In 1994 am fost in LA. Am vizitat Six Flaggs....si acolo am facut asta...
B.
luni, 30 martie 2009
Google-ads
Dupa cum ati observat, am pus anunturi de la google pe blog. Ce nu pot intelege este ca nu am scris nici un cuvant in suedeza, nici aici si nici pe celalalt blog, si totusi tocmai am observat ca multe anunturi sunt in limba suedeza. Nu este de mirat ca nimeni nu le utilizeaza...
B.
B.
Trecerea nemiloasa a timpului
Stau cu nasul in carte de dimineata pana seara. Sunt absolut captivat de ceea ce fac si de aia nu mai am prea scris pe blog.
In acest sfarsit de saptamana, viata a reusit sa mai imi arate cate ceva. De data asta a fost o amintire crunta ca timpul nu-si cere scuze fata de nimeni. Timpul continua inainte fara sa se opreasca sau sa-si ceara voie. Timpul trece ca un nesimtit, fara mila si fara sa se gandeasca la sentimentele noastre atunci cand isi pune amprenta pe noi. Noi n-avem de ales decat sa aceptam si sa facem cat se poate de mult din trecerea aniilor.
Am aflat pe parcursul saptamanii ca va fi un chef in acest sfarsit de saptamana si ca va fi ca "pe vremuri". A sunat foarte misto; un chef ca pe vremuri cu vechii mei tovarasi. M-am tot gandit cum era pe vremuri, cate de mult ne distram si cat de nebuni eu si tovarasii mei puteam sa fim. Eram cu toti cam 20-25 de ani si stiam sa ne distram de minune.
Problema este ca toti tovarasii mei sunt acum intre 30 si 40 de ani. Au familii, copii mici si neveste acasa. Pe la vreo 22.30 am observat ca multi dintre ei au inceput sa caste din ce in ce mai des, confirmandu-mi asadar suspiciunile pe care le-am avut cum ca cheful se va termina devreme. Si asa s-a intamplat. Evident, fiindca eram barbati intre barbati, nimieni n-a recunoscut ca mai degraba vroiau sa mearga acasa la copii si nevasta decat sa mearga intr-un club. Au invocat tot felul de motive pentru a putea merge acasa; unul trebuia sa lucreze ziua urmatoare, pe altii iau durut capul si cativa se plangeau ca au avut o zi prea lunga si nu inteleg de ce le pica ochii din cap de somn. Pana la urma am iesit singur intr-un club, de parca as fi fost in Bucuresti din nou, unde am intalnit niste cunostinte mai vechi. Pana la urma m-am distrat si eu, dar nu a fost ca pe vremuri. Si chiar nu-mi pare rau.
Dar nu pot intelege de ce tovarasi mei tot insista sa creada ca sunt 20 din nou. Eu, daca m-as afla in situatia lor, cu familie, cu copii mici, nici macar n-as pune problema de un chef "ca pe vremuri". Sunt lucruri mai importante in viata decat chefuri ca pe vremea cand nimeni nu se baza pe tine. Fiecare varsta are farmecul ei si eu n-as vrea sa fiu 20 din nou. Din partea mea, tovarasii mei nu trebuiau sa joace atata teatru si sa zica pur si simplu - "merg acasa fiindca mi-e dor de sotia mea si de pruncii mei". Atunci poate m-as fi uitat la ei fara sa ma gandesc ca, desi au copii, servicii si alte responsabilitati, tot n-au evoluat. Toti incearca sa fuga de trecerea anilor fara sa-si dea seama ca acea fuga este doar o pierdere de vreme.
Inapoi la carte.
B.
PS N-am rabdare sa corectez postare, asa ca va rog sa aveti rabdare.....DS
In acest sfarsit de saptamana, viata a reusit sa mai imi arate cate ceva. De data asta a fost o amintire crunta ca timpul nu-si cere scuze fata de nimeni. Timpul continua inainte fara sa se opreasca sau sa-si ceara voie. Timpul trece ca un nesimtit, fara mila si fara sa se gandeasca la sentimentele noastre atunci cand isi pune amprenta pe noi. Noi n-avem de ales decat sa aceptam si sa facem cat se poate de mult din trecerea aniilor.
Am aflat pe parcursul saptamanii ca va fi un chef in acest sfarsit de saptamana si ca va fi ca "pe vremuri". A sunat foarte misto; un chef ca pe vremuri cu vechii mei tovarasi. M-am tot gandit cum era pe vremuri, cate de mult ne distram si cat de nebuni eu si tovarasii mei puteam sa fim. Eram cu toti cam 20-25 de ani si stiam sa ne distram de minune.
Problema este ca toti tovarasii mei sunt acum intre 30 si 40 de ani. Au familii, copii mici si neveste acasa. Pe la vreo 22.30 am observat ca multi dintre ei au inceput sa caste din ce in ce mai des, confirmandu-mi asadar suspiciunile pe care le-am avut cum ca cheful se va termina devreme. Si asa s-a intamplat. Evident, fiindca eram barbati intre barbati, nimieni n-a recunoscut ca mai degraba vroiau sa mearga acasa la copii si nevasta decat sa mearga intr-un club. Au invocat tot felul de motive pentru a putea merge acasa; unul trebuia sa lucreze ziua urmatoare, pe altii iau durut capul si cativa se plangeau ca au avut o zi prea lunga si nu inteleg de ce le pica ochii din cap de somn. Pana la urma am iesit singur intr-un club, de parca as fi fost in Bucuresti din nou, unde am intalnit niste cunostinte mai vechi. Pana la urma m-am distrat si eu, dar nu a fost ca pe vremuri. Si chiar nu-mi pare rau.
Dar nu pot intelege de ce tovarasi mei tot insista sa creada ca sunt 20 din nou. Eu, daca m-as afla in situatia lor, cu familie, cu copii mici, nici macar n-as pune problema de un chef "ca pe vremuri". Sunt lucruri mai importante in viata decat chefuri ca pe vremea cand nimeni nu se baza pe tine. Fiecare varsta are farmecul ei si eu n-as vrea sa fiu 20 din nou. Din partea mea, tovarasii mei nu trebuiau sa joace atata teatru si sa zica pur si simplu - "merg acasa fiindca mi-e dor de sotia mea si de pruncii mei". Atunci poate m-as fi uitat la ei fara sa ma gandesc ca, desi au copii, servicii si alte responsabilitati, tot n-au evoluat. Toti incearca sa fuga de trecerea anilor fara sa-si dea seama ca acea fuga este doar o pierdere de vreme.
Inapoi la carte.
B.
PS N-am rabdare sa corectez postare, asa ca va rog sa aveti rabdare.....DS
sâmbătă, 28 martie 2009
02.45
Atat este ceasul - 02.45! As vrea sa dorm, dar nu prea am somn. Trebuie sa zic ca dupa cativa ani in Romania am uitat despre unele specifice scandinave, dar am fost amintit azi cand ma uitam prin agenda mea si am obseravat ca nu mai este mult pana ajungem in luna Aprilie - primavara cu alte cuvinte. Problema este ca in acelas timp ningea de parca era ziua de craciun. Mi-a fost dor de unele lucruri de pe aici, dar de clima chiar nu mi-a fost dor. Cica vine primavara. Mda.
Azi am stat cu nasul in carte toata ziua. Daca vi se pare ca scriu mai putin pe blog, sa stiti ca am mult de citit si nu am la fel de mult timp ca inainte pentru blog.
Ochii se uita la ceas si in acelas timp creierul imi tipa sa merg la somn, dar intelectul si curiositatea ma tine treaz si ma incurajeaza sa mai citesc inca o pagina si inca o pagina si inca o pagina. Si inca o pagina.
Am o veste buna pentru toti care imi citesc blogul. Am facut rost de numarul lui doamna Iboya. Dansa mi-a fost profesoara de limba romana. In Suedia, daca vrei, poti studia limba din tara de unde esti. Am facut cateva ore cu dansa, dar pe vremea aia eram in clasa a sasea si nu prea imi statea capul sa invat limba romana. Acuma imi pare foarte rau ca n-am continuat sa fac ore cu dansa si din acest motiv m-am hotarat sa o sun si sa vad daca ar putea sa ma ajute. Am sa mai scriu despre dansa cand am vorbit cu ea, dar acum nu mai pot sa ma tin treaz. Chiar daca ma indoiesc ca as putea adormi, as face bine sa ma pun la somn.
Noapte alba? S-ar asorta cu vremea...
B.
Azi am stat cu nasul in carte toata ziua. Daca vi se pare ca scriu mai putin pe blog, sa stiti ca am mult de citit si nu am la fel de mult timp ca inainte pentru blog.
Ochii se uita la ceas si in acelas timp creierul imi tipa sa merg la somn, dar intelectul si curiositatea ma tine treaz si ma incurajeaza sa mai citesc inca o pagina si inca o pagina si inca o pagina. Si inca o pagina.
Am o veste buna pentru toti care imi citesc blogul. Am facut rost de numarul lui doamna Iboya. Dansa mi-a fost profesoara de limba romana. In Suedia, daca vrei, poti studia limba din tara de unde esti. Am facut cateva ore cu dansa, dar pe vremea aia eram in clasa a sasea si nu prea imi statea capul sa invat limba romana. Acuma imi pare foarte rau ca n-am continuat sa fac ore cu dansa si din acest motiv m-am hotarat sa o sun si sa vad daca ar putea sa ma ajute. Am sa mai scriu despre dansa cand am vorbit cu ea, dar acum nu mai pot sa ma tin treaz. Chiar daca ma indoiesc ca as putea adormi, as face bine sa ma pun la somn.
Noapte alba? S-ar asorta cu vremea...
B.
joi, 26 martie 2009
Nou design....
Imi pare rau ca tot schimb designul. Nu m-am putut impaca cu celalalt - a fost prea alb. Acest mi se pare mai ok, dar sunt sigur ca am sa mai faci mici schimbari si la acest sablon.
Sunt foarte, foarte obosit acuma. Am avut o zi lunga si plina, iar maine va fi la fel si stau si citesc articole pe net despre totul de la fizica, astronomie, economie si dezvoltare personala. Aceasta lectura mi-a devenit un hobi, daca nu nou atunci cel putin redescoperit, pe care-l fac in fiecare seara. Este incredibil de relaxant si parca uiti de problemele de viata.
Eu si un prieten bun am stat de vorba saptamana asta despre o chestie ce i-am spus intr-o discutie despre politica: lumea este foarta schimbata fata de acum 100-200 de ani, dar noi totusi suntem guvernati de partide cu ideologi clasate pe o scala stanga-dreapta. Eu sunt de parere ca nu mai poti cataloghiza opinia multora conform ideia "stanga-dreapta". Multi sunt ca mine; in unele chestii sunt de stanga, iar in altele sunt de dreapta.
Am stat aproape in fiecare zi si am discutat daca exista o varianta mai buna. Nu am ajuns la nici o concluzie concreta, dar eu raman totusi cu sentimentul ca ar trebui sa se revizioneze serios toate ideologiile politice. Parerea mea este ca cea mai buna ideologie este sa amesteci tot ce este mai bun din toate ideologiile existente; sa folosesti ceea ce functioneaza bine si sa renunti la lucrurile care nu fac fata in lumea internetului. Un om de dreapta nu poate sa aiba opinii clasice de stanga si vice versa? De ce tinem atat de tare la niste idei de multe ori concepute inaintea televiziuni sau internet-ului. Lumea se misca prea repede azi pentru liberalism, socialism sau orice alt ism clasic. Cetatenii nu se mai recunoasc in proprii politicieni, care sunt unde sunt cu scopul de a reprezenta electoratul. Opinia generala pare sa fie ca ei traiesc acolo si noi intre noi, in lupta de zi cu zi. Ce stiu ei? Cati nu folosesc aceasta opinie ca motiv pentru a nu vota?
Si asa mai departe....
B.
Sunt foarte, foarte obosit acuma. Am avut o zi lunga si plina, iar maine va fi la fel si stau si citesc articole pe net despre totul de la fizica, astronomie, economie si dezvoltare personala. Aceasta lectura mi-a devenit un hobi, daca nu nou atunci cel putin redescoperit, pe care-l fac in fiecare seara. Este incredibil de relaxant si parca uiti de problemele de viata.
Eu si un prieten bun am stat de vorba saptamana asta despre o chestie ce i-am spus intr-o discutie despre politica: lumea este foarta schimbata fata de acum 100-200 de ani, dar noi totusi suntem guvernati de partide cu ideologi clasate pe o scala stanga-dreapta. Eu sunt de parere ca nu mai poti cataloghiza opinia multora conform ideia "stanga-dreapta". Multi sunt ca mine; in unele chestii sunt de stanga, iar in altele sunt de dreapta.
Am stat aproape in fiecare zi si am discutat daca exista o varianta mai buna. Nu am ajuns la nici o concluzie concreta, dar eu raman totusi cu sentimentul ca ar trebui sa se revizioneze serios toate ideologiile politice. Parerea mea este ca cea mai buna ideologie este sa amesteci tot ce este mai bun din toate ideologiile existente; sa folosesti ceea ce functioneaza bine si sa renunti la lucrurile care nu fac fata in lumea internetului. Un om de dreapta nu poate sa aiba opinii clasice de stanga si vice versa? De ce tinem atat de tare la niste idei de multe ori concepute inaintea televiziuni sau internet-ului. Lumea se misca prea repede azi pentru liberalism, socialism sau orice alt ism clasic. Cetatenii nu se mai recunoasc in proprii politicieni, care sunt unde sunt cu scopul de a reprezenta electoratul. Opinia generala pare sa fie ca ei traiesc acolo si noi intre noi, in lupta de zi cu zi. Ce stiu ei? Cati nu folosesc aceasta opinie ca motiv pentru a nu vota?
Si asa mai departe....
B.
miercuri, 25 martie 2009
Furia, Depresia, Realitatea si Viitorul
De vreo doua saptamani sunt in Suedia si spre bucuria mea, nu este asa cum am crezut ca va fi. M-am intors inapoi in orasul unde am copilarit cu frica ca va fi aiurea si ca o sa fiu privit de altii, si de mine insumi, ca un esec.
Este un sentiment placut atunci cand ma plimb prin oras si ma las sedus de toate amintirile. Am venit in Suedia fiindca aveam cateva probleme de rezolvat si imi facusem, deja din Bucuresti, doua variante vizavi de rezolvarea lor. Prima varianta a fost optimista si a doua a fost pesimista; puteti ghici care dintre ele a fost batuta in cuie azi? Da, ati ghicit corect - cea pesimista!
La intalnirea de azi am fost amintit din nou de trecutul meu iresponsabil, de parca as fi uitat vreodata, iar ziua s-a transformat dintr-o zi senina si frumoasa intr-un studiu masochist despre psihologia umana si cum ea se adapteaza la viata atunci cand ea mereu se opune cu ceea ce-ti doresti. Intai am devenit Furios.
De ce eu? De ce sunt nevoit sa platesc pentru a nu stiu catea ora pacatele adolscentei? Apoi mi-am dat seama ca doamna, care m-a sfatuit la intalnire, n-a facut nimic decat sa-mi spuna adevarul si ca ea nu poate sa faca nimic pentru a ma ajuta - si nici macar nu este vina ei!
Asa ca mi-am astamparat Furia si am trecut repede repede mai departe la Depresie. Aceasta s-a manifestat prin ganduri precum: "sunt cel mai prost om de pe pamant, asa ca merit ceea ce mi se intampla". Cine-mi cunoaste povestea si stie sau isi da seama la ce ma refer, este de acord ca sunt cel mai prost om de pe planeta. Mai mult nu trebuie scris despre prostia mea.
Dupa vreo 30 de minute a trecut Depresia si am acceptat Realitatea, am inceput sa-mi fac planuri pentru Viitor. Am zile in care intr-adevar simt ca sunt urmarit de ghinion, sau de o putere suprema si malefica; zile in care fiecare pas luat inainte inseamna trei inapoi. Dar azi, parca Depresia, cu puterile ei intunecate, a trecut mai repede decat alteori si atentia mea a fost mai mult spre Viitor. M-am tot intrebat - cum de?
Cred ca azi am acceptat Realitatea mai repede, deoarece am primit confirmarea finala si irevocabila ca sunt intr-adevar la capat de drum si ca nu mai pot inainta pe calea pe care am strabatut-o pana acum. Nu pot sa zic ca sunt foarte fericit, dar macar acuma stiu ce trebuie sa fac. Puteam s-o fac mai de mult, dar alte lucruri, alte persoane si alte locuri au fost mai importante. Refuz sa cred ca mi-am pierdut vremea "acolo", cu "dansii" sau cu "ea". A fost o experienta foarte utila; o lectie despre prietenie, parsivism, cretinism (de multe ori al meu), masochism (tot al meu), singuritate, dragoste si vulnerabilitate.
Maine dupa ce am platit 150 de euro, care constituie aproximativ o zecime din costul total a proiectului meu, viata mea se indreapta spre o directie diferita si foarte palpitanta prin prospatimea ei. Detaliile proiectului le tin pentru mine, deoarece mi-e rusine sa le dezvalui tuturor. Este de ajuns ca am fost judecat o data pentru acele motive si recunosc ca am devenit un pic sensibil. Pot doar spune ca pana pe data de 15 iunie, am de gand sa termin ceva ce marea majoritate fac in trei ani.
Voi reusi? Eu zic ca da, altfel n-as incepe un asemenea proiect. Dar totusi sper ca va tineti pumni pentru mine. Acum vom afla daca intr-adevar sunt atat de incapatanat si de inteligent cum mi sa spus toata viata ca sunt. Sincer vorbind - niciodata nu i-am crezut. Cel putin nu pana acum.
B.
Este un sentiment placut atunci cand ma plimb prin oras si ma las sedus de toate amintirile. Am venit in Suedia fiindca aveam cateva probleme de rezolvat si imi facusem, deja din Bucuresti, doua variante vizavi de rezolvarea lor. Prima varianta a fost optimista si a doua a fost pesimista; puteti ghici care dintre ele a fost batuta in cuie azi? Da, ati ghicit corect - cea pesimista!
La intalnirea de azi am fost amintit din nou de trecutul meu iresponsabil, de parca as fi uitat vreodata, iar ziua s-a transformat dintr-o zi senina si frumoasa intr-un studiu masochist despre psihologia umana si cum ea se adapteaza la viata atunci cand ea mereu se opune cu ceea ce-ti doresti. Intai am devenit Furios.
De ce eu? De ce sunt nevoit sa platesc pentru a nu stiu catea ora pacatele adolscentei? Apoi mi-am dat seama ca doamna, care m-a sfatuit la intalnire, n-a facut nimic decat sa-mi spuna adevarul si ca ea nu poate sa faca nimic pentru a ma ajuta - si nici macar nu este vina ei!
Asa ca mi-am astamparat Furia si am trecut repede repede mai departe la Depresie. Aceasta s-a manifestat prin ganduri precum: "sunt cel mai prost om de pe pamant, asa ca merit ceea ce mi se intampla". Cine-mi cunoaste povestea si stie sau isi da seama la ce ma refer, este de acord ca sunt cel mai prost om de pe planeta. Mai mult nu trebuie scris despre prostia mea.
Dupa vreo 30 de minute a trecut Depresia si am acceptat Realitatea, am inceput sa-mi fac planuri pentru Viitor. Am zile in care intr-adevar simt ca sunt urmarit de ghinion, sau de o putere suprema si malefica; zile in care fiecare pas luat inainte inseamna trei inapoi. Dar azi, parca Depresia, cu puterile ei intunecate, a trecut mai repede decat alteori si atentia mea a fost mai mult spre Viitor. M-am tot intrebat - cum de?
Cred ca azi am acceptat Realitatea mai repede, deoarece am primit confirmarea finala si irevocabila ca sunt intr-adevar la capat de drum si ca nu mai pot inainta pe calea pe care am strabatut-o pana acum. Nu pot sa zic ca sunt foarte fericit, dar macar acuma stiu ce trebuie sa fac. Puteam s-o fac mai de mult, dar alte lucruri, alte persoane si alte locuri au fost mai importante. Refuz sa cred ca mi-am pierdut vremea "acolo", cu "dansii" sau cu "ea". A fost o experienta foarte utila; o lectie despre prietenie, parsivism, cretinism (de multe ori al meu), masochism (tot al meu), singuritate, dragoste si vulnerabilitate.
Maine dupa ce am platit 150 de euro, care constituie aproximativ o zecime din costul total a proiectului meu, viata mea se indreapta spre o directie diferita si foarte palpitanta prin prospatimea ei. Detaliile proiectului le tin pentru mine, deoarece mi-e rusine sa le dezvalui tuturor. Este de ajuns ca am fost judecat o data pentru acele motive si recunosc ca am devenit un pic sensibil. Pot doar spune ca pana pe data de 15 iunie, am de gand sa termin ceva ce marea majoritate fac in trei ani.
Voi reusi? Eu zic ca da, altfel n-as incepe un asemenea proiect. Dar totusi sper ca va tineti pumni pentru mine. Acum vom afla daca intr-adevar sunt atat de incapatanat si de inteligent cum mi sa spus toata viata ca sunt. Sincer vorbind - niciodata nu i-am crezut. Cel putin nu pana acum.
B.
marți, 24 martie 2009
Cel mai inteligent om din lume
Am stat 4 ore pe Youtube si m-am uitat la filme despre "String Theory" (habar nu am cum se zice in romana). In aceste filme, toti savanti zic ca Edward Witten este cel mai inteligent dintre ei toti. Cineva zicea despre Edward Witton: "We all think we are smart, but he is by far the smartest of us all". Edward Witton este considerat succesorul lui Einstein si asta spune multe. Inteleg ideia generala a teoriei, dar n-as putea s-o explic. Dar este foarte, foarte interesant. Mai jos sunt linkurile unde puteti gasi un interviu cu cel mai inteligent om din lume. Daca va intereseaza despre munca lui, cautati pe youtube "string theory"...
Interviu cu Edward Witten, partea 1
Interviu cu Edward Witten partea 2
B.
Interviu cu Edward Witten, partea 1
Interviu cu Edward Witten partea 2
B.
Discutie cu-n prieten
Am avut azi o discutie foarte interesanta cu-n prieten. Vorbeam despre sindicate si mai ales despre puterea sindicatelor in Suedia si in alte tari dezvoltate. Eu cred ca puterea sindicalistilor este prea mare pentru binele membriilor. Daca sindicatul isi face treaba prea bine, atunci firma isi muta productia in alta tara unde este mai ieftina. Sunt doua interese care se bat cap in cap intre sindicatul care lupta pentru un salariu mai mare si proprietarul care vrea un profit mai mare.
Dar ceea ce mi sa parut foarte interesant este ca sindicatul, desi n-a investit niciun ban in firma au pretentii care, in opinia mea, li se cuvin doar actionarilor. Totul se rezuma la cum privim dreptul de proprietate si ce valori ii dam cuvintului "proprietar". Corect ar fi sa se dea profit celor care si-au asumat un risc, adica cei care au investit. Poate vi se pare logic, dar in Suedia de exemplu, nu este asa. Nu sunt impotriva sindicatelor sau siguranta sociala. Dar cred ca aici este prea multa siguranta personala. De exemplu este mai rentabil pentru cineva sa traiasca pe ajutorul de somaj decat sa-si gaseasca un job cateva ore pe saptamana. Nu cred ca este sanatos atunci cand un sistem impinge oameni catre ajutor social in loc de auto-sustinere.
Am sa scriu un articol cu mai multe amanunte mai incolo, acum sunt prea obosit si maine am o intalnire la o universitate, asa ca vreau sa ma pun in pat ca sa pot sa fiu proaspat maine.
Noapte buna!
B.
Dar ceea ce mi sa parut foarte interesant este ca sindicatul, desi n-a investit niciun ban in firma au pretentii care, in opinia mea, li se cuvin doar actionarilor. Totul se rezuma la cum privim dreptul de proprietate si ce valori ii dam cuvintului "proprietar". Corect ar fi sa se dea profit celor care si-au asumat un risc, adica cei care au investit. Poate vi se pare logic, dar in Suedia de exemplu, nu este asa. Nu sunt impotriva sindicatelor sau siguranta sociala. Dar cred ca aici este prea multa siguranta personala. De exemplu este mai rentabil pentru cineva sa traiasca pe ajutorul de somaj decat sa-si gaseasca un job cateva ore pe saptamana. Nu cred ca este sanatos atunci cand un sistem impinge oameni catre ajutor social in loc de auto-sustinere.
Am sa scriu un articol cu mai multe amanunte mai incolo, acum sunt prea obosit si maine am o intalnire la o universitate, asa ca vreau sa ma pun in pat ca sa pot sa fiu proaspat maine.
Noapte buna!
B.
Lucruri de facut/vazut in viata
Ma fascineaza civilizatii vechi precum Inca sau Maya. Vreau sa calatoresc pe "traseul Inca" (the Inca trail) si sa vad Mannu Picchu.
B.
luni, 23 martie 2009
Right..
I felt that it got a bit crowded on this blog so I started another one. That blog is called Finance, economy and politics and you'll find it here. It will be in english only since I don't master the romanian language good enough to write about "heavier" stuff. I hope that one day I will, but for now I'll have to make good with what I have.
I hope you will enjoy it and that you will critisize me a lot. That's what I'm going for...
On this blog I will continue to write in romanian and english, depending on the mood.
B.
I hope you will enjoy it and that you will critisize me a lot. That's what I'm going for...
On this blog I will continue to write in romanian and english, depending on the mood.
B.
Asa...
Acum mi-am facut un blog despre economie si politica... Acolo am sa scriu in engleza. Daca e ceva ce vreau sa scriu in romana si atinge economie sau politica am sa scriu aici fiindca celalalt vreau sa fie in engleza. Aici am sa scriu despre diverse ganduri si voi scrie in romana sau engleza.
Blogul se numeste Finance, economy and politics si-l puteti gasi aici...
Evident ca mai am de muncit la el. Mai e mult pana e gata, dar macar am inceput. Nu poti sa finalizezi ceva ce nu ai inceput.
B.
Blogul se numeste Finance, economy and politics si-l puteti gasi aici...
Evident ca mai am de muncit la el. Mai e mult pana e gata, dar macar am inceput. Nu poti sa finalizezi ceva ce nu ai inceput.
B.
Eu nu am prea scris pe blog ultimele doua-trei zile fiindca am stat ore intregi si m-am uitat la Stephen Hawking pe Youtube. Incep sa-mi dau seama ca o singura pagina pe blog este prea putin. Uitandu-ma pe acest blog realizez ca este prea incarcat cu diferite lucruri, asa ca m-am hotarat sa rezolv situatia. Incep in aceasta seara si vedem noi cand termin. Vedem ce iese...
Intre timp - jazz!
B.
Intre timp - jazz!
B.
duminică, 22 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
Right now
Right now I'm plannig to go out for a drive again. I've been in Stockholm today and I have to say that it is a really nice town. But Im writing more on the blog later this evening and probably during the night. Right now I need to drive around and think.
B.
B.
Different but still the same...
I got bored with the old colors. I'm not sure this is better but at least it's different. I'd really appreciate your feed-back since I'm not that sure about a couple of my choices regarding some of the colors. I'm not a designer and I haven't got any aspiration of greatness in that domain, so be honest but gentle, please!
B.
B.
O zi mai neagra
Azi este o zi in care simt ca pentru fiecare pas inainte fac trei inapoi. Un citat din "Portretul lui Dorian Gray" descrie exact ceea ce simt in acest moment:
"Viata e prea scurta ca sa te-nhami si la necazul altuia. Fiecare cu viata lui si viata fiecaruia cu pretul ei. Partea proasta e ca trebuie sa platesti prea des; platesti si tot platesti pentru o singura greseala. In afacerile ei cu omul, soarta nu incheie niciodata socotelile."
Intotdeauna se poate si mai jos.
B.
"Viata e prea scurta ca sa te-nhami si la necazul altuia. Fiecare cu viata lui si viata fiecaruia cu pretul ei. Partea proasta e ca trebuie sa platesti prea des; platesti si tot platesti pentru o singura greseala. In afacerile ei cu omul, soarta nu incheie niciodata socotelile."
Intotdeauna se poate si mai jos.
B.
vineri, 20 martie 2009
joi, 19 martie 2009
Globalizarea si miscarea impotriva globarizarii...
Am inceput sa citesc cartea, "No logo", scrisa de Naomi Klein. Este o carte despre globarizarea si miscarea impotriva acestui fenomen. Inca n-am citit foarte mult din ea, fiindca doar azi am inceput, dar aveam deja o opinie legata de acest subiect si inainte sa cumpar aceasta carte.
Care este opinia mea? Cititi mai departe...
Nimenui, nici mie, nu le place sa auda despre muncitorii maltratati din tarile mai putin dezvoltate, care sunt folositi pe post de sclavi in diferite fabrici, unde produc produsele pe care noi in vest le cumparam. Nimeni nu este de acord ca oameni sa munceasca 16 ore pe zi pentru un salariu de 2 dollari pe zi. Nici-un om normal din vest nu-si doreste asa ceva pentru altcineva si marea majoritate sunt impotriva exploatarea copiilor ca mana de munca ieftina.
Problema este ca omul din vest, omul normal din clasa mijlocie, consumatorul sfant care invarte roata economica a planetei, nu vrea sa plateasca 500 euro pentru o pereche de adidasi sau pentru niste jeansi de un brand oarecare. Cam asa de mari ar fi preturile daca productia bunurilor se facea in tari unde costul de productie este mult mai mare decat in de exemplu Asia sau Africa.
Corporatiile globale, care-i exploateaza pe cei saraci din lumea a trea, nu fac altceva decat sa satisfaca dorintele celor doua grupuri de oameni din care se alcatuiesc participantii la comert - vanzatorul si cumparatorul. Responsabilitatea sociala costa bani; nici actionarii si nici consumatorii nu vor sa plateasca din propriul buzunar. Asta este realitatea, iar pentru a rezolva o problema este bine sa incepi de la realitate si nu de la o ideologie romantica. Nimeni nu vrea sa auda despre conditiile mizerabile din fabriciile obscure din tariile saraci si bineinteles ca vor sa ajute; atata timp cat nu-i costa nici-un ban, toti ar fi de acord sa ajute cu ce pot.
Pentru ca sa functioneze comertul, este nevoie ca vanzatorii (companiile cu tot cu actionari) si cumparatorii (printre altii tu si eu) sa fie multumiti. Primii vor sa castige cat mai mult si cei din urma vor sa plateasca cat mai putin. Atata timp cat aceste doua lucruri sunt fundamentele pe care se bazeaza comertul si crearea valorilor fundamentale a economiei, atunci este greu de scapat de sclaverie.
Daca ne uitam cinic la acest fenomen, realizam foarte repede ca nu este nimica nou. Toate civilizatile a fost contruite cu o mana de munca foarte ieftina, daca nu chiar gratuita. Americanii, precum si romanii, si si alte civilizatii vechi precum Maya, Inca si Egiptul faraoniilor au avut sclavi, adica acces la mana de munca aproape gratuita. Din pacate ceea ce face IBM, NIKE si multe alte conglomerate multinationale nu este ceva ce nu faceau si romanii acum vreo 2000 de ani sau americanii in urma cu 150-200 de ani - se folosesc de sclavi pentru a maximiza profiturile si pentru a deveni mai puternici cat mai rapid. Mai puternici? Pai, in 1997 din cele 100 cele mai marii economii, 51 erau companii, care nu raspund la nimeni decat actionarilor sai. 51 din cele 100 cele mai mari economi sunt interesati la binele minoritatii si nu a majoritatii.
Nu-mi place, si desi nu sunt socialist, comunist sau "de stanga" in politica, chiar nu pot sa fiu de acord cu aceste lucruri. Ce putem face? Participarea la demonstratii impotriva globalizarii este usor si are un aer de romantism revolutionar care, probabil, satisface dorinta unora de a se identifica cu Che Guevarra, cu Trotskij sau poate cu parintii lor, care acum 30-40 de ani demonstrau impotriva razboiului din Vietnam. Dar care ar fi alternativa? Ai platii 500 euro pentru o pereche de jeansi de un brand oarecare, sau o pereche de adidasi de la NIKE?
Lupta este asadar intre constiinta consumatorului si dorinta de a avea lucruri care le da un anumit status. Consumatorii, daca sunt intrebati, chiar nu vor ca acei copii sa sufere in fabrici; doamne fereste, copii ar trebui sa mearga la scoala, nu? Dar toti oamenii isi doresc sa fie acceptati in societatea in care traiesc, asa ca isi cumpara jeansii si adidasii pentru a putea dobandi si ei de acel status care li s-a promis in tot felul de reclame.
Si cand platesc mancarea la McDonalds, dupa o zi lunga prin magazine, ofaindu-se ca sunt nevoiti sa umble atata pentru a gasi ceva de marimea lor, mai lasa si ei un leu lui Ronald McDonald ca si compenzatie si pentru a se impaca cu propria constiinta. Daca stai si te gandesti, ipocrizia occidentala nu are nici o masura.
Am sa scriu mai mult despre carte dupa ce am citit-o si vom vedea daca aceasta carte imi va schimba opinia sau daca ma face si mai cinic.
B.
P.S Probabil am o groaza de greseli in aceasta postare. Iertati-ma. Este 02.14. Sunt mort de oboseala si cred ca am recitit articoul de 100 de ori. D.S
Care este opinia mea? Cititi mai departe...
Nimenui, nici mie, nu le place sa auda despre muncitorii maltratati din tarile mai putin dezvoltate, care sunt folositi pe post de sclavi in diferite fabrici, unde produc produsele pe care noi in vest le cumparam. Nimeni nu este de acord ca oameni sa munceasca 16 ore pe zi pentru un salariu de 2 dollari pe zi. Nici-un om normal din vest nu-si doreste asa ceva pentru altcineva si marea majoritate sunt impotriva exploatarea copiilor ca mana de munca ieftina.
Problema este ca omul din vest, omul normal din clasa mijlocie, consumatorul sfant care invarte roata economica a planetei, nu vrea sa plateasca 500 euro pentru o pereche de adidasi sau pentru niste jeansi de un brand oarecare. Cam asa de mari ar fi preturile daca productia bunurilor se facea in tari unde costul de productie este mult mai mare decat in de exemplu Asia sau Africa.
Corporatiile globale, care-i exploateaza pe cei saraci din lumea a trea, nu fac altceva decat sa satisfaca dorintele celor doua grupuri de oameni din care se alcatuiesc participantii la comert - vanzatorul si cumparatorul. Responsabilitatea sociala costa bani; nici actionarii si nici consumatorii nu vor sa plateasca din propriul buzunar. Asta este realitatea, iar pentru a rezolva o problema este bine sa incepi de la realitate si nu de la o ideologie romantica. Nimeni nu vrea sa auda despre conditiile mizerabile din fabriciile obscure din tariile saraci si bineinteles ca vor sa ajute; atata timp cat nu-i costa nici-un ban, toti ar fi de acord sa ajute cu ce pot.
Pentru ca sa functioneze comertul, este nevoie ca vanzatorii (companiile cu tot cu actionari) si cumparatorii (printre altii tu si eu) sa fie multumiti. Primii vor sa castige cat mai mult si cei din urma vor sa plateasca cat mai putin. Atata timp cat aceste doua lucruri sunt fundamentele pe care se bazeaza comertul si crearea valorilor fundamentale a economiei, atunci este greu de scapat de sclaverie.
Daca ne uitam cinic la acest fenomen, realizam foarte repede ca nu este nimica nou. Toate civilizatile a fost contruite cu o mana de munca foarte ieftina, daca nu chiar gratuita. Americanii, precum si romanii, si si alte civilizatii vechi precum Maya, Inca si Egiptul faraoniilor au avut sclavi, adica acces la mana de munca aproape gratuita. Din pacate ceea ce face IBM, NIKE si multe alte conglomerate multinationale nu este ceva ce nu faceau si romanii acum vreo 2000 de ani sau americanii in urma cu 150-200 de ani - se folosesc de sclavi pentru a maximiza profiturile si pentru a deveni mai puternici cat mai rapid. Mai puternici? Pai, in 1997 din cele 100 cele mai marii economii, 51 erau companii, care nu raspund la nimeni decat actionarilor sai. 51 din cele 100 cele mai mari economi sunt interesati la binele minoritatii si nu a majoritatii.
Nu-mi place, si desi nu sunt socialist, comunist sau "de stanga" in politica, chiar nu pot sa fiu de acord cu aceste lucruri. Ce putem face? Participarea la demonstratii impotriva globalizarii este usor si are un aer de romantism revolutionar care, probabil, satisface dorinta unora de a se identifica cu Che Guevarra, cu Trotskij sau poate cu parintii lor, care acum 30-40 de ani demonstrau impotriva razboiului din Vietnam. Dar care ar fi alternativa? Ai platii 500 euro pentru o pereche de jeansi de un brand oarecare, sau o pereche de adidasi de la NIKE?
Lupta este asadar intre constiinta consumatorului si dorinta de a avea lucruri care le da un anumit status. Consumatorii, daca sunt intrebati, chiar nu vor ca acei copii sa sufere in fabrici; doamne fereste, copii ar trebui sa mearga la scoala, nu? Dar toti oamenii isi doresc sa fie acceptati in societatea in care traiesc, asa ca isi cumpara jeansii si adidasii pentru a putea dobandi si ei de acel status care li s-a promis in tot felul de reclame.
Si cand platesc mancarea la McDonalds, dupa o zi lunga prin magazine, ofaindu-se ca sunt nevoiti sa umble atata pentru a gasi ceva de marimea lor, mai lasa si ei un leu lui Ronald McDonald ca si compenzatie si pentru a se impaca cu propria constiinta. Daca stai si te gandesti, ipocrizia occidentala nu are nici o masura.
Am sa scriu mai mult despre carte dupa ce am citit-o si vom vedea daca aceasta carte imi va schimba opinia sau daca ma face si mai cinic.
B.
P.S Probabil am o groaza de greseli in aceasta postare. Iertati-ma. Este 02.14. Sunt mort de oboseala si cred ca am recitit articoul de 100 de ori. D.S
miercuri, 18 martie 2009
Miercurea frumoasa
Am fost plecat din Suedia atata timp incat am uitat despre unele ciudatenii de pe aici. De exemplu, azi a fost o zi frumoasa cu un cer albastru si un soare foarte luminos, dar nu mi sa parut ca a fost foarte cald. Am stat la o cafenea si am citit, apoi m-am plimbat prin centru amintindu-mi de evenimente petreceute in adolscenta mea. La moment dat am observat cativa baieti, nu cred ca erau mai mult de 16-17 ani, care erau imbracati in pantaloni trei sferturi si tricou cu maneca scurta. Ganditi-va ca eu purtam o camase, o bluza mai groasa si jacka mea de iarna - evident ca si pantaloni si pantofi, dar asta nu este relevant. Am ramas uimit, holbandu-ma la ei de parca eram la gradina zoologica si ma uitam la un urs polar pentru prima data.
Dupa ce mi-a trecut surprinderea, si dupa ce am reusit cu greu sa ma abtin de ras, m-am intors spre stanga si m-am uitat la un termometru digital situat sus pe acoperisul unei cladiri care mai de mult era sediul ziarului Eskilstuna-Kuriren, si pe care-l poti vedea din toata piata centrala a Eskilstunei. Erau +4 grade!
Concluzie?
Prima concluzie este, si aceasta mi-a venit instinctiv si instantaneu, ca astia nu-s normali, iar a doua este ca in Suedia nu prea conteaza temperatura; daca cerul este senin si apa n-a-nghetat - atunci a venit primavara! Am constatat asadar, pentru a nu stiu catea ora, ca nu sunt un viking. Unde-i Mihai Viteazu cand ai nevoie de el?
B.
Dupa ce mi-a trecut surprinderea, si dupa ce am reusit cu greu sa ma abtin de ras, m-am intors spre stanga si m-am uitat la un termometru digital situat sus pe acoperisul unei cladiri care mai de mult era sediul ziarului Eskilstuna-Kuriren, si pe care-l poti vedea din toata piata centrala a Eskilstunei. Erau +4 grade!
Concluzie?
Prima concluzie este, si aceasta mi-a venit instinctiv si instantaneu, ca astia nu-s normali, iar a doua este ca in Suedia nu prea conteaza temperatura; daca cerul este senin si apa n-a-nghetat - atunci a venit primavara! Am constatat asadar, pentru a nu stiu catea ora, ca nu sunt un viking. Unde-i Mihai Viteazu cand ai nevoie de el?
B.
Right... My apologies and shame on me...
I haven't written anything in English for a long, long while. That's why I feel the need to apologize for the post I wrote yesterday. I just read it and saw that it was full of stupid mistakes, which I now have corrected - at least the ones that I discovered. My excuse is that I was tired and didn't try hard enough. Shame on me...
B.
B.
marți, 17 martie 2009
Earlier this evening I went out to drive around town for a while. I find it relaxing to get into the car and just drive around, listening to music. Tonight I listened to Metallicas "One" and some Red Hot Chilipeppers, and just cruised along the streets of Eskiltuna, thinking about life, the universe and everything.
I have a lot to think about these days. I'm taking the first tumbeling steps towards a new career and I have to decide which country I want to live in. It may sound strange, having the possibility to choose the country you want to live in, but my life is strange and I kind of like it beeing that way, or, rather, I love to hate it - I don't really know which.
Life sure is funny. It never turnes out as you planned, it always surprizes you and forces you to reconsider your situation in life, what you want out of life and the direction in which you're heading. In fact, the only constant in the universe is that everything is changing and the fact is that most of us don't do well with to many changes; changes makes us unsecure and therefor we perceive change as inherently bad. And that is a huge problem when facing a crisis in life.
However everything, and not just the economy, is cyclic and therefor it's very important to be careful with what we let define our identity. It's not what we have that makes us what we are, it's what we are that gets us what we'll eventually have. People tend to forget that and identify themselves only with what they have, which turnes out to be very painful when life turnes on them and takes what they have away from them. Of course they suffer; life just took away what they had, which also accounted for their whole identity. Now they are lost in life, asking themselves how the hell they ended up in such a bad shape.
So what's the solution? Is it to never have anything? Is to be poor the way to relinquish yourself from suffering? Absolutely not, at least not in my opinion, instead you should try to evaluate who you are regardless of the current situation. What positive features and what sound moral values do you posses, that never changes with the world? That is who you are, nothing more and nothing less. You can always loose money or a job as well as you always can make more money or get a new job. Your job or the amount of money that is available to you should only be a small part of who you are. There are other things that are more important and that brings you quality of life. Perhaps you are very helpful with your neighbourghs, or perhaps your spouse is the luckiest spouse in the world. Perhaps you are generous? What are the good things that makes you you? Because in these times of financial turmoil and job-cutting, many might loose all their selfconfidence in the same moment they loose their job.
I belive that, in order to always land on your feet, you need to know yourself and all your good features, those that won't change with the financial markets, the general economy or your personal financial situation. If you always know who you are, it's much easier to come to the conclusion that you are strong enough to pull through anything. Knowing that, feeling that and manifesting that to others around you makes you land on you feet. And it also makes you a natural leader in almost every circumstance, except if you are a woman trying to make a career in Romania. Why? Because men are men and have a hard thing getting mature.
B.
I have a lot to think about these days. I'm taking the first tumbeling steps towards a new career and I have to decide which country I want to live in. It may sound strange, having the possibility to choose the country you want to live in, but my life is strange and I kind of like it beeing that way, or, rather, I love to hate it - I don't really know which.
Life sure is funny. It never turnes out as you planned, it always surprizes you and forces you to reconsider your situation in life, what you want out of life and the direction in which you're heading. In fact, the only constant in the universe is that everything is changing and the fact is that most of us don't do well with to many changes; changes makes us unsecure and therefor we perceive change as inherently bad. And that is a huge problem when facing a crisis in life.
However everything, and not just the economy, is cyclic and therefor it's very important to be careful with what we let define our identity. It's not what we have that makes us what we are, it's what we are that gets us what we'll eventually have. People tend to forget that and identify themselves only with what they have, which turnes out to be very painful when life turnes on them and takes what they have away from them. Of course they suffer; life just took away what they had, which also accounted for their whole identity. Now they are lost in life, asking themselves how the hell they ended up in such a bad shape.
So what's the solution? Is it to never have anything? Is to be poor the way to relinquish yourself from suffering? Absolutely not, at least not in my opinion, instead you should try to evaluate who you are regardless of the current situation. What positive features and what sound moral values do you posses, that never changes with the world? That is who you are, nothing more and nothing less. You can always loose money or a job as well as you always can make more money or get a new job. Your job or the amount of money that is available to you should only be a small part of who you are. There are other things that are more important and that brings you quality of life. Perhaps you are very helpful with your neighbourghs, or perhaps your spouse is the luckiest spouse in the world. Perhaps you are generous? What are the good things that makes you you? Because in these times of financial turmoil and job-cutting, many might loose all their selfconfidence in the same moment they loose their job.
I belive that, in order to always land on your feet, you need to know yourself and all your good features, those that won't change with the financial markets, the general economy or your personal financial situation. If you always know who you are, it's much easier to come to the conclusion that you are strong enough to pull through anything. Knowing that, feeling that and manifesting that to others around you makes you land on you feet. And it also makes you a natural leader in almost every circumstance, except if you are a woman trying to make a career in Romania. Why? Because men are men and have a hard thing getting mature.
B.
Portretul lui Dorian Gray
Am terminat azi cartea "Portretul lui Dorian Gray" scrisa de Oscar Wilde. Este un dintre cele mai bune carti pe care am avut placerea sa le citesc. Este geniala si spune niste chestii despre viata care sunt atat de inspaimantatoare dar totodata foarte adevarate. A fost o placere sa o citesc in limba romana, si citind-o mi-am dat seama ca mi-e dor de Romania. Am sa imi vad de treaba si daca mai am acel loc de munca, atunci ma intorc in Romania. Imi dau seama ca am doua tari in care ma simt acasa, iar din Romania imi lipseste mult limba si cultura. In fine, momentan am de muncit, dar va veni si timpul cand pot sa acord mai multa atentie teatrului si a muzicii - care sunt doua lucruri pe care le-am negligat de cel putin un deceniu.
Ca deobicei, nu am de gand sa fac o analiza prea profunda fiindca imi recunosc proprile limite in a scrie in limba romana. Mi-a placut foarte mult limbajul si sunt o groaza de citate pe care le-am notat, dar fiind atat de multe, nu am sa va dau decat unul sau doua.
Povestea este despre tinerete eterna si pretul pe care trebuie sa-l platesti atunci cand ti se implineste ceea ce-ti doresti. Multi au citit-o deja, iar pentru cei care nu au citit-o, nu este prea tarziu. In aceasta carte este descrisa infumurarea optimala si pretul solicitat de ea.
Am un citat din carte. Este o discutie intre lord Henry si Dorian Gray despre printre altele civilizatie - un subiect oarecum proaspat in viata mea ultimele doua-trei saptamani, iar lord Henry ii spune lui Dorian Gray:
"Civilizatie nu este deloc un lucru simplu de atins. Nu sunt decat doua cai prin care omul poate ajunge la ea. Una este prin cultura, alta prin coruptie."
Foarte adevarat. Eu aleg sa incerc sa ajung acolo prin cultura. Ce fac altii chiar nu ma mai intereseaza.
Urmatoarea carte pe care am sa o citesc este sau"Fratii Karamazov" de Fjodor Dostojevskij sau "No logo" de Naomi Klein. Vreau sa le citesc pe ambele dar nu stiu cu care sa incep. Vom vedea noi. Ambele sunt in suedeza si va fi misto sa citesc literatura cu propozitii care contin maxim 10 cuvinte. Glumesc, evident, dar dupa ce in ultima vreme am citit mai mult in limba romana, suedeza se simte ca si cand mergi cu masina pe un drum foarte prost si plin de gropi, iar masina are amortizoare foarte proaste si soferul merge mult prea tare - simti fiecare groapa si chiar nu este o placere.
B.
Ca deobicei, nu am de gand sa fac o analiza prea profunda fiindca imi recunosc proprile limite in a scrie in limba romana. Mi-a placut foarte mult limbajul si sunt o groaza de citate pe care le-am notat, dar fiind atat de multe, nu am sa va dau decat unul sau doua.
Povestea este despre tinerete eterna si pretul pe care trebuie sa-l platesti atunci cand ti se implineste ceea ce-ti doresti. Multi au citit-o deja, iar pentru cei care nu au citit-o, nu este prea tarziu. In aceasta carte este descrisa infumurarea optimala si pretul solicitat de ea.
Am un citat din carte. Este o discutie intre lord Henry si Dorian Gray despre printre altele civilizatie - un subiect oarecum proaspat in viata mea ultimele doua-trei saptamani, iar lord Henry ii spune lui Dorian Gray:
"Civilizatie nu este deloc un lucru simplu de atins. Nu sunt decat doua cai prin care omul poate ajunge la ea. Una este prin cultura, alta prin coruptie."
Foarte adevarat. Eu aleg sa incerc sa ajung acolo prin cultura. Ce fac altii chiar nu ma mai intereseaza.
Urmatoarea carte pe care am sa o citesc este sau"Fratii Karamazov" de Fjodor Dostojevskij sau "No logo" de Naomi Klein. Vreau sa le citesc pe ambele dar nu stiu cu care sa incep. Vom vedea noi. Ambele sunt in suedeza si va fi misto sa citesc literatura cu propozitii care contin maxim 10 cuvinte. Glumesc, evident, dar dupa ce in ultima vreme am citit mai mult in limba romana, suedeza se simte ca si cand mergi cu masina pe un drum foarte prost si plin de gropi, iar masina are amortizoare foarte proaste si soferul merge mult prea tare - simti fiecare groapa si chiar nu este o placere.
B.
Aici am crescut...part 2
In acest orasel am crescut. Sincer, trebuie sa zic ca este destul de frumos vara, dar iarna nu prea imi place. Nu stiu daca este pentru ca mie nu-mi place iarna in general sau daca Eskiltuna devine un loc mai urat iarna.
B.
Infinite reality or perhaps God?
OK people, lets all start at the 'beginning' shall we? Again!
No question about this: Something cannot appear from nothing. Therefore Reality (something) has been here forever.
'Nothing' cannot exist alongside 'something' therefore Reality extends forever. Reality is everything.
As Reality is infinite in extent (large scale) so too is it infinite down into the small scales. Information is infinitely divisible, ultimately there are no limits to nature.
Hence Reality is infinite in both space and time and scale.
What we know is, in an infinite Reality, always going to be less than everything. Infinitely less.
And that is that.Is there anything more to be said?
The appropriate response to infinity is wonder. And there lies our future happiness. Show everyone this and I am sure that our problems will largely disappear.
What say, everyone?
No question about this: Something cannot appear from nothing. Therefore Reality (something) has been here forever.
'Nothing' cannot exist alongside 'something' therefore Reality extends forever. Reality is everything.
As Reality is infinite in extent (large scale) so too is it infinite down into the small scales. Information is infinitely divisible, ultimately there are no limits to nature.
Hence Reality is infinite in both space and time and scale.
What we know is, in an infinite Reality, always going to be less than everything. Infinitely less.
And that is that.Is there anything more to be said?
The appropriate response to infinity is wonder. And there lies our future happiness. Show everyone this and I am sure that our problems will largely disappear.
What say, everyone?
Lectura de luni seara...
Iata un articol despre a sta in picioare sau a sedea pe un scaun atunci cand vrei sa fii vazut ca autoritar. Este foarte interesant ca un barbat este conceput ca autoritar daca sede la capatul mesei, iar daca o femeie vrea sa obtina acelas rezultat ar fi nevoita sa stea in picioare. Articol....
Eu unul nu pot intelege de ce unii barbati sunt atat de...barbati...incat lasa orice fel de profesionalism in urma atunci cand sunt subalterii unei femei. Este ridicol sa fii nevoit sa-ti confirmi barbatia prin a refuza sa iei ordinii de la o femeie. Parerea mea este ca barbatia sta in altceva decat sa incerci sa fii mereu peste femeia. Din experienta stiu ca multe femei sunt mult mai buni lideri decat barbati si asta pentru ca stiu sa asculte mai bine decat noi maimutoii.
Cat esti de roman? Prietenul meu Adrian Avarvarei are un test pe blog-ul sau . Afla si tu cat de roman esti. Eu nu-l fac pentru ca stiu deja.
Am vazut asta live ieri. De fiecare data cand ma uit la o lansare a unei nave spatiale raman foarte fascinat. Ce gandesc si cum se simt cei care sunt pe cale sa plece de pe Tera? Ce n-as da sa aflu pe pielea mea. Imaginea este misto...
Se pare ca este o competitie intre CERN si alte acceleratoare de particule (sau cum se numesc in limba romana). Nu ca inteleg in totalitate ceea ce fac cei de acolo, dar este chiar interesant. Sunt foarte curios sa vad daca ceea ce vor descoperi v-a schimba viata de zi cu zi ale oamenilor de rand. Artico...
Un canal de radio online cu-n jazz minunat, DR Jazz, - aici...
De cand am cunsocut pe cineva care a avut cancer, citesc cu interes articole precum acest articol. Ideia mi se pare foarte tare. Daca reusesc sa faca ceea ce-si propun le pot recomanda cateva hoteluri misto in Stockholm. Dar sa-si faca rezervarile din timp fiindca sunt aglomerate prin decembrie. Articol...
Articol foarte intelept despre posibilitatile vremurilor noastre. Ce ma bucura foarte mult este faptul ca gandeam asa si inainte sa citesc acest articol. Articol....
10 cuvinte in limbajul de business englez care ar trebui sa fie scoase din vocabularul tuturor. Articol...
Ce ma distreaza foarte mult este ca acuma oameni incep sa-si dea seama ca nu este sfarsitul lumii. Oricum, nu cred ca am trecut intr-un bull-market inca. Cred ca acuma vedem formarea minimumul acestui bear-market. Dar pana la revenire mai este, chiar daca eu nu-s chiar atat de armaghedonist precum altii. Dar totus nu m-as mira daca am vedea ca bursele coboara inapoi la nivelurile de lunea trecuta, sau cel putin in apropiere. Articol...
Intr-adevar, Mickelson n-a fost ceea ce era atunci cand se batea cu Tiger. Acum cu Tiger inapoi pe scena, si cu Mickelson in forma, sunt bucuros ca sunt in Suedia unde pot prinde totul la TV. Articol...
B.
Eu unul nu pot intelege de ce unii barbati sunt atat de...barbati...incat lasa orice fel de profesionalism in urma atunci cand sunt subalterii unei femei. Este ridicol sa fii nevoit sa-ti confirmi barbatia prin a refuza sa iei ordinii de la o femeie. Parerea mea este ca barbatia sta in altceva decat sa incerci sa fii mereu peste femeia. Din experienta stiu ca multe femei sunt mult mai buni lideri decat barbati si asta pentru ca stiu sa asculte mai bine decat noi maimutoii.
Cat esti de roman? Prietenul meu Adrian Avarvarei are un test pe blog-ul sau . Afla si tu cat de roman esti. Eu nu-l fac pentru ca stiu deja.
Am vazut asta live ieri. De fiecare data cand ma uit la o lansare a unei nave spatiale raman foarte fascinat. Ce gandesc si cum se simt cei care sunt pe cale sa plece de pe Tera? Ce n-as da sa aflu pe pielea mea. Imaginea este misto...
Se pare ca este o competitie intre CERN si alte acceleratoare de particule (sau cum se numesc in limba romana). Nu ca inteleg in totalitate ceea ce fac cei de acolo, dar este chiar interesant. Sunt foarte curios sa vad daca ceea ce vor descoperi v-a schimba viata de zi cu zi ale oamenilor de rand. Artico...
Un canal de radio online cu-n jazz minunat, DR Jazz, - aici...
De cand am cunsocut pe cineva care a avut cancer, citesc cu interes articole precum acest articol. Ideia mi se pare foarte tare. Daca reusesc sa faca ceea ce-si propun le pot recomanda cateva hoteluri misto in Stockholm. Dar sa-si faca rezervarile din timp fiindca sunt aglomerate prin decembrie. Articol...
Articol foarte intelept despre posibilitatile vremurilor noastre. Ce ma bucura foarte mult este faptul ca gandeam asa si inainte sa citesc acest articol. Articol....
10 cuvinte in limbajul de business englez care ar trebui sa fie scoase din vocabularul tuturor. Articol...
Ce ma distreaza foarte mult este ca acuma oameni incep sa-si dea seama ca nu este sfarsitul lumii. Oricum, nu cred ca am trecut intr-un bull-market inca. Cred ca acuma vedem formarea minimumul acestui bear-market. Dar pana la revenire mai este, chiar daca eu nu-s chiar atat de armaghedonist precum altii. Dar totus nu m-as mira daca am vedea ca bursele coboara inapoi la nivelurile de lunea trecuta, sau cel putin in apropiere. Articol...
Intr-adevar, Mickelson n-a fost ceea ce era atunci cand se batea cu Tiger. Acum cu Tiger inapoi pe scena, si cu Mickelson in forma, sunt bucuros ca sunt in Suedia unde pot prinde totul la TV. Articol...
B.
luni, 16 martie 2009
Cea mai lenesa duminica!!
Am avut o duminica minunata. Am dormit pana m-am trezit, evident, dar stiti voi la ce ma refer. Apoi am mancat si m-am dus in oras. Dupa vreo ora-doua, m-am dus si l-am luat pe tata si am mers acasa si am mancat impreuna cu mama. La ora trei am fost la un concert in care a participat si tata. A fost super - au cantatat marsuri si totul sa petrecut intr-un muzeu. La concert a veni si matusa si unchiul meu si mi-a parut foarte bine ca am avut ocazia sa ma intalnesc cu ei.
Apoi m-am dus la sala si m-am antrenat. Mai am nevoie de inca cateva zile, dar se pare ca incep sa-mi revin la forma in care eram acum doi ani. Dupa antrenament m-am vazut cu un prieten cu care nu m-am vazut de vreo trei ani. Am povestit si am hotarat ca trebuie sa mergem sa jucam golf. Din pacate mai sunt vreo doua-trei luni pana poti sa joci golf in Suedia, dar pana atunci lasam visele sa ne hraneasca dorul de o plimbare pe un camp, cu o crosa in mana, distrugand un gazon frumos si injurand o minge mica, chiar foarte mica, si alba.
Apoi m-am dus acasa unde am stat pe net si am urmarit cum NASA a trimis nava Discovery in spatiu, l-am urmarit in acelas timp pe un prieten care era cat pe aici sa castige un turneu de poker si am citit o groaza de articole interesante pe site-urile care le puteti gasi in lista mea de linkuri.
Intre timp am mai mancat slanina cu ceapa.
Acum ma gandesc sa ma pun in pat si sa continui sa citesc "Portretul lui Dorian Gray" pana nu ma mai pot tine treaz. Cine nu-i place Oscar Wilde este analfabet. Mai mult am sa scriu cand am terminat "Portretul lui Dorian Gray", dar pana acum trebuie sa zic ca sunt absolut incantat de aceasta carte.
Maine este luni si sunt hotarat sa scriu un articol serios pe blog. Nu stiu inca despre ce va fi, dar va fi un articol serios, care incearca, cu stilul meu caracteristic, sa spuna multe si reuseste mai mereu sa zica nimica - in Suedia acest fenomen se numeste diaree orala. Mai urmeaza sa ma plimb prin Eskilstuna cu un aparat de fotografiat pentru a face poze pentru blog. S-a transformat orasul de cand am mai fost eu pe aici, sau poate este asa ca doar ochii mei si privirea mea s-a schimbat si observ lucruri acum la care eram orb acum cativa ani.
Viata este frumoasa cand nu mai stai in niste cretini si cand ai preluat controlul asupra ei. Un singur lucru imi lipseste, dar nu depinde de mine. Imi lipseste posibilitatea de a putea vorbi cu cineva anume. Nu conteaza cine este, dar chiar imi lipseste.
Noapte buna toata lumea, am avut azi vizitatori din India pe blogul meu. Ciudat! Dar este ceva cu care pot sa traiesc atata timp cat nu trebuie sa ma invat sa scriu in hindi....
B.
PS. Mai de mult am primit un biletel de la cineva care m-a bucurat enorm atunci cand l-am primit. Inca mai am acel biletel si inca zambesc de fiecare data cand ma uit la el. Sper ca persoana care mi-a dat biletelul este bine si ca are totul ceea ce-si doreste. DS
Apoi m-am dus la sala si m-am antrenat. Mai am nevoie de inca cateva zile, dar se pare ca incep sa-mi revin la forma in care eram acum doi ani. Dupa antrenament m-am vazut cu un prieten cu care nu m-am vazut de vreo trei ani. Am povestit si am hotarat ca trebuie sa mergem sa jucam golf. Din pacate mai sunt vreo doua-trei luni pana poti sa joci golf in Suedia, dar pana atunci lasam visele sa ne hraneasca dorul de o plimbare pe un camp, cu o crosa in mana, distrugand un gazon frumos si injurand o minge mica, chiar foarte mica, si alba.
Apoi m-am dus acasa unde am stat pe net si am urmarit cum NASA a trimis nava Discovery in spatiu, l-am urmarit in acelas timp pe un prieten care era cat pe aici sa castige un turneu de poker si am citit o groaza de articole interesante pe site-urile care le puteti gasi in lista mea de linkuri.
Intre timp am mai mancat slanina cu ceapa.
Acum ma gandesc sa ma pun in pat si sa continui sa citesc "Portretul lui Dorian Gray" pana nu ma mai pot tine treaz. Cine nu-i place Oscar Wilde este analfabet. Mai mult am sa scriu cand am terminat "Portretul lui Dorian Gray", dar pana acum trebuie sa zic ca sunt absolut incantat de aceasta carte.
Maine este luni si sunt hotarat sa scriu un articol serios pe blog. Nu stiu inca despre ce va fi, dar va fi un articol serios, care incearca, cu stilul meu caracteristic, sa spuna multe si reuseste mai mereu sa zica nimica - in Suedia acest fenomen se numeste diaree orala. Mai urmeaza sa ma plimb prin Eskilstuna cu un aparat de fotografiat pentru a face poze pentru blog. S-a transformat orasul de cand am mai fost eu pe aici, sau poate este asa ca doar ochii mei si privirea mea s-a schimbat si observ lucruri acum la care eram orb acum cativa ani.
Viata este frumoasa cand nu mai stai in niste cretini si cand ai preluat controlul asupra ei. Un singur lucru imi lipseste, dar nu depinde de mine. Imi lipseste posibilitatea de a putea vorbi cu cineva anume. Nu conteaza cine este, dar chiar imi lipseste.
Noapte buna toata lumea, am avut azi vizitatori din India pe blogul meu. Ciudat! Dar este ceva cu care pot sa traiesc atata timp cat nu trebuie sa ma invat sa scriu in hindi....
B.
PS. Mai de mult am primit un biletel de la cineva care m-a bucurat enorm atunci cand l-am primit. Inca mai am acel biletel si inca zambesc de fiecare data cand ma uit la el. Sper ca persoana care mi-a dat biletelul este bine si ca are totul ceea ce-si doreste. DS
Beam me up Scotty!!
Teleportation! Finally humanity is getting somewhere.... Read about it here...
And the site I found it is americanelements.com. When bored anything goes, I guess...
B.
And the site I found it is americanelements.com. When bored anything goes, I guess...
B.
duminică, 15 martie 2009
De la NASA
Duminica in Suedia
Sunt de cateva zile in Eskilstuna si ma simt din ce in ce mai bine. Am avut un schimb de vorbe cu cineva care inseamna foarte mult pentru mine si cu care nu credeam ca o sa mai vorbesc vreodata. Acest schimb de vorbe m-a facut sa ma gandesc la o multime de lucruri si ma facut ca ieri sa nu intru online de loc - m-am plimbat, m-am gandit si am citit. A fost o zi de reculegere si o zi petrecuta cu prieteni.
Am stat 2-3 ani in Romania, ani care au fost foarte turbulenti. Am avut parte de cele mai frumoase si si cele mai urate momente din viata mea pana acuma. Eu nu stiu daca ma consider norocos ca am posibilitatea de a trai intr-o tara mai civilizata, dar cert este ca este o mare diferenta intre aici si acolo. De abia acuma, dupa ce am stat in Romania imi dau seama de aceasta diferenta. Aici oameni isi vad de treaba, sunt sinceri cu tine si iti spun lucrurile pe fata. Eu apreciez aceste calitati si cand cineva se poarta asa cu mine, nu conteaza ce zic altii despre el sau ea, eu ii valorez foarta mult. Am incercat mereu sa ma-nconjur cu oameni care ma si critica, care au curajul sa-mi spuna pe fata ca nu este bine ceea ce fac si care isi pot motiva cu argumente coerente si constructive. Cred ca este periculos sa-i respingi pe cei care te critica. In opinia mea, ei sunt cei mai importanti oameni din vietiile noastre; de la ei putem invata cel mai mult si ei ne fac sa fim mereu atenti asupra comportamentului nostru si gandirea noastra. Fara ei n-am putea evoulua la fel de mult si eu chiar apreciez critica, chiar daca orgoliul meu uneori protesteza prin o usturatura de suflet.
A fost o saptamana foarte interesanta, care a inceput in Bucuresti si s-a terminat alaturi de parinti mei. Cine zice ca viata este plictisitoare ar trebui sa traiasca viata mea o luna. Disney World sau Six Flaggs Magic Mountain sunt comparatii palide cu viata mea. Dar imi place si acuma sunt eu stapanul din nou asupra vietii mele. Asta a fost important si n-am sa ma mai pun in acea situatie in care sa renunt la controlul sortii mele.
Am multe regrete si singurul lucru ce pot face vizavi de ele este sa incerc sa invat ceva. Nu pot schimba trecutul, pot doar invata ceva, pentru ca sa nu repet unele greseli. Sunt unele persoane care mi-au ramas in suflet chiar daca nu mai tinem legatura. Asta este viata, uneori pierzi legatura cu unii, chiar daca tii foarte mult la ei. Viata merge inainte, anii trec si noi suntem preocupati cu proprile vieti. Dar sunt oameni care, oriunde ma aflu sau oricat de mult timp a trecut de la ultima legatura, sunt in sufletul meu si cand ma gandesc la ei incep sa zambesc si sa gandesc la cat de norocos sunt ca i-am cunoscut.
B.
PS N-am avut timp sa corectez aceasta postare, asa ca imi cer scuze de limbaj... DS
Am stat 2-3 ani in Romania, ani care au fost foarte turbulenti. Am avut parte de cele mai frumoase si si cele mai urate momente din viata mea pana acuma. Eu nu stiu daca ma consider norocos ca am posibilitatea de a trai intr-o tara mai civilizata, dar cert este ca este o mare diferenta intre aici si acolo. De abia acuma, dupa ce am stat in Romania imi dau seama de aceasta diferenta. Aici oameni isi vad de treaba, sunt sinceri cu tine si iti spun lucrurile pe fata. Eu apreciez aceste calitati si cand cineva se poarta asa cu mine, nu conteaza ce zic altii despre el sau ea, eu ii valorez foarta mult. Am incercat mereu sa ma-nconjur cu oameni care ma si critica, care au curajul sa-mi spuna pe fata ca nu este bine ceea ce fac si care isi pot motiva cu argumente coerente si constructive. Cred ca este periculos sa-i respingi pe cei care te critica. In opinia mea, ei sunt cei mai importanti oameni din vietiile noastre; de la ei putem invata cel mai mult si ei ne fac sa fim mereu atenti asupra comportamentului nostru si gandirea noastra. Fara ei n-am putea evoulua la fel de mult si eu chiar apreciez critica, chiar daca orgoliul meu uneori protesteza prin o usturatura de suflet.
A fost o saptamana foarte interesanta, care a inceput in Bucuresti si s-a terminat alaturi de parinti mei. Cine zice ca viata este plictisitoare ar trebui sa traiasca viata mea o luna. Disney World sau Six Flaggs Magic Mountain sunt comparatii palide cu viata mea. Dar imi place si acuma sunt eu stapanul din nou asupra vietii mele. Asta a fost important si n-am sa ma mai pun in acea situatie in care sa renunt la controlul sortii mele.
Am multe regrete si singurul lucru ce pot face vizavi de ele este sa incerc sa invat ceva. Nu pot schimba trecutul, pot doar invata ceva, pentru ca sa nu repet unele greseli. Sunt unele persoane care mi-au ramas in suflet chiar daca nu mai tinem legatura. Asta este viata, uneori pierzi legatura cu unii, chiar daca tii foarte mult la ei. Viata merge inainte, anii trec si noi suntem preocupati cu proprile vieti. Dar sunt oameni care, oriunde ma aflu sau oricat de mult timp a trecut de la ultima legatura, sunt in sufletul meu si cand ma gandesc la ei incep sa zambesc si sa gandesc la cat de norocos sunt ca i-am cunoscut.
B.
PS N-am avut timp sa corectez aceasta postare, asa ca imi cer scuze de limbaj... DS
sâmbătă, 14 martie 2009
Citit pe harvardbusiness.org
Foarte tare articol despre propile reactii atunci cand te afli la capatul puteriilor tale. Articol...
Sa fii lider nu inseamna ca esti seful, am mai scris acest lucru. Iata un articol care ne spune cum sa fim lideri si atunci cand nu suntem sefu'. Articol...
Sa fii lider nu inseamna ca esti seful, am mai scris acest lucru. Iata un articol care ne spune cum sa fim lideri si atunci cand nu suntem sefu'. Articol...
vineri, 13 martie 2009
Acasica?
Miercuri dimineata am aterizat pe Arlanda - aeroportul din Stockholm, Suedia. Data trecuta cand am fost nevoit sa plec din Romania, am fost foarte trist cateva luni in sir dupe ce sosisem in Suedia si n-am dat nici un semn de viata nimenui. De data asta este altfel. Am venit in Suedia pentru a obtine ceva. Nu stiu inca cat timp dureaza pana am obtinut ceea ce-mi doresc, dar am sa muncesc foarte tare pentru a reusi intr-un timp cat se poate de scurt.
Ultimii doi-trei ani am trait o iluzie, spunandu-le tuturor ca sunt roman si nu suedez. Dar adevarul este ca sunt ambele. Sunt unele lucruri in societatea suedeza care chiar mi-au lipsit, stiu asta acuma. Si stand acuma si citind pe mediafax.ro sau alte stiri din Romania, imi dau seama ca sunt unele lucruri de-acolo care deja imi lipsesc. N-am sa va dau detalii mai concrete fiindca multeori este doar vorba de anumite sentimente si nu prea am chef sa scriu despre ele acum.
Cert este ca intr-un final mi-am dat si eu seama ce sunt si, in acelas timp, realizez cat de mult m-a deranjat faptul ca nu stiam cine sunt.
Este un sentiment foarte straniu sa stii ca ceva minunat se v-a intampla in viata ta, dar fara sa stii exact ce ar putea sa fie. Este o aventura noua in viata si de abia astept sa vad unde ma duce.
B.
Ultimii doi-trei ani am trait o iluzie, spunandu-le tuturor ca sunt roman si nu suedez. Dar adevarul este ca sunt ambele. Sunt unele lucruri in societatea suedeza care chiar mi-au lipsit, stiu asta acuma. Si stand acuma si citind pe mediafax.ro sau alte stiri din Romania, imi dau seama ca sunt unele lucruri de-acolo care deja imi lipsesc. N-am sa va dau detalii mai concrete fiindca multeori este doar vorba de anumite sentimente si nu prea am chef sa scriu despre ele acum.
Cert este ca intr-un final mi-am dat si eu seama ce sunt si, in acelas timp, realizez cat de mult m-a deranjat faptul ca nu stiam cine sunt.
Este un sentiment foarte straniu sa stii ca ceva minunat se v-a intampla in viata ta, dar fara sa stii exact ce ar putea sa fie. Este o aventura noua in viata si de abia astept sa vad unde ma duce.
B.
miercuri, 11 martie 2009
luni, 9 martie 2009
Stiri citite
AIG apeleaza din nou la guvern. Cand am citit acest articol am ramas cu impresia ca incearca sa faca rost de bani prin a speria guvernul. Sper ca guvernul american sa nu cada in aceasta capcana si sa impuna reguli daca dau bani, fiindca problemele de azi sunt provocate de oameni iresponsabili. Dorinta da a se imbogatii si lipsa de reguli clare a aduc la aceasta criza. Bine, sunt de acord ca AIG probabil n-are voie sa cada, dar nici sa scape nevatamati. Pentru ca atunci, aceasta criza se va repeta din nou. Articol...
Nu inteleg cum poti sa fii profesor universitar si sa ceri mai putine regulatii. Nu este destul de evident ca aceasta criza este din cauza lipsei de regulatii? Institutiile financiare au avut prea multa libertate si, ca atare, cei din conducerile acestora institutii si-au pus proprile interese financiare in fata celor ale institutilor pe care le reprezentau. Problema azi este intr-adevar ca nu exista reguli suficient de clare. Un exemplu concret putem gasi la cazinourile din Las Vegas. Conform legea din Nevada, aceste cazinouri sunt obligate sa aiba bani lichizi in incinta cazinoului, la o valoare de, daca nu ma insel, 10% din ceea ce se joaca in ziua respectiva. Aceasta lege-i asigura pe jucatori si industria de divertisment din Las Vegas ca nu va fi o lipsa de lichiditati in caz ca cineva castiga un premiu mare. Ce s-ar intampla daca cineva castiga premiul mare si cazinoul respectiv n-ar avea bani "gheata" ca sa-i plateasca? Care ar fi efectele sinergetice pentru celalalte cazinouri, mai ales daca se repeta de mai multe ori? Se va intampla acelas lucru ca in sistemul financiar; nimeni nu mai are incredere in nimeni si nimica nu se misca desi sunt bani. Eu sunt de parere ca consumatorii consuma mai mult atunci cand au un venit decat atunci cand nu stiu de unde vin bani luna urmatoare. Nu aspir la nici-un premiu Nobel pentru aceasta ipoteza, doar ca mi se pare logic. Daca cererea creste, atunci v-a creste si productia si numarul de locuri de munca. Articol...
Sincer nu prea cred ca americanii isi pot permite sa se certe cu de exemplu chinezii, sau sa vina cu conditii si legi protectioniste - cel putin nu acuma. Sa nu uitam acel slogan ironic "USA - Made in China". Articol...
Mda. Dar totodata, tarile din Africa, daca se invata sa nu-si rezolve problemele prin violenta, vor beneficia, deoarece ma gandesc ca salariile sunt destul de mici in Africa. Articol...
Este trist dar din pacate adevarat. Exista persoane in aceasta lume al caruia identitate este violenta. Noi ii numim teroristi. Acesti indivizi nu stiu sa faca altceva si nu au neaparat nevoie de motive ca sa produca ravagii in diferite parti ale lumii. Privind conflictul din Irlanda de Nord ca un strain, cara nu are legaturi sentimentale cu acea parte a europei, e greu sa intelegi. Se vorbeste aceas limba in ambele tari si au oarecum aceeas cultura. Nu cred ca eu greu sa treci vama ca si irlandez, atunci cand vrei sa vizitezi Marea Britanie. Daca Irlanda de Nord apartine de Irlanda sau de Marea Britanie nu v-a rezolva saracia de acolo, nu v-a schimba cultura sau viata de zi cu zi; v-a schimba doar capitala. Sunt niste criminali, exact asa cum fundamentalistii musulmani sunt niste simpli criminali, care se prefac ca lupta pentru o cauza mai mare cand de fapt omoara pentru ca nu stiu sa faca altceva. Remediul extremismului este, in opinia mea, lupta impotriva saraciei. Daca omul simte ca are un viitor, nu v-a lua o arma si nici nu s-ar sinucide pentru a omora pe altii. Iar pentru cei care totusi o fac, si este doar in continuare opinia mea personala, exista doar o singura solutie - un glont intre ochii si fara prea multe discutii. Din cauza lui Hamas au murit o groaza de Palestinieni. Din cauza lui al-Queida sufera milione de musulmani care sunt pacifisti si care n-au nici o treaba cu occidentul. Din cauza luptatorilor din IRA sau ETA au murit sute, sau chiar mii de bastii sau nord-irlandezi, care probabil nu erau de acord cu o lupta inarmata pentru asa zisa libertate. Ma intreb cat de mult isi reprezinta propriul popor, deoarece conform Maslow marea majoritatea oameniilor isi doresc altceva decat sa moara pentru ca un tip carismatic le-a spus ca este ceva glorios in moartea lor. Iar din cate stiu eu si Irlanda si si Marea Britania sunt democratii. Intreb din nou, care ar fi diferenta? Articol...
Nu stiu daca putem avea incredere in intentiile pacifiste ale Coreei de Nord. Articol...
Sa-ntors Tigrul pe scena. In sfarsit putem continua sa traim din nou momente de neuitat. A fost plictisitor fara Tiger si de abia astept sa-l vad apt 100%. Articol...
B.
Nu inteleg cum poti sa fii profesor universitar si sa ceri mai putine regulatii. Nu este destul de evident ca aceasta criza este din cauza lipsei de regulatii? Institutiile financiare au avut prea multa libertate si, ca atare, cei din conducerile acestora institutii si-au pus proprile interese financiare in fata celor ale institutilor pe care le reprezentau. Problema azi este intr-adevar ca nu exista reguli suficient de clare. Un exemplu concret putem gasi la cazinourile din Las Vegas. Conform legea din Nevada, aceste cazinouri sunt obligate sa aiba bani lichizi in incinta cazinoului, la o valoare de, daca nu ma insel, 10% din ceea ce se joaca in ziua respectiva. Aceasta lege-i asigura pe jucatori si industria de divertisment din Las Vegas ca nu va fi o lipsa de lichiditati in caz ca cineva castiga un premiu mare. Ce s-ar intampla daca cineva castiga premiul mare si cazinoul respectiv n-ar avea bani "gheata" ca sa-i plateasca? Care ar fi efectele sinergetice pentru celalalte cazinouri, mai ales daca se repeta de mai multe ori? Se va intampla acelas lucru ca in sistemul financiar; nimeni nu mai are incredere in nimeni si nimica nu se misca desi sunt bani. Eu sunt de parere ca consumatorii consuma mai mult atunci cand au un venit decat atunci cand nu stiu de unde vin bani luna urmatoare. Nu aspir la nici-un premiu Nobel pentru aceasta ipoteza, doar ca mi se pare logic. Daca cererea creste, atunci v-a creste si productia si numarul de locuri de munca. Articol...
Sincer nu prea cred ca americanii isi pot permite sa se certe cu de exemplu chinezii, sau sa vina cu conditii si legi protectioniste - cel putin nu acuma. Sa nu uitam acel slogan ironic "USA - Made in China". Articol...
Mda. Dar totodata, tarile din Africa, daca se invata sa nu-si rezolve problemele prin violenta, vor beneficia, deoarece ma gandesc ca salariile sunt destul de mici in Africa. Articol...
Este trist dar din pacate adevarat. Exista persoane in aceasta lume al caruia identitate este violenta. Noi ii numim teroristi. Acesti indivizi nu stiu sa faca altceva si nu au neaparat nevoie de motive ca sa produca ravagii in diferite parti ale lumii. Privind conflictul din Irlanda de Nord ca un strain, cara nu are legaturi sentimentale cu acea parte a europei, e greu sa intelegi. Se vorbeste aceas limba in ambele tari si au oarecum aceeas cultura. Nu cred ca eu greu sa treci vama ca si irlandez, atunci cand vrei sa vizitezi Marea Britanie. Daca Irlanda de Nord apartine de Irlanda sau de Marea Britanie nu v-a rezolva saracia de acolo, nu v-a schimba cultura sau viata de zi cu zi; v-a schimba doar capitala. Sunt niste criminali, exact asa cum fundamentalistii musulmani sunt niste simpli criminali, care se prefac ca lupta pentru o cauza mai mare cand de fapt omoara pentru ca nu stiu sa faca altceva. Remediul extremismului este, in opinia mea, lupta impotriva saraciei. Daca omul simte ca are un viitor, nu v-a lua o arma si nici nu s-ar sinucide pentru a omora pe altii. Iar pentru cei care totusi o fac, si este doar in continuare opinia mea personala, exista doar o singura solutie - un glont intre ochii si fara prea multe discutii. Din cauza lui Hamas au murit o groaza de Palestinieni. Din cauza lui al-Queida sufera milione de musulmani care sunt pacifisti si care n-au nici o treaba cu occidentul. Din cauza luptatorilor din IRA sau ETA au murit sute, sau chiar mii de bastii sau nord-irlandezi, care probabil nu erau de acord cu o lupta inarmata pentru asa zisa libertate. Ma intreb cat de mult isi reprezinta propriul popor, deoarece conform Maslow marea majoritatea oameniilor isi doresc altceva decat sa moara pentru ca un tip carismatic le-a spus ca este ceva glorios in moartea lor. Iar din cate stiu eu si Irlanda si si Marea Britania sunt democratii. Intreb din nou, care ar fi diferenta? Articol...
Nu stiu daca putem avea incredere in intentiile pacifiste ale Coreei de Nord. Articol...
Sa-ntors Tigrul pe scena. In sfarsit putem continua sa traim din nou momente de neuitat. A fost plictisitor fara Tiger si de abia astept sa-l vad apt 100%. Articol...
B.
duminică, 8 martie 2009
sâmbătă, 7 martie 2009
Desi asa pare, nu-s nervos sau suparat....doar nepasator...
Este sambata seara si stau la "the Living Room". Mi-e ciuda ca, desi am locuit in apropiere timp de aproape doi ani, n-am reusit sa descopar acest local pana acum cateva zile. Imi place foarte mult aici, au un concept nou pentru Bucuresti, se numeste "service-minded". Se simte foarte ciudat cand ma gandesc ca este ultimul week-end in Romania. Speram sa nu se ajunga la acest lucru, dar totusi la asta s-a ajuns, iar asta este realitatea cu care ma confrunt si pe care incerc s-o accept - faptul ca sunt nevoit sa ma mut in Suedia. Avand in vedere ca in ultima vreme, ultimul an ca sa fiu mai exact, am avut parte de cateva evenimente foarta aiurea si ca sunt dezamagit pe o groaza de oameni, trebuie sa spun nu-s prea trist ca plec. A fost totusi o experienta interesanta. A fost o lectie de viata despre cum este sa fii folosit. Si nu cred ca as fi putut invatat-o altundeva decat aici si de la cei care mi-au predat-o.
M-am hotarat sa plec deoarece nu am fost bagat in seama. Sunt foarte bun la ceea ce fac. Asa a fost mereu, desi la moment dat imi pierduse-mi toata increderea in mine insumi. Dar se pare ca in Bucuresti, atentie, nu zic Romania ci Bucuresti, daca esti prea bun la ceea ce faci si esti prea greu de invins, atunci se face totul posibil ca tu sa pleci. Dansii n-au inteles ca ei pierd din plecarea mea, deoarece chiar am cu ce sa contribui si am o experienta pe care nu o poti invata holbandute la filmulete pe YouTube.
I-a uitati-va cum pun eu problema.
In sportul meu sunt singurul care ar putea face o figura frumoasa pe plan international. Sunt foarte arogant spunand asta, stiu, dar eu am jucat impotriva celor care joaca la nivel international si de multeori i-am batut, lucru care "ai nostri" au uitat. Federatia noastra este saraca si ni se spune ca sportul nostru nu are rezultate suficient de bune pe plan international pentru a motiva acordarea mai multi bani. In loc sa ma sprijine, ca atunci puteam aduce rezultate pe plan international, au ales sa ma marginalizeze pentru a-si satisface propriul orgoliu. Acuma, din propria mandrie de a se numi cel mai bun roman, intr-un sport micut si oarecum obscur, si intr-o tara al cariua nivel este cel mai scazut din Europa, participantii de aici se bucura de plecarea mea. Asa pot sta la o bere simtinduse campioni; castigatorii unui campionat intern - chiar daca este palid in comparatie cu ce se joaca in alte tari. Nimeni in Suedia nu m-au luat in serios cand le-am spus ca sunt cel mai bun roman. Ziceau doar; cat de greu poate sa fie sa fii cel mai bun roman? Ca sa inteleaga caposii de p-aici adevarata valoare a victoriei lor. Unii dintre coechipierii mei in Suedia, cand mai castigau o cafea de la mine, ziceau la misto ca sa nu fiu trist, fiindca sunt cel mai bun roman oricum. How's that for a perspective?
Vi se pare ca-s acru? Mai am si altele. Ce ziceti daca v-as spune ca la noi se cumpara si vand meciurile din campionat cu mare bucurie? Valoreaza victioria la fel de mult cand stii ca a fost cumparata? Daca Gigi Becali ar avea tactul si finetea ale unora dintre practicantii al acestui sport, n-ar avea probleme cu DNA, iar Steaua ar fi castigat titlul an dupa an. In sportul nostru este exact ca-n fotbal. Mancatoria este la fel de mare, cu o singura diferenta mica - in federatia noastra suntem 160 de insi...
Acum vin alegerile in federatia noastra. Sa vedeti! Daca n-ai stii despre ce este vorba ai crede ca este vorba de alegerile unei tari puternice sau de sute de milioane de euro. Eu unul m-am saturat. Plec ca sa scape lumea de mine, si mai ales, sa scap si eu de jocurile de culise caracteristice romanului si care ne anchoreaza ca si codasii civilizatiei europene. Am mentionat ca am fost amenitat cu bataie pentru ca am solicitat respectarea unui paragraf din regulamentul turneului in care jucam? N-am mentionat? Era vorba de o bata de baseball...
Multi se vor supara pe aceasta postare, dar chiar nu-mi pasa. De doi ani am fost marginalizat de cei care acum se supara si se simt jigniti de ce scriu pe propriul meu blog - n-am stiut! Marea mea greseala a fost ca la moment dat chiar mi-a pasat de pareriile lor si chiar am suferit din cauza lor.
Ca sa fie foarte clar pentru toti: multi dintre prietenii mei sunt campioni in acest sport si ma refer la campioni mondiali si europeni. Multi dintre ei sunt monstrii sacrii al acestui sport, pe care-l practic de mai bine de 16 ani. Ei ma respecta ca un adversar puternic si chiar daca sunt constient ca sunt mai buni decat mine, stiu ca ei stiu ca eu pot sa-i bat. Haideti sa punem ce tocmai am scris in perspectiva; in Romania, si mai ales in Bucuresti, mie mi se preda lectii cum se practica acest sport; adica mi se spune mie, in modul caracteristic romanesc, lasa frate ca stiu eu mai bine. Cei de aici au incercat sa ma invete pe mine chestii care sunt invechite si nu mai merg, atunci cand mai gasesc si ei ceva, un nou "adevar" gratuit, pe YouTube. Iar daca eu zic ceva sunt acuzat ca-s prea ferm, absolut si incapatanat. Bine fraaaaaate! Daca nu vrei adevarul, minte-te singur in continuare....
Nu-mi vine sa cred ca mi-am pierdut vremea timp de doi ani. Lectie de viata: poti duce vaca la apa, dar daca ea nu vrea sa bea, nu mai prea conteaza ce faci, tot o vaca deshidratata ramane. Nu ma refer la cineva anume, nu toti au fost asa. Dar au fost suficient de multi ca sa-mi dau seama ca nu ma marita si mai ales ca eu merit mai mult. Iar cand ei vor avea rezulatatele mele, atunci sa vina la mine si sa-mi predice despre respect. Sau bowling.
B.
PS
Din intamplare am stat de vorba cu-n jurnalist din presa sportiva azi. L-am intalnit din intamplare si m-a vazut jucand, de aia a inceput sa vorbeasca cu mine. Din gresela i-am spus ca plec din Romania si ca nu cred ca voi reprezenta Romania vreodata, desi acest lucru a fost marele meu vis, iar el a-nceput sa-mi puna o groaza de intrebari. De ce? Cum? Ce sa-ntamplat? Ah..tu ai dat primul treisute? Mi-a cerut un interviu, dar ma mai gandesc daca-i acord interviul, fiindca nu-s genul de om sa arunc cu gunoie in jurul meu si fiindca nu vreau sa-mi bat joc de unii care totusi se straduiesc sa faca ceva. DS
M-am hotarat sa plec deoarece nu am fost bagat in seama. Sunt foarte bun la ceea ce fac. Asa a fost mereu, desi la moment dat imi pierduse-mi toata increderea in mine insumi. Dar se pare ca in Bucuresti, atentie, nu zic Romania ci Bucuresti, daca esti prea bun la ceea ce faci si esti prea greu de invins, atunci se face totul posibil ca tu sa pleci. Dansii n-au inteles ca ei pierd din plecarea mea, deoarece chiar am cu ce sa contribui si am o experienta pe care nu o poti invata holbandute la filmulete pe YouTube.
I-a uitati-va cum pun eu problema.
In sportul meu sunt singurul care ar putea face o figura frumoasa pe plan international. Sunt foarte arogant spunand asta, stiu, dar eu am jucat impotriva celor care joaca la nivel international si de multeori i-am batut, lucru care "ai nostri" au uitat. Federatia noastra este saraca si ni se spune ca sportul nostru nu are rezultate suficient de bune pe plan international pentru a motiva acordarea mai multi bani. In loc sa ma sprijine, ca atunci puteam aduce rezultate pe plan international, au ales sa ma marginalizeze pentru a-si satisface propriul orgoliu. Acuma, din propria mandrie de a se numi cel mai bun roman, intr-un sport micut si oarecum obscur, si intr-o tara al cariua nivel este cel mai scazut din Europa, participantii de aici se bucura de plecarea mea. Asa pot sta la o bere simtinduse campioni; castigatorii unui campionat intern - chiar daca este palid in comparatie cu ce se joaca in alte tari. Nimeni in Suedia nu m-au luat in serios cand le-am spus ca sunt cel mai bun roman. Ziceau doar; cat de greu poate sa fie sa fii cel mai bun roman? Ca sa inteleaga caposii de p-aici adevarata valoare a victoriei lor. Unii dintre coechipierii mei in Suedia, cand mai castigau o cafea de la mine, ziceau la misto ca sa nu fiu trist, fiindca sunt cel mai bun roman oricum. How's that for a perspective?
Vi se pare ca-s acru? Mai am si altele. Ce ziceti daca v-as spune ca la noi se cumpara si vand meciurile din campionat cu mare bucurie? Valoreaza victioria la fel de mult cand stii ca a fost cumparata? Daca Gigi Becali ar avea tactul si finetea ale unora dintre practicantii al acestui sport, n-ar avea probleme cu DNA, iar Steaua ar fi castigat titlul an dupa an. In sportul nostru este exact ca-n fotbal. Mancatoria este la fel de mare, cu o singura diferenta mica - in federatia noastra suntem 160 de insi...
Acum vin alegerile in federatia noastra. Sa vedeti! Daca n-ai stii despre ce este vorba ai crede ca este vorba de alegerile unei tari puternice sau de sute de milioane de euro. Eu unul m-am saturat. Plec ca sa scape lumea de mine, si mai ales, sa scap si eu de jocurile de culise caracteristice romanului si care ne anchoreaza ca si codasii civilizatiei europene. Am mentionat ca am fost amenitat cu bataie pentru ca am solicitat respectarea unui paragraf din regulamentul turneului in care jucam? N-am mentionat? Era vorba de o bata de baseball...
Multi se vor supara pe aceasta postare, dar chiar nu-mi pasa. De doi ani am fost marginalizat de cei care acum se supara si se simt jigniti de ce scriu pe propriul meu blog - n-am stiut! Marea mea greseala a fost ca la moment dat chiar mi-a pasat de pareriile lor si chiar am suferit din cauza lor.
Ca sa fie foarte clar pentru toti: multi dintre prietenii mei sunt campioni in acest sport si ma refer la campioni mondiali si europeni. Multi dintre ei sunt monstrii sacrii al acestui sport, pe care-l practic de mai bine de 16 ani. Ei ma respecta ca un adversar puternic si chiar daca sunt constient ca sunt mai buni decat mine, stiu ca ei stiu ca eu pot sa-i bat. Haideti sa punem ce tocmai am scris in perspectiva; in Romania, si mai ales in Bucuresti, mie mi se preda lectii cum se practica acest sport; adica mi se spune mie, in modul caracteristic romanesc, lasa frate ca stiu eu mai bine. Cei de aici au incercat sa ma invete pe mine chestii care sunt invechite si nu mai merg, atunci cand mai gasesc si ei ceva, un nou "adevar" gratuit, pe YouTube. Iar daca eu zic ceva sunt acuzat ca-s prea ferm, absolut si incapatanat. Bine fraaaaaate! Daca nu vrei adevarul, minte-te singur in continuare....
Nu-mi vine sa cred ca mi-am pierdut vremea timp de doi ani. Lectie de viata: poti duce vaca la apa, dar daca ea nu vrea sa bea, nu mai prea conteaza ce faci, tot o vaca deshidratata ramane. Nu ma refer la cineva anume, nu toti au fost asa. Dar au fost suficient de multi ca sa-mi dau seama ca nu ma marita si mai ales ca eu merit mai mult. Iar cand ei vor avea rezulatatele mele, atunci sa vina la mine si sa-mi predice despre respect. Sau bowling.
B.
PS
Din intamplare am stat de vorba cu-n jurnalist din presa sportiva azi. L-am intalnit din intamplare si m-a vazut jucand, de aia a inceput sa vorbeasca cu mine. Din gresela i-am spus ca plec din Romania si ca nu cred ca voi reprezenta Romania vreodata, desi acest lucru a fost marele meu vis, iar el a-nceput sa-mi puna o groaza de intrebari. De ce? Cum? Ce sa-ntamplat? Ah..tu ai dat primul treisute? Mi-a cerut un interviu, dar ma mai gandesc daca-i acord interviul, fiindca nu-s genul de om sa arunc cu gunoie in jurul meu si fiindca nu vreau sa-mi bat joc de unii care totusi se straduiesc sa faca ceva. DS
miercuri, 4 martie 2009
Stiri citite in aceasta dimineata
Nu zic ca omul n-are dreptate. Capitalismul este un fel de Darwinism si este absolut necesar pentru ca unii sa moara pentru ca altii sa traiasca. Cinic, stiu, dar asta este capitalismul. Articol...
NIKKEI a crescut. Articol...
Articol interesant despre China. Iran-ul are cam aceleas probleme acuma ca pretul petrolului a scazut. Daca un guvern da gratuit, evident ca atunci cand nu mai poate da, populatia caraie. Articol...
Presedintele Obama face ce trebuie sa faca; se compoarta ca un lider. Toata lumea sunt cu ochii pe consumatie si comenteaza ca este nevoie sa creasca consumatia. Sunt de acord, dar pentru ca lumea sa inceapa sa consume din nou, trebuie ca sa aiba o atitudine pozitiva despre viitorul tarii in care traiesc. In articol puteti citi ca procentajul celor care cred ca SUA este pe drumul cel bun a crescut. In opinia mea este unul dintre signalele necesare pentru cresterea consumatiei. Cred ca trebuie urmarit cu mare atentie buna dispozitie a consumatorilor, sau lipsa acesteia, pentru a putea prinde "podeaua". Articol...
Cateva comentari despre sesiunea de ieri. Se poate si mai rau. Daca tot vorbim de o criza fara precedent, atunci cineva mare, chiar foarte mare, trebuie sa pice. AIG? Articol...
N-am ce sa comentez, fiindca nu-mi vine sa cred. Articol...
B.
NIKKEI a crescut. Articol...
Articol interesant despre China. Iran-ul are cam aceleas probleme acuma ca pretul petrolului a scazut. Daca un guvern da gratuit, evident ca atunci cand nu mai poate da, populatia caraie. Articol...
Presedintele Obama face ce trebuie sa faca; se compoarta ca un lider. Toata lumea sunt cu ochii pe consumatie si comenteaza ca este nevoie sa creasca consumatia. Sunt de acord, dar pentru ca lumea sa inceapa sa consume din nou, trebuie ca sa aiba o atitudine pozitiva despre viitorul tarii in care traiesc. In articol puteti citi ca procentajul celor care cred ca SUA este pe drumul cel bun a crescut. In opinia mea este unul dintre signalele necesare pentru cresterea consumatiei. Cred ca trebuie urmarit cu mare atentie buna dispozitie a consumatorilor, sau lipsa acesteia, pentru a putea prinde "podeaua". Articol...
Cateva comentari despre sesiunea de ieri. Se poate si mai rau. Daca tot vorbim de o criza fara precedent, atunci cineva mare, chiar foarte mare, trebuie sa pice. AIG? Articol...
N-am ce sa comentez, fiindca nu-mi vine sa cred. Articol...
B.
luni, 2 martie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)