Există ceva putred în Suedia. Acel ceva se numește modelul suedez. Cei de aici, adică suedezii, sunt foarte mândri de acel Sistem; atât de mândri încât cine vrea ca opiniile sale să fie băgate în seamă face bine să nu critice Sistemul. Poți să zici orice în Suedia, sau Wonderland cum îi mai spun uneori, doar să nu te legi de acel model. Ei, lăsați că nu mă pot abține să nu mă leg de acel Sistem. Și așa mă doare undevă ce zice lumea despre mine. De mult am acceptat că sunt genul de persoană de care sau îți place sau te enervează culmea. Iar mie-mi place să fiu eu...
Socialdemocrații au construit râvnitul Sistem de-a lungul anilor secolului trecut, iar suedezii sunt mândrii că aici, un muncitor de pe șantier câștigă la fel de mult ca unii academicieni. De multă vreme am vrut să scriu pe această temă fiindcă sunt și eu un copil a Sistemului și asta explică unele atitudini pe care le aveam nu de mult. Înainte să continui vreau să subliniez că n-am nimic cu muncitorii de pe șantiere; sunt și ei oameni care muncesc pentru a-și pune pâinea pe masă; bravo lor! Cei care știu cum este în Suedia știu că nu toți cu pâine pe masă muncesc.
Site-ul de știri financiare E24 a scris într-un articol publicat acum câteva zile despre un sondaj făcut de organizația Almega care arată că, cel puțin din punct de vedere financiar, se merită mai mult să te angajezi direct dupăn liceu decât să te înscri la facultate pentru a urmări o carieră ca și profesor, polițist, jurnalișt, psiholog, arhitecț, programator IT, veterinar, dentist sau jurișt. Sondajul ia în calcul că cel care n-a făcut o facultate, neavând așadar datorii pentru că a studiat și având mai mulți ani ca și angajat, v-a câștiga mai mulți bani per total pâna la pensie. Vai, îmi vine să cânt Internaționalul de mândrie...
Explicațiile pentru această implicație, să zicem un pic ciudată, a Sistemului poartă numele "impozite progresive" duse în extremis, sau inima și sufletului socialdemocrației suedeze dacă doriți. Câștigul salarial pe care-l are cel care a făcut o facultate din domeniile mai sus menționate este așadar mâncat de impozite. Și asta pe ideea că nu cumva să creadă polițistul că se poate îmbogății pe seama altora, da? Invidia suedezului pe cei care au salari mari este mai mare decât oriunde în Europa; nu contează ca ar fi vorba de comisioane și că omul într-adevăr a muncit pentru bani. În adâncimea sufletului poporului suedez, aproape programat în ADN-ul lor, există noțiunea că dacă câștigi bine înseamnă automat că profiți de oameni neajutorați! Înțelegeți voi, doar și la noi a existat această retorică.
Poporul suedez a fost educat de comuniști cu mănuși albe, gen Olof Palme, Dumnezeu să-l ierte, deși cred că nici Dumnezeu nu-l poate ierta; acești comuniști din garderobă au convins un popor întreg că educația superioară este ceva burghez, ceva cu ce se ocupă capitaliștii care vor să profite de clasa muncitorească. Socialdemocrația a transformat un popor foarte descurcăreț și inventiv - să nu uităm că la Stockholm vin laureații Nobel în fiecare an - într-un popor cu prea mulți care depind de sistemul social. Palme a și spus prin 1982 că transformarea societății spre socialism trebuie începută în școli. Oriunde se află dânsul acuma, sunt sigur că nu-i este frig...
Între timp s-au mai schimbat lucrurile și în Suedia. Nu mai este chiar așa cum era pe vremea lui Palme (dovada existenței a lui Dumnezeu?). În ultimul mandat, adică ultimii patru ani, Suedia a fost condusă de oameni care conștientizează că trăiesc pe Tera și care chiar au condus Suedia spre normalitate. Sper că vor fi lăsați să continue, deși mă tem că cei de pe canapele se vor mobiliza la toamnă. Oricum, știu că am vorbit cu mulți străini din Suedia și ei toți se mirau de ce nu i se acordă mai multă importanță învățământului superior. Răspunsul, cel puțin o parte din el, îl puteți găsi în articolul din E24.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu