sâmbătă, 7 martie 2009

Desi asa pare, nu-s nervos sau suparat....doar nepasator...

Este sambata seara si stau la "the Living Room". Mi-e ciuda ca, desi am locuit in apropiere timp de aproape doi ani, n-am reusit sa descopar acest local pana acum cateva zile. Imi place foarte mult aici, au un concept nou pentru Bucuresti, se numeste "service-minded". Se simte foarte ciudat cand ma gandesc ca este ultimul week-end in Romania. Speram sa nu se ajunga la acest lucru, dar totusi la asta s-a ajuns, iar asta este realitatea cu care ma confrunt si pe care incerc s-o accept - faptul ca sunt nevoit sa ma mut in Suedia. Avand in vedere ca in ultima vreme, ultimul an ca sa fiu mai exact, am avut parte de cateva evenimente foarta aiurea si ca sunt dezamagit pe o groaza de oameni, trebuie sa spun nu-s prea trist ca plec. A fost totusi o experienta interesanta. A fost o lectie de viata despre cum este sa fii folosit. Si nu cred ca as fi putut invatat-o altundeva decat aici si de la cei care mi-au predat-o.

M-am hotarat sa plec deoarece nu am fost bagat in seama. Sunt foarte bun la ceea ce fac. Asa a fost mereu, desi la moment dat imi pierduse-mi toata increderea in mine insumi. Dar se pare ca in Bucuresti, atentie, nu zic Romania ci Bucuresti, daca esti prea bun la ceea ce faci si esti prea greu de invins, atunci se face totul posibil ca tu sa pleci. Dansii n-au inteles ca ei pierd din plecarea mea, deoarece chiar am cu ce sa contribui si am o experienta pe care nu o poti invata holbandute la filmulete pe YouTube.

I-a uitati-va cum pun eu problema.

In sportul meu sunt singurul care ar putea face o figura frumoasa pe plan international. Sunt foarte arogant spunand asta, stiu, dar eu am jucat impotriva celor care joaca la nivel international si de multeori i-am batut, lucru care "ai nostri" au uitat. Federatia noastra este saraca si ni se spune ca sportul nostru nu are rezultate suficient de bune pe plan international pentru a motiva acordarea mai multi bani. In loc sa ma sprijine, ca atunci puteam aduce rezultate pe plan international, au ales sa ma marginalizeze pentru a-si satisface propriul orgoliu. Acuma, din propria mandrie de a se numi cel mai bun roman, intr-un sport micut si oarecum obscur, si intr-o tara al cariua nivel este cel mai scazut din Europa, participantii de aici se bucura de plecarea mea. Asa pot sta la o bere simtinduse campioni; castigatorii unui campionat intern - chiar daca este palid in comparatie cu ce se joaca in alte tari. Nimeni in Suedia nu m-au luat in serios cand le-am spus ca sunt cel mai bun roman. Ziceau doar; cat de greu poate sa fie sa fii cel mai bun roman? Ca sa inteleaga caposii de p-aici adevarata valoare a victoriei lor. Unii dintre coechipierii mei in Suedia, cand mai castigau o cafea de la mine, ziceau la misto ca sa nu fiu trist, fiindca sunt cel mai bun roman oricum. How's that for a perspective?

Vi se pare ca-s acru? Mai am si altele. Ce ziceti daca v-as spune ca la noi se cumpara si vand meciurile din campionat cu mare bucurie? Valoreaza victioria la fel de mult cand stii ca a fost cumparata? Daca Gigi Becali ar avea tactul si finetea ale unora dintre practicantii al acestui sport, n-ar avea probleme cu DNA, iar Steaua ar fi castigat titlul an dupa an. In sportul nostru este exact ca-n fotbal. Mancatoria este la fel de mare, cu o singura diferenta mica - in federatia noastra suntem 160 de insi...

Acum vin alegerile in federatia noastra. Sa vedeti! Daca n-ai stii despre ce este vorba ai crede ca este vorba de alegerile unei tari puternice sau de sute de milioane de euro. Eu unul m-am saturat. Plec ca sa scape lumea de mine, si mai ales, sa scap si eu de jocurile de culise caracteristice romanului si care ne anchoreaza ca si codasii civilizatiei europene. Am mentionat ca am fost amenitat cu bataie pentru ca am solicitat respectarea unui paragraf din regulamentul turneului in care jucam? N-am mentionat? Era vorba de o bata de baseball...

