O echipă de cercetători de la Newcastle University a descoperit că ceaiul verde, dacă este băut într-un mod repetat, protejează creierul de Alzheimers și alte tipuri de demență. Mai departe, echipa de la Newcastle arată că ceaiul verde încetinește creșterea tumorilor. Pentru mai multe detalii, citiți acest articol de pe physorg.com.
B.
11 comentarii:
- Ori ambele cu articol hotarat, ori nici unul (din substantive, adica): "ceaiul verde si sanatatea" sau "ceai verde si sanatate".
- Protejeaza creierul
- cresterea tumorilor.
Stiam de proprietatile ceaiului verde (cele mentionate de tine) de mai demult. Intre timp s-au gasit unii care au contrazis cele descoperite. Eu nu stiu ce sa cred, dar oricum nu sunt o mare amatoare de ceai, asa ca nu prea ma afecteaza.
In principiu, sunt de parere ca efectele ceaiului in cazul acesta nu sunt semnificative; vorbim aici totusi de boli incurabile, si eu cred ca este necesar un cumul de factori, bine controlati, care impreuna cu ceaiul verde e posibil sa duca la niste rezultate pozitive.
P.S. : N-am citit articolul original, mi-e cam lene si ... I'm procrastinating. :))
Ms. Nu știu ce este în capul meu, sincer... Protecționează...really? Mă obosesc pe mine însumi...
Păi, ceaiul nu vindecă Alzheimers, dar dacă bei ceai verde des s-ar putea să nu dezvolți Alzheimers...
Și eu procrastinez. Procrastination, thou name is ”Analytical Methods I”. :D
Asa, previne. Aceeasi Marie cu alta palarie. Notiunea este vaga, in esenta ei - adica, daca bei des, ai sanse sa nu dezvolti Alzheimers. Imi pastrez parerea cu acel cumul de factori controlati. Daca ar fi cum spun ei, toti cei predispusi n-ar mai bea nimic altceva. Nu stiu de ce ma agit, insa e probabil pentru ca-mi place sa ma "cert" pe idei de genul acesta.
In plus, you can't fight genetics, right?
Oh, but you can fight genetics... it is called mutations... :P
Sunt anumite substanțe în ceaiul verde care au fost confirmate în studii clinice ca au efecte pozitive asupra sănătății.
Păi, ideia-i că eu nu cred că omul cu o predispoziție la Alzheimers ar bea doar ceai verde din simplu motiv că marea majoritate nu știu dacă o sa dezvolte Alzheimers peste 20-30 de ani. Așa că mai bea și altceva. Cel puțin asta cred eu.
Am mai auzit că în satele ălea din jungla, unde oameni nu manancă zahăr și sare, nu există demență printre vărstnici satului. That is pretty cool...:D
Sarim peste partea cu mutatiile.
Nu neg calitatile ceaiului verde, sa nu ma intelegi gresit. Doar consider ca li se acorda o prea mare importanta. Si ma refer la predispozitia pentru Alzheimer atunci cand sunt cazuri in familie, adica la modul absolut, ca sa ma exprim asa. In rest ... normal ca nu stii ce da peste tine la o varsta inaintata.
Aia din jungla mananca zahar si sare, doar ca le iau din fructe si legume; bineinteles, vorbim de o cantitate mai mica si de faptul ca sunt nesintetizate.
Sunt multe locuri in lume, izolate de civilizatie, in care media de varsta este peste 70-80 de ani . Chiar pe undeva prin Asia, in munti (nu-mi aduc aminte exact pe unde), "batranii" ajungeau la 130 de ani; am folosit ghilimele pentru ca nu erau nici pe departe asa, ci chiar ajunsi la o varsta inaintata erau inca fertili si puteau sa vaneze.
Asadar, ca sa completez comentariul anterior, cred ca am argumentat faptul ca vorbim de un cumul de factori bine controlati care impreuna duc la rezultate spectaculoase.
Daca bei ceai verde, dar ai un stil de viata dezorganizat, nu te ajuta cu nimic. In plus, eu cred ca sursa problemelor noastre este interioara, si nu exterioara. Deci si solutia trebuie sa fie la fel. De exemplu, daca esti frustrat/nervos/suparat, nu bei ceai antistres si probelemele dispar. Solutia pe care o vad eu este cautarea radacinii nemultumirilor si rezolvarea acestora. Si toate astea au loc in capusorul nostru.
Păi, sunt de acord cu ce ai spus. Problema este că omul nu face ce trebuie, face ce vrea. Iar acest lucru crează nevoia de soluții simpliste și rapide.
Eu cred că stilul de viață este factorul cel mai determinant.
"Omul nu face ce trebuie, face ce vrea".
Vreau sa analizez aceasta fraza, pentru inceput. In primul rand, eu cred ca omul trebuie sa faca ceea ce vrea. Mai bine spus, ceea ce-si doreste. Sunt niste linii generale si niste "nu"-uri mari, gen "fumatul ucide" si "drogurile ucid" si "alcoolul dauneaza grav sanatatii". Ok, nimic de zis. Insa cred ca fiecare persoana este diferita, si de cele mai multe ori anumite reguli nu se aplica. Eu, de exemplu, mananc fast food ori de cate ori mi-e pofta; daca-mi trebuie, nu-mi pasa ca e 1 noaptea sau ca mananc numai salata de o saptamana; cu toate astea, nu ma ingras. Asta este pentru ca mie corpul meu imi spune ca vrea fast food. Sigur, nu e sanatos, bla bla, si nu fac abuz. Insa daca imi doresc ceva, cred ca cel mai bine pentru mine este sa imi indeplinesc pofta.
Bineinteles, trebuie sa se faca o distinctie intre dorintele adevarate si cele educate sau impuse. Acesta este si motivul pentru care fiecare dieta da rezultate diferite. Daca maine ma mut in Asia, intr-un trib longeviv, cu siguranta nu voi apuca 100 de ani (in parte pentru ca au avut loc niste procese chimice si fizice ireversibile in corpul meu).
Parerea mea este ca daca traiesti in armonie cu tine insuti, si daca ai grija de tine (nu neaparat in sensul conventional) atunci nu ai de ce sa iti faci griji. Daca iti refuzi lucruri, de orice gen, se acumuleaza frustrari si nici un ceai verde n-o sa te pazeasca de dementa.
Problemele de sanatate apar de cele mai multe ori ca urmare a unor probleme psihice/emotionale nerezolvate.
Am uitat sa trec peste "omul face ce vrea". Ajungem deci la "solutii simpliste si rapide". Eu nu cred ca exista asa ceva; alea nu sunt solutii, sunt plasturi la picior de lemn sau maturarea gunoiului sub covor. Daca ajungi la 40 de ani si iti dai seama ca nu ai avut grija de tine, nu exista nici o solutie salvatoare simpla si rapida. Daca luam exemplul fumatului: dupa zece ani, daca te lasi, mai dureaza inca pe atat (daca nu mai mult) pana iti revii la o stare cat de cat normala; o regenerare completa este practic imposibila (sau sa zic improbabila?).
"Determinant" nu are grad de comparatie.
Nu sunt de acord cu chiar totul ce ai scris. Nu cred că ceva este bine pentru tine pentru că tu crezi asta, sau că ți-e poftă.
Fast food, după ce este mâncat, dă o stare de euforie similară cu droguri de genul heroină sau morphină. Te simți mai bine după ce ai păpat, iar acea stare este dependentă. Pofta ta de fast food este de fapt poftă după acea stare după ce ai mâncat.
Cred că trebuie să negăm anumite pofte, anumite dorințe, fiindcă nu tot ceea ce se simte bine este chiar bine pentru noi.
Poate exemplul cu fast food nu a fost bine ales.
Eu cred ca nu trebuie sa ne negam dorintele.
Trimiteți un comentariu