăi bine atunci când cetățeanul ascultă cu adevarat imnul.