Multi se vor supara pe aceasta postare, dar chiar nu-mi pasa. De doi ani am fost marginalizat de cei care acum se supara si se simt jigniti de ce scriu pe propriul meu blog - n-am stiut! Marea mea greseala a fost ca la moment dat chiar mi-a pasat de pareriile lor si chiar am suferit din cauza lor.

Ca sa fie foarte clar pentru toti: multi dintre prietenii mei sunt campioni in acest sport si ma refer la campioni mondiali si europeni. Multi dintre ei sunt monstrii sacrii al acestui sport, pe care-l practic de mai bine de 16 ani. Ei ma respecta ca un adversar puternic si chiar daca sunt constient ca sunt mai buni decat mine, stiu ca ei stiu ca eu pot sa-i bat. Haideti sa punem ce tocmai am scris in perspectiva; in Romania, si mai ales in Bucuresti, mie mi se preda lectii cum se practica acest sport; adica mi se spune mie, in modul caracteristic romanesc, lasa frate ca stiu eu mai bine. Cei de aici au incercat sa ma invete pe mine chestii care sunt invechite si nu mai merg, atunci cand mai gasesc si ei ceva, un nou "adevar" gratuit, pe YouTube. Iar daca eu zic ceva sunt acuzat ca-s prea ferm, absolut si incapatanat. Bine fraaaaaate! Daca nu vrei adevarul, minte-te singur in continuare....

Nu-mi vine sa cred ca mi-am pierdut vremea timp de doi ani. Lectie de viata: poti duce vaca la apa, dar daca ea nu vrea sa bea, nu mai prea conteaza ce faci, tot o vaca deshidratata ramane. Nu ma refer la cineva anume, nu toti au fost asa. Dar au fost suficient de multi ca sa-mi dau seama ca nu ma marita si mai ales ca eu merit mai mult. Iar cand ei vor avea rezulatatele mele, atunci sa vina la mine si sa-mi predice despre respect. Sau bowling.

B.

PS
Din intamplare am stat de vorba cu-n jurnalist din presa sportiva azi. L-am intalnit din intamplare si m-a vazut jucand, de aia a inceput sa vorbeasca cu mine. Din gresela i-am spus ca plec din Romania si ca nu cred ca voi reprezenta Romania vreodata, desi acest lucru a fost marele meu vis, iar el a-nceput sa-mi puna o groaza de intrebari. De ce? Cum? Ce sa-ntamplat? Ah..tu ai dat primul treisute? Mi-a cerut un interviu, dar ma mai gandesc daca-i acord interviul, fiindca nu-s genul de om sa arunc cu gunoie in jurul meu si fiindca nu vreau sa-mi bat joc de unii care totusi se straduiesc sa faca ceva. DS

3 comentarii:

Anonim spunea...

Iti doresc mult succes in viata daca pleci din RO. Bafta si nu uita ca au fost persoane alaturi de tine (moral)in fiecare zi.

Sorin C

Anonim spunea...

A da inapoi in momentul in care vezi ca cei din jurul tau refuza sa accepte profesionalismul, bunul simt si moralitatea nu este un esec! Nu trebuie sa fii cu inima incarcata ca tu ai incercat sa dai totul din tine, insa nu ai gasit un campul fertil. Cu mare amaraciune spun ca societatea din Romania devine din ce in ce mai meschina, ne balacim in aceleasi mizerii de ani de zile si ca un copil care refuza sa se maturizeze, si noi refuzam sa ne deschidem ochii si sa luam o atitudine CORECTA. Esti printre norocosii care au o a doua casa, intr-o societate cu un nivel de trai mult mai ridicat, te intorci printre oameni care mai fac si altceva decat sa se lupte sa supravietuiasca. Tu mereu vei fi un invingator si anii petrecuti in Romania nu pot fi decat o lectie, buna sau rea, folositoare sau dureroasa, e o lectie pe care nu ai fi primit-o nicaieri altundeva. Care a fost sensul ei, vei afla poate la un moment dat in viata, daca nu s-a intamplat deja. Succes si liniste in suflet iti doresc!!!

Bogdan Dobondi spunea...

@sorin Mersi domnule! Am sa fac ceea ce discutasem noi mai de mult.

@anonim Multumesc mult pentru ceea ce ai spus. Nu uita ca noi insisi decidem daca suntem invingatori sau nu. Acest lucru nu poate sa ni-l decida altii, chiar daca incearca. Cu alte cu vinte: Esti tare!