La mulți ani Suedia!

Azi este ziua națională. Ca deobicei, chiar de când îmi pot aminti, a fost mereu acceași discuție despre rasism și xenofobie pe 6 iunie.(Vedeți acest articol din Svenska Dagbladet.) Este o tâmpenie bineînțeles, cum să fii xenofob doar pentru că sărbătorești ziua națională? Suedia are multe atuuri de care un suedez poate să fie mândru. Nu este buricul pământului, cum mulți intr-adevăr cred, însă este o țară civilizată, curată și oamenii, în general, sunt destul de ok.

Este așadar destul de trist că li s-au acordat atât de multă importanță câțiva frustrați din orientul mijlociu, care țipă de fiecare dată când văd un steag suedez, încât unii li-e jenă să-și sărbătorească propria zi națională. Susțin că e vorba de musafirii din orientul mijlociu, de mintea lor în general foarte îngustă, fiindcă musafirii din alte părți a lumii nu prea au ceva împotriva zilei naționale suedeze, steagul suedez sau imnul suediei.

Puteți să mă faceți cum vreți, dar o cultură care dictează că tatăl trebuie să-și ucidă fica pentru a-și recăpăta onorea, pierdută atunci când fica a vrut să trăiască că toți oameni normali în această țară, nu poate fi numită o cultură. Este vorba de barbarism! Iar în Suedia, acești barbari au reușit, din păcate, să-i facă pe mulți suedezi să le fie rușine de propria zi națională.

Ar trebui să fie invers. Toți suedezii ar trebui să fie mândri azi. Dar și mai mândri ar trebui să fie cei cărora li s-au oferit o posibilitate de a trăi mai bine, în pace și într-o țară cu un nivel de trai mult peste cel de unde au venit. Multe lucruri sunt pe dos aici, însă sunt și multe lucruri foarte frumoase aici. Suedia este cea mai primitoare țară din UE și desculții ăia cu neveste multiple ar trebui să le mulțumească sau să se întoarcă înapoi în peșterea de unde au venit.

B.