Niciodată să nu spui niciodată. Știam asta, normal, insă parcă ultima vreme mi s-a amintit de acea lecție. Sunt intr-un loc carep-mi provoacă foarte multe amintiri și, totodată, confirmării că sunt pe drumul cel bun. Nu știu; ați avut vreodată sentimentul că ceea ce faceți este ceea ce trebuie să faceți?
Ceea ce este interesant - sunt de fapt mai multe chestii interesante însă doar unul despre care urmează să scriu - este că nu sunt prea sigur unde duce acest drum. Știu doar că va fi bine. Sentimentul este că mă simt foarte zen, un sentiment care de altfel îmi dăruiește atât de multă energie încât, ulterior, încerc s-o împărtășesc cu cei care mi-s aproape. Pentru că așa sunt eu, pentru că asta este ocupația mea de suflet. Insă trebuie să mai cârâi și eu...
Și asta fac atunci când sunt zen. Provoc. Cârâi. Dau cu bâta-n baltă doar pentru a vedea ce monstru iese din apa tulburată. Partea bună este că de cele mai multe ori nu iese un monstru. Din apa tulburată de bâta mea, cârâitul meu, iese mai multă cunoștintă despre lumea în care trăim cu toții. Cum a fost cu Ponta și ”muniția de război” de exemplu...
Ultima vreme m-am legat de Ponta aici pe blog. Am dat cu bâta-ntr-o anumită baltă din mlaștina politică din România și imediat mulți au crezut că-mi place cealaltă mai mult noroiul din cealaltă baltă, noroiul portocaliu. Și am învățat. Da, chiar am învățat. Noi românii chiar vedem totul în alb sau negru. Dacă nu ești cu mine ești împotriva mea. Nasol pentru unul care dă cu bâta-n baltă...
Pentru informația Dvs trebuie să scriu că cineva din Suedia, o persoană care nu mă cunoaște, un tip care-și formează părerile despre lume o dată ce spun părerile mele - el își asumă mereu opinia opusă necontând care este subiectul - că fac parte din grupul ”ăia”. Cică sunt mason. Ca să vedeți ce monștrii pot sări din baltă atunci când dai cu bâta-n ea...
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu