A trecut şi 2009. A fost un an ciudat, un an în care am învăţat care mi-s prietenii şi cine-şi doreşte cu adevarăt binele meu. Am invăţat ce înseamnă să fii minţit cu tupeu şi am cunoscut o generozitate enorma care şi acuma-mi provoacă lacrimi când îmi amintesc. A fost un an plin de dezamăgiri amare, dar şi de descoperiri care m-au bucurat enorm de mult. A trecut şi acum aleg să privesc spre viitor, spre 2010.
Vreau să-i mulţumesc familiei Niţu din Bucureşti. Voi fii mereu dator... Nu ştiu ce-ar fi fost fără voi. Acuma ştiu doar că-ntr-adevăr există îngeri. Sunt oameni extraordinari care intervin chiar atunci când trebuie şi n-o fac din obligaţie - o fac fiindcă sunt îngeri. Cuvântul mulţumesc nici măcar nu începe să exprime ceea ce vreau să le spun familiei Niţu din Bucureşti. Dar fiindcă sunt un analfabet când vine vorba de limba română sunt forţat să mă rezum la un simplu: Mulţumesc!
Doresc tuturor un an nou plin de bucurii, de prosperitate şi de frumuseţe. Cele mai bune clipe din 2009 să fie cele mai rele din 2010!
Acum merg să aprind o lumânare. O dată pe an merg şi eu - în caz că... Am să aprind o lumânare pentru cei care mi-s dragi cu dorinţa că ei vor avea un 2010 plin de prosperitate si că dorinţele lor se vor îndeplini!
B.
joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
Replica la aricolul lui Skaarup
Replică la un comentar pe care l-am scris lui Peter Skaarup - un Vadim Tudor din Danemarca. Cineva, Henrik Andersen, a comentat si mai jos găsiţi replica mea. Articolul (in daneză) a lui Skaarup a fost ceva de genul "sărbători fericite şi afară cu românii" (articol). Primul comentar al meu îl găsiţi aici.
To mr Henrik Andersen
Of course mr Skaarup didn't use that terminologi. Dangerous people are dangerous even when they are dressed nice and use pseudo-civilized terminologi. Beneath that shining smile of his, if you watch carefully, lies a dark and dangerous side. Not long ago, people from mr Skaarup's party claimed that danish people are genetically superior some other nationalities. THAT, mr Andersen, is not acceptable and I for one will always fight against and always talk back to people with tyranic tendencies.
Mr Skaarup and the likes of him are slowly approaching a line, that line, that was crossed by some people decades ago and millions died because of that. I can not accept, as a human beeing, to remain silent any longer and people like me, civilized people that belive in the power of a free european society, must, no!, we are obligated to speak out against the likes of mr Skaarup.
Mr Andersen, your comparison to children abuse in Thailand lacks relevance. I am also in favour of tougher crimefighting policies, but it doesn't mean that I'm pro isolation. Would you like to apply for a visa every summer when you go on vacation in southern europe? Or is that control only for us - the lower standing species of the European Union? I want an open Europe. I want European countries to cooperate. History has shown us - and surely a person living in Denmark should know this more than a person living in Sweden - that the opposite is horrible and unacceptable.
Yes. I'm admitting that there is a problem. I'm not blind. But I will never agree that isolation and scare-tactics are more effective than information, comunication and, most of all, freedom. What should then be done? Here is my suggestion:
As a romanian born swedish citizen, I want to see that the rest of the countries in EU are putting more pressure on the Romanian government to deal with the problems in Romania. If the Romanian government was doing their job, which they most certainly aren't, much of those immigrant criminals won't leave Romania. There is a proven relation between poverty and criminality. The problem is the poverty. Do you, as a danish citizen want to resolve the problem in your comunity? Ask your politician to take messures through the proper channels. I'm sure people from Italy and Spain would do the same.
Here is a fun fact about the profesionalism of the romanian politicians:
During the worst economic crisis since the 30s, Romania was left without a government during almost two months. Why? Because it was the presidential election and the october (or november) non-confidence vote, that brought down mr Bocs government, was orchestrated by some of the thugs in the romanian parliament as an electoral strategy. Guess who became the Romanian prime-minister after the elections? The same guy. Mr Boc. Two months. Pensions will soon not be paid in Romania. There are no money. So more people want, need, to leave and they will do anything in order to not return to Romania.
There are many, many more examples (only from 2009).
But the suggestions of isolationists like mr Skaarup will not help; it doesn't rezolve anything, it merely creates a cynical society. A society contrary to the idea of the European Union. A dark and ugly Europe. A bickering Europe. A hating Europe. And in the end - a Europe at war...
If Peter Skaarup and his friends really want to deal with the problem, which I highly doubt, they should look for solutions in Romania. They should ask questions about what happens with some of the money that the danish taxpayers are paying to the EU, that later end up in Romania as european funds. Danish citizen are beeing robbed every minute of every day by the Romanian political gangsters and mr Skaarup has only the intelect to go after some burglers?
Mr Skaarups article tells me that he is merely looking for power. He has no interest in Denmark, nor in the wellbeeing of the danish people. He is driven by greed and egoism. Thus there is no longer room for people like him in the modern Europe.
B.
To mr Henrik Andersen
Of course mr Skaarup didn't use that terminologi. Dangerous people are dangerous even when they are dressed nice and use pseudo-civilized terminologi. Beneath that shining smile of his, if you watch carefully, lies a dark and dangerous side. Not long ago, people from mr Skaarup's party claimed that danish people are genetically superior some other nationalities. THAT, mr Andersen, is not acceptable and I for one will always fight against and always talk back to people with tyranic tendencies.
Mr Skaarup and the likes of him are slowly approaching a line, that line, that was crossed by some people decades ago and millions died because of that. I can not accept, as a human beeing, to remain silent any longer and people like me, civilized people that belive in the power of a free european society, must, no!, we are obligated to speak out against the likes of mr Skaarup.
Mr Andersen, your comparison to children abuse in Thailand lacks relevance. I am also in favour of tougher crimefighting policies, but it doesn't mean that I'm pro isolation. Would you like to apply for a visa every summer when you go on vacation in southern europe? Or is that control only for us - the lower standing species of the European Union? I want an open Europe. I want European countries to cooperate. History has shown us - and surely a person living in Denmark should know this more than a person living in Sweden - that the opposite is horrible and unacceptable.
Yes. I'm admitting that there is a problem. I'm not blind. But I will never agree that isolation and scare-tactics are more effective than information, comunication and, most of all, freedom. What should then be done? Here is my suggestion:
As a romanian born swedish citizen, I want to see that the rest of the countries in EU are putting more pressure on the Romanian government to deal with the problems in Romania. If the Romanian government was doing their job, which they most certainly aren't, much of those immigrant criminals won't leave Romania. There is a proven relation between poverty and criminality. The problem is the poverty. Do you, as a danish citizen want to resolve the problem in your comunity? Ask your politician to take messures through the proper channels. I'm sure people from Italy and Spain would do the same.
Here is a fun fact about the profesionalism of the romanian politicians:
During the worst economic crisis since the 30s, Romania was left without a government during almost two months. Why? Because it was the presidential election and the october (or november) non-confidence vote, that brought down mr Bocs government, was orchestrated by some of the thugs in the romanian parliament as an electoral strategy. Guess who became the Romanian prime-minister after the elections? The same guy. Mr Boc. Two months. Pensions will soon not be paid in Romania. There are no money. So more people want, need, to leave and they will do anything in order to not return to Romania.
There are many, many more examples (only from 2009).
But the suggestions of isolationists like mr Skaarup will not help; it doesn't rezolve anything, it merely creates a cynical society. A society contrary to the idea of the European Union. A dark and ugly Europe. A bickering Europe. A hating Europe. And in the end - a Europe at war...
If Peter Skaarup and his friends really want to deal with the problem, which I highly doubt, they should look for solutions in Romania. They should ask questions about what happens with some of the money that the danish taxpayers are paying to the EU, that later end up in Romania as european funds. Danish citizen are beeing robbed every minute of every day by the Romanian political gangsters and mr Skaarup has only the intelect to go after some burglers?
Mr Skaarups article tells me that he is merely looking for power. He has no interest in Denmark, nor in the wellbeeing of the danish people. He is driven by greed and egoism. Thus there is no longer room for people like him in the modern Europe.
B.
luni, 28 decembrie 2009
Divina Comedie (Dante Alighieri)
-
- Pe calea vieţii-ajuns la jumătate,
- mă regăsii într-o pădure obscură,
- căci drumul drept lăsasem a-l străbate
-
- Nu-i lesne, vai, a spune-n ce măsură
- Nu-i lesne, vai, a spune-n ce măsură
- era de cruntă, deasă şi-ncâlcită,
- că şi-azi tresar când gândul ei mă fură!
-
- Cu prea puţin e moartea mai cumplită;
- dar până-a spune cum am dat de bine,
- voi depăna păţită cu păţită.
B.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
There is no place for Peter Skaarup in Europe!
This is a comment to the danish politician who claims that romanians and easteuropeans are to blame for his countries problems. His name is Peter Skaarup and you can find his article here. This is my comment to his article:
You are an idiot, sir! With all due respect, people like you are just as dangerous as any criminal regardless of nationality. I find it very offensive to be compared to criminals and killers by a narrowminded, uneducated and evil person like yourself.
I am romanian. I live in Sweden. Should I consider all danish-born persons, that are blond and have blue eyes, as criminals because I know a danish criminal in Sweden?
People like you, doesn't deserve to live amongst us, amongst civilized people. Who gives you the right to talk about my people as criminals? Who gives you the right to make me a criminal because I too was born i Romania?
How do you dare to make every romanian a thief, a murderer and a lower specimen of the human race? Aren't you supposed to be more evolved than that? Haven't you learned anything from your history?
There is no longer room for you, and the likes of you, in Europe. Go away mr Skaarup! Or get an education at least!
People in Sweden and, apparently, Denmark are putting the blame on the stranger. It's so sad. Because usually the blame can be found just by looking in the mirror...
Şi cică ei sunt mai "dezvoltati"! Vedeţi? Şi-n ţările scandinave sunt Vadimi si Becali....
B.
You are an idiot, sir! With all due respect, people like you are just as dangerous as any criminal regardless of nationality. I find it very offensive to be compared to criminals and killers by a narrowminded, uneducated and evil person like yourself.
I am romanian. I live in Sweden. Should I consider all danish-born persons, that are blond and have blue eyes, as criminals because I know a danish criminal in Sweden?
People like you, doesn't deserve to live amongst us, amongst civilized people. Who gives you the right to talk about my people as criminals? Who gives you the right to make me a criminal because I too was born i Romania?
How do you dare to make every romanian a thief, a murderer and a lower specimen of the human race? Aren't you supposed to be more evolved than that? Haven't you learned anything from your history?
There is no longer room for you, and the likes of you, in Europe. Go away mr Skaarup! Or get an education at least!
People in Sweden and, apparently, Denmark are putting the blame on the stranger. It's so sad. Because usually the blame can be found just by looking in the mirror...
Şi cică ei sunt mai "dezvoltati"! Vedeţi? Şi-n ţările scandinave sunt Vadimi si Becali....
B.
duminică, 20 decembrie 2009
Posibil ultima postare....
Este destul de posibil că această postare este ultima de pe acest blog.
Umbra
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
George Bacovia
Umbra
Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
George Bacovia
miercuri, 16 decembrie 2009
Răspuns pentru doamna/domnişoara Eliza
Acest articol este un răspuns pentru doamna/domnişoara Eliza care a scris o replică la un articol de-al meu. Răspunsul dânsei îl puteţi găsi pe suedia.se.
Da. Într-adevăr generalizez atunci când scriu. Dacă n-aş face-o ne-am îneca în amănunte. Eu cunosc cazuri cu români care au venit aici şi le merge foarte bine, dar şi cazuri în care îmi spun că regretă că au venit aici, dar că n-au bani să se întoarcă (ieri seară am avut parte de o asemenea discuţie). Articolele mele au şi aşa tendinţa de a deveni interminabile şi dacă n-aşi generaliza mă tem că discuţia se v-a rezuma la datul exemplurilor negative şi pozitive.
Nu. Din păcate nu există nici o carte care descrie acele barieri. Românul care doreşte să vină aici n-are cum să afle despre ele. Cred că este important să afle înainte de a veni aici şi de aia scriu şi încurajez pe alţii să facă la fel. Poate nu le convine unora când află că nici în Suedia nu curge mierea pe stradă, dar cred totuşi că este mai bine să afle asta înainte de a pleca de-acasă.
Aţi scris: "In concluzie, de ce sa fie priviti urat in final, cei care au studii superioare? "
Tocmai acuma există o dezbatere în blogosfera suedeză despre sistemul suedez de învăţământ. Am contribuit şi eu cu-n articol - îl puteţi găsi aici pe blogul meu în suedeză. În acel articol veţi găsi dovezi cât de cât palpabile legate de fapul că studii superioare n-au aceeaşi ponderanţă în Suedia precum în alte ţări. Articolul este scris în suedeză (spun asta informativ pentru ca să nu-şi piardă lumea vremea întrând dacă nu ştiu suedeză).
Şcoala suedeză nu apreciază şi nu încurajază studenţi inteligenţi. Ştiu că sună ciudat, dar din păcate ăsta este adevărul. Elevii cu o capacitate mai mare sunt "ţinuţi jos" pentru ca ceilalţi să nu se simtă mai "proşti". De ce? Habar n-am...
Mă gândesc însă că cei 80 şi ceva de ani de "comunism cu mănuşi albe", practicat de socialdemocraţi, şi-au lăsat amprenta şi pe sistemul de învăţământ. Nu vreau să intru în amănunte deoarece subiectul este destul de mare şi demn unui articol întreg. Şi sincer, nu ştiu cât de interesat este un român în România despre sistemul de învăţământ din Suedia.
Aş vrea să repet însă; marea majoritate nu pot învăţa suedeza la un nivel la care după doar doua luni pot citi cărţi. N-am spus asta. În două-trei luni poţi însă învăţa suficient de multă suedeză pentru a putea găsi mai uşor un loc de muncă necalificată. Consider că perioada până găseşti primul job, prima locuinţă şi obţinerea numărului personal este perioada cea mai grea. Apoi, după ce sau rezolvat aceste lucruri, posibilităţile devin mult mai mari.
În acel articol am scris cum aş proceda eu în această "periodă critică". Dacă unii nu sunt de acord n-am ce comenta; sunt de acord că nu suntem de acord. Opinia mea nu este infaliabilă; este doar opinia mea personală. Articolul a fost scris pentru cei care n-au cunoştinţe în Suedia care să-i ajute să treacă de acea "perioadă critică" şi reflectă doar cât de mare risc îmi doresc eu să-mi asum.
Vreau să închei acest răspuns prin a spune că toate sfaturile pe care le dau celor care mă contactează pe messenger sunt susţinute de dovezi clare. Nu-s genul de om care minte atunci când nu ştiu să răspund. Dacă nu ştiu răspunsul la o întrebare nu mi-e ruşine să spun că nu ştiu. Aşa am fost crescut de părinţii mei şi nu de societatea suedeză. Pe blog generalizez însă fiindcă am şi alte lucruri de făcut. Şi pentru că este blogul meu...
Mi-a placut cum aţi scris şi sper că o să mai scrieţi. Am de învăţat de la dvs.
B.
Da. Într-adevăr generalizez atunci când scriu. Dacă n-aş face-o ne-am îneca în amănunte. Eu cunosc cazuri cu români care au venit aici şi le merge foarte bine, dar şi cazuri în care îmi spun că regretă că au venit aici, dar că n-au bani să se întoarcă (ieri seară am avut parte de o asemenea discuţie). Articolele mele au şi aşa tendinţa de a deveni interminabile şi dacă n-aşi generaliza mă tem că discuţia se v-a rezuma la datul exemplurilor negative şi pozitive.
Nu. Din păcate nu există nici o carte care descrie acele barieri. Românul care doreşte să vină aici n-are cum să afle despre ele. Cred că este important să afle înainte de a veni aici şi de aia scriu şi încurajez pe alţii să facă la fel. Poate nu le convine unora când află că nici în Suedia nu curge mierea pe stradă, dar cred totuşi că este mai bine să afle asta înainte de a pleca de-acasă.
Aţi scris: "In concluzie, de ce sa fie priviti urat in final, cei care au studii superioare? "
Tocmai acuma există o dezbatere în blogosfera suedeză despre sistemul suedez de învăţământ. Am contribuit şi eu cu-n articol - îl puteţi găsi aici pe blogul meu în suedeză. În acel articol veţi găsi dovezi cât de cât palpabile legate de fapul că studii superioare n-au aceeaşi ponderanţă în Suedia precum în alte ţări. Articolul este scris în suedeză (spun asta informativ pentru ca să nu-şi piardă lumea vremea întrând dacă nu ştiu suedeză).
Şcoala suedeză nu apreciază şi nu încurajază studenţi inteligenţi. Ştiu că sună ciudat, dar din păcate ăsta este adevărul. Elevii cu o capacitate mai mare sunt "ţinuţi jos" pentru ca ceilalţi să nu se simtă mai "proşti". De ce? Habar n-am...
Mă gândesc însă că cei 80 şi ceva de ani de "comunism cu mănuşi albe", practicat de socialdemocraţi, şi-au lăsat amprenta şi pe sistemul de învăţământ. Nu vreau să intru în amănunte deoarece subiectul este destul de mare şi demn unui articol întreg. Şi sincer, nu ştiu cât de interesat este un român în România despre sistemul de învăţământ din Suedia.
Aş vrea să repet însă; marea majoritate nu pot învăţa suedeza la un nivel la care după doar doua luni pot citi cărţi. N-am spus asta. În două-trei luni poţi însă învăţa suficient de multă suedeză pentru a putea găsi mai uşor un loc de muncă necalificată. Consider că perioada până găseşti primul job, prima locuinţă şi obţinerea numărului personal este perioada cea mai grea. Apoi, după ce sau rezolvat aceste lucruri, posibilităţile devin mult mai mari.
În acel articol am scris cum aş proceda eu în această "periodă critică". Dacă unii nu sunt de acord n-am ce comenta; sunt de acord că nu suntem de acord. Opinia mea nu este infaliabilă; este doar opinia mea personală. Articolul a fost scris pentru cei care n-au cunoştinţe în Suedia care să-i ajute să treacă de acea "perioadă critică" şi reflectă doar cât de mare risc îmi doresc eu să-mi asum.
Vreau să închei acest răspuns prin a spune că toate sfaturile pe care le dau celor care mă contactează pe messenger sunt susţinute de dovezi clare. Nu-s genul de om care minte atunci când nu ştiu să răspund. Dacă nu ştiu răspunsul la o întrebare nu mi-e ruşine să spun că nu ştiu. Aşa am fost crescut de părinţii mei şi nu de societatea suedeză. Pe blog generalizez însă fiindcă am şi alte lucruri de făcut. Şi pentru că este blogul meu...
Mi-a placut cum aţi scris şi sper că o să mai scrieţi. Am de învăţat de la dvs.
B.
luni, 14 decembrie 2009
Băsescu preşedintele republicii bananieră
Fie că ne place sau că nu ne place Trăian Băsescu a fost desemnat azi de către CC câştigatorul alegerilor şi este în continuare preşedintele României. Articol pe mediafax.ro.
Mircea Geonă a recunoscut înfrângerea şi i-a urat succes preşedintelui Trăian Băsescu, dar a menţionat că lupta pentru aflarea adevărului v-a continua. Articolul îl puteţi găsi aici.
Eu personal nu mă bucur că Băsescu a rămas preşedinte - mă bucur că n-a ieşit celălalt. Mi-am dorit foarte mult ca Băsescu să câştige. N-am facut-o pentru că cred ar fi un preşedinte bun ci pentru că n-am vrut să câştige Ion Ilie...scuzaţi-mă vă rog...Mircea Geonă. Atâta timp cât Ion Iliescu figurează în PSD atunci oricare alt candidat, cu unele mici excepţii precum Vadim şi Gigi, este preferat de mine în faţa unui candidat PSD.
Părerea mea este că înainte să facă pe partidul poporului, şi să vorbească de proiecte, PSD ar trebui să-şi facă socoteala cu trecutul său. Şi nimeni nu reprezintă trecutul PSD-ului mai bine decât Ion Iliescu. Să înceapă cu el şi apoi mai vorbim. Când ei şi-au încheiat socotelile cu trecutul său pot vorbi de trecutul altora.
Cert este că România acuma are nevoie foarte urgent de un guvern, sau, mai bine spus, de guvernare. Mie unul încă-mi este greu să cred că politicieni români, fără excepţi, au avut nesimţirea de a face jocuri politice în plină criză financiară. Este destul de trist, însă mi se confirma de fiecare dată când citesc ştirile politice - România duce lipsă de politicieni. De figuri şi scandale este însă atât de plină încât, dacă s-ar putea exporta scandalul, corupţia şi egoismul criza economică ar fi ca şi rezolvată.
Blogosfera politică din Suedia caracterizeaza România drept o republică bananieră. Când am vrut să scriu în suedeză că nu este aşa mi-am dat seama că n-am ce să scriu. Nu găsesc argumente care, după aceste alegeri, să justifice statutul României ca ţară europeană. De la distanţă, haosul pare la fel ca-n Irak şi alte părţi. M-am întristat foarte mult, însă accept realitatea în care trăiesc.
Mulţumesc frumos domnule Geoană! Cu toţi ne-am bucurat că ştiţi să pierdeţi. Au trecut 20 de ani şi românul tot nu s-a deşteptat.
B.
Mircea Geonă a recunoscut înfrângerea şi i-a urat succes preşedintelui Trăian Băsescu, dar a menţionat că lupta pentru aflarea adevărului v-a continua. Articolul îl puteţi găsi aici.
Eu personal nu mă bucur că Băsescu a rămas preşedinte - mă bucur că n-a ieşit celălalt. Mi-am dorit foarte mult ca Băsescu să câştige. N-am facut-o pentru că cred ar fi un preşedinte bun ci pentru că n-am vrut să câştige Ion Ilie...scuzaţi-mă vă rog...Mircea Geonă. Atâta timp cât Ion Iliescu figurează în PSD atunci oricare alt candidat, cu unele mici excepţii precum Vadim şi Gigi, este preferat de mine în faţa unui candidat PSD.
Părerea mea este că înainte să facă pe partidul poporului, şi să vorbească de proiecte, PSD ar trebui să-şi facă socoteala cu trecutul său. Şi nimeni nu reprezintă trecutul PSD-ului mai bine decât Ion Iliescu. Să înceapă cu el şi apoi mai vorbim. Când ei şi-au încheiat socotelile cu trecutul său pot vorbi de trecutul altora.
Cert este că România acuma are nevoie foarte urgent de un guvern, sau, mai bine spus, de guvernare. Mie unul încă-mi este greu să cred că politicieni români, fără excepţi, au avut nesimţirea de a face jocuri politice în plină criză financiară. Este destul de trist, însă mi se confirma de fiecare dată când citesc ştirile politice - România duce lipsă de politicieni. De figuri şi scandale este însă atât de plină încât, dacă s-ar putea exporta scandalul, corupţia şi egoismul criza economică ar fi ca şi rezolvată.
Blogosfera politică din Suedia caracterizeaza România drept o republică bananieră. Când am vrut să scriu în suedeză că nu este aşa mi-am dat seama că n-am ce să scriu. Nu găsesc argumente care, după aceste alegeri, să justifice statutul României ca ţară europeană. De la distanţă, haosul pare la fel ca-n Irak şi alte părţi. M-am întristat foarte mult, însă accept realitatea în care trăiesc.
Mulţumesc frumos domnule Geoană! Cu toţi ne-am bucurat că ştiţi să pierdeţi. Au trecut 20 de ani şi românul tot nu s-a deşteptat.
B.
No comment!
Uitaţi-vă la clip. Eu nu zic nimica. Poate e un fals, poate nu - nu ştiu ce să zic. Dacă este adevarat... Am gasit clipul prin mediafax.ro.
duminică, 13 decembrie 2009
Vasile Voiculescu
Recomand să ascultaţi melodia din clip auntci când
citiţi aceste poezi...
...
Amintirea
Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.
Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea.
Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală
Picând domol în umbra liniştită ...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală
În apa vremii veche şi clocită.
Singurătatea
Adorm adanc Bucegii, şi Noaptea-i netezeşte,
Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.
Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,
Broboane mari de rouă.
Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare
Şi darele de ceaţă, ca nişte serpi, la poale
Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare
Cu apele la vale.
Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată
Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime.
Stă ceasuri neclintită, de-o stâncă răzimată,
Şi cată-n adâncime.
Dă drumul unei pietre şi-ascultă, -ncremenită,
Cum bubuie-n adâncuri până nu se mai aude,
Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,
În ierburile ude.
Se uită lung la stele cum ard nălucitoare ...
Ascultă-n fund moliftii vibrând ca nişte clape.
Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare,
Cu lebăda pe ape.
Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,
Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine ...
Din când în când tresare şi şade ... parc-aşteaptă
Dar, nimenea nu vine!
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Veste bună - veste rea...
Este mai puţin de un an pâna la alegerile parlamentare din Suedia şi am o veste bună care totodata este o veste rea. Care-i aia bună şi care-i aia rea vă las pe voi să judecaţi.
Vestea bună sau rea este că Suedia mai nou are un PRM. Se numeşte SverigeDemokraterna (SD) şi sunt mai mult sau mai puţin traşi la indigo după PRM. Dintr-odată mi-e mai uşor să scriu pe blogul meu suedez. Acuma care este vestea bună şi care este aia rea...nu ştiu.
B.
Vestea bună sau rea este că Suedia mai nou are un PRM. Se numeşte SverigeDemokraterna (SD) şi sunt mai mult sau mai puţin traşi la indigo după PRM. Dintr-odată mi-e mai uşor să scriu pe blogul meu suedez. Acuma care este vestea bună şi care este aia rea...nu ştiu.
B.
vineri, 11 decembrie 2009
Reacţie ciudată a lui Băsescu
Citiţi acest articol. Nu sună ca ceva ce ar spune Băsescu. Nu insinuez nimica, că nu mai am energie pentru conspiraţii, întreb doar, fiindcă habar n-am şi nu vreau să mor curios; cine este şeful "sfătuitor" în echipa lui Băsescu? Reacţia lui seamănă prea mult cu o reacţie civilizată şi, hai să fim sinceri, domnul preşedinte nu este cuoscut pentru modul lui civilizat de exprimare. Mi se pare un pas foarte mare de la "ţigancă împuţită" si "un fleac, i-am ciuruit" pâna la această reacţie. Este prea calm...
B.
B.
Obama
După o perioadă lungă în care am citit şi ascultat politicieni români am simţit nevoia să postez altceva. Puteţi să fiţi cinici, dar mie mi-a plăcut discursul şi cred în ceea ce a spus.
B.
joi, 10 decembrie 2009
România-şi aşteaptă guvernul...
Am fost pe drumuri toata ziua azi. Vroiam doar să menţionez că nu există ceva mai plictisitor decât să conduci 480 km prin ceaţă şi mereu cu o teamă de căprioare şi elani.
Intru să văd ce s-a mai întâmplat în România şi văd că, aşa cum era de suspectat, toţi discută cu toţi şi nimic nu este exclus "dacă condiţiile sunt potrivite". Vai, sunt nişte...!
Schimb subiectul, termin acest articol în grabă fiindcă este prea târziu şi eu sunt prea obosit ca să mă ambalez. Dacă noul guvern va fi refacerea coaliţiei între PSD si PD-L atunci fac apel la revoluţie. Nu cred că politicienii români au chiar atât de mult tupeu... însă s-ar putea să fie chiar atât de proşti!
B.
Intru să văd ce s-a mai întâmplat în România şi văd că, aşa cum era de suspectat, toţi discută cu toţi şi nimic nu este exclus "dacă condiţiile sunt potrivite". Vai, sunt nişte...!
Schimb subiectul, termin acest articol în grabă fiindcă este prea târziu şi eu sunt prea obosit ca să mă ambalez. Dacă noul guvern va fi refacerea coaliţiei între PSD si PD-L atunci fac apel la revoluţie. Nu cred că politicienii români au chiar atât de mult tupeu... însă s-ar putea să fie chiar atât de proşti!
B.
miercuri, 9 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
Un articol care mi-a placut...
Am citit un articol scris de dl Cristian Tudor Popescu în care vorbeşte despre candidatul PCR şi candidatul Securităţii. Vi-l recomand cu plăcere şi vreau să spun că sunt bucuros că l-am citit, mai ales după ce am scris despre jurnalismul din România. Am generalizat atunci, ştiam asta când am scris acel articol, şi acum sper că sunt mai mulţi ca dl Popescu. Deşi limbele rele ar spune că este prea PNL-ist, eu zic că dânsul totuşi a scris un articol destul de echilibrat. Cât despre Crin Antonescu trebuie să recunosc că n-am nici o părere. A fost o persoană prea periferică în aceste alegeri; cel puţin dacă le-ai urmărit din Suedia. Articolul îl puteţi găsi aici.
PSD cere anularea turului doi
PSD cere anularea turului doi. Acuză fraudă electorală. Mai jos găsiţi un clip de pe youtube care arată cum PSD a plătit 50 RON pe vot la alegerile pentru parlamentul european. Sunt sigur că asta se practică de toate partidele. Dacă tu care acuma citeşti acest articol şi eşti unul dintre cretinii cărora nu le pasă cu cine votează şi votează cu cel care dă banul, nu te mai mira că trăieşti în mizerie. Meriţi!
PSD ar face bine să tacă din gură. Uitaţi-vă la clip. La 05.38 nemernicul PSD-ist spune clar: "este un antrenament pentru prezidenţiale". De la ei, de la politicieni, este oarecum de aşteptat deoarece n-au moral sau integritate. Repet: dacă tu eşti unul dintre proştii care şi-a vândut votul - uită-te-n oglindă data viitoare când te-ntrebi de ce România se duce naibi. Şi nu mai intra pe blog-ul meu!
PSD ar face bine să tacă din gură. Uitaţi-vă la clip. La 05.38 nemernicul PSD-ist spune clar: "este un antrenament pentru prezidenţiale". De la ei, de la politicieni, este oarecum de aşteptat deoarece n-au moral sau integritate. Repet: dacă tu eşti unul dintre proştii care şi-a vândut votul - uită-te-n oglindă data viitoare când te-ntrebi de ce România se duce naibi. Şi nu mai intra pe blog-ul meu!
luni, 7 decembrie 2009
Geoană şi Împăratul?
Nu-mi place Băsescu. Dar el n-a trimis mineri să-i bată şi să-i omoare pe cei care-l contestează. Dintre două răuri aleg Băsescu. Între un hoţ şi un ucigaş aleg hoţul; dacă tot trebuie să aleg. Nu Geoană a pierdut alegerile, dacă rezultatele parţiale rămân neschimbate, ci El, forţa malefică din România le-a pierdut. Ion Iliescu.
Nu Băsescu a pornit criza politică din această toamnă şi, ce-i drept, nici Geoană. Darth Geoană a fost doar purtătorul de cuvânt şi executorul planurilor Împăratului. Să nu uităm că PSD a declanşat criza politică. Existau şi alte soluţii decât să demită guvernul, însă fără să ţină cont de poporul român au optat pentru destabilirea ţării. Aşa şi-au facut rost de programul electoral. Nu recunoaşteţi modus operandi-ul? Declaraţiile lui Geoană de astă-seară, când se credea câştigator, preşedinte şi cel care v-a scoate România din această criză politică, al căruia declanşări el înşişi a contribuit, dezvăluie metodele bine cunoscute a Împăratului cu ochii albaştri. Ion Iliescu.
Provoacă haos şi apoi promovează-te ca fiind cel care va readuce ordinea. Asta s-a întâmplat 1989. Asta s-a încercat şi-n 2009. Până acuma nu i-a reuşit. Presimt însă că ultimul cuvânt nu este spus. Poate ar trebui să stăm cu ochii pe drumurile dintre Valea Jiului şi Bucureşti. Ion Iliescu nu-şi schimbă obiceiurile.
B.
Poza care-l arată pe Geoană şi Iliescu este luată de pe mediafax.ro (Andreea Alexandru, Mediafax Foto).
Pat Metheny
Mi-a recomandat un prieten bun să ascult albumul "Day Trip" lui Pat Metheny.
Ţin să vă informez că prietenul meu nu-i foarte departe de ceea ce aţi văzut şi auzit în al doilea clip. