De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.
Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.
25 aprilie 1997
Adrian Păunescu
Un comentariu:
Nu prea pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit la auzul mortii lui Paunescu. Nu prea poti exprima in cuvinte ceva ce ti-a marcat copilaria.
Aveam vreo 13-14 ani atunci cand "Cenaclul Flacara" a fost interzis. Totusi, stiu aproape toate cantecele pe de rost... Cenaclul a fost una din putinele supape existente pentru acea perioada.
Am incercat sa-i explic lui Razvan ce a insemnat Cenaclul pentru noi... Nu stiu daca am reusit. E foarte greu pentru cineva care apartine generatiei nascute dupa '90, generatie super hi-tech (canale TV la discretie, internet, 3D si toate cele adiacente) sa inteleaga ce insemna "generatia in blugi"...
I-am povestit ca la Paunescu am auzit prima data (in afara de membrii apropiati ai familiei) de transformarea lui Mos Gerila in Mos Craciun. M-a intrebat cine e Mos Gerila...
Mare pierdere, mare de tot...
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Trimiteți un comentariu