marți, 8 iunie 2010

Motivele plafonării...

Iată două motive, oarecum încâlcite unul în celălalt, care eu cred că îndrumă omul spre acel sentiment de plafonare:
  • Lipsa difersificării țelurilor! Nu doar pe bursă diversificarea este importantă, ci și în viată este o strategie vitală. O cunoștință de a mea mi-a arătat mai demult o listă cu 20 de țeluri. Problema a fost că aprope toate au fost legate de același lucru, de un singur aspect al vieții. Mulți oameni sunt ca și cunoștința mea, se agață de o singură sperantă, de un singur domeniu al vieții care dacă, sau cum gândesc cei de pe calea plafonării, când se va îndeplini va rezolva toate problemele din toate domeniile vieții. Eu cred însă că nu este atât de simplu. Problemele din viața personală nu dispar dacă ești promovat în carieră sau ți se mărește venitul. Probleme în viața profesonală nu se vor rezolva odată cu cele din viața personală. Această gândire, și vă spun din propria experiență, te face doar să muncești de dimineața până seara pentru a nu te simți singur sau să stai și să aștepți făcând nimic, invocând probleme personale ca motiv pentru apatia ta. Aceste două variante extreme sunt foarte periculoase pentru sănătatea ta, cea fizică atât cât și cea psihică și mai mult ca sigur îți garantează că te vei anchora în mediocritate. Fără relații personale nu va exista nimeni care să se bucure cu tine atunci când viața profesională merge bine; colegii sunt în același timp și competiția ta și, deobicei, bucuria lor nu este din toată inima.  Și nimeni nu vrea să fie alături de tine dacă stai apatic zi de zi. În ambele cazuri, mediocritate este numele tău.
  • Egoism! În lumea afacerilor este normal că trebuie să investești pentru ca să poți câștiga. Nu există nici-un prânz gratuit, cum spun americanii.  Acest lucru este valabil în toate domeniile din viață. Investiția reprezintă însă un risc care unii se feresc să și-l asume. Acum câțiva ani, în drum spre un orașel de lângă Cluj, am avut o discuție cu o persoană care mi-a spus că dacă în trecut n-ai avut jucării și ai fost nevoit să muncești foarte tare pentru a obține jucăriile pe care le ai acuma, atunci este normal că nu prea vrei să-i lași și pe alții să se joace cu ele. Asta este însă mentalitatea omului destinat spre mediocritate, gândirea omului plafonat și echivalentul de a nu investi într-o afacere pentru că și alții ar putea să câștige din investițiile tale. Dacă oamenii de succes, sau firmele de succes, aveau această strategie atunci Nokia, de exemplu, nu mai era la Cluj, Linux n-ar exista, nici internet-ul și nici firme multinaționale. Iar asta este valabil și în relațile cu oamenii din jurul tău. Acuma n-am nu știu ce vârstă și sunt convins că mai am de învățat, însă pot spune că cele mai bune investiții ale mele până acum au fost cele făcute în oameni. Au fost toate de succes? Nici vorbă! De fapt, cele mari au eșuat într-un mod spectaculos și formidabil. Dar asta nu este motiv pentru care să nu mai incerc. Știu însă că este mai greu să accepți când acest tip de investiții n-au rezultatul dorit și poate din acest motiv mulți se feresc de acest tip de risc. Însă dacă nu investești în cei din preajma ta vei rămâne o persoană mediocră chiar dacă ai avea bani sau titlu.
Pe scurt; oameni pe care eu îi consider de succes, și nu mă refer la vedete cunoscute azi și uitate mâine, ci persoane cunoscute și apreciate și după ce nu mai sunt, investesc în alte persoane și nu sacrifică o parte a vieții pentru a obține succes în alta. Aceste persoane sunt conștiente că nu toate vor merge bine în același timp dar că bucuria succesului dintr-un domeniu face mai ușoară tristețea eșecului din altul.

B.

Un comentariu:

Scorchfield spunea...

Se poate că plafonarea, aşa cum scrii să fie dovedită de viaţa de zi de zi, totuşi merită să amintesc de Ulise şi de călătoria lui, de revolta lui împotriva zeilor şi de împacarea lui cu aceştia. Oamenii de azi au uitat, cei care totuşi îşi amintesc au străfulgerări ale unei vieţi ancestrale şi de aceea iubesc mai mult, muncesc mai mult, au pasiuni mai multe; cred în final ca totul ţine de noi ca să ne amintim totul despre "noi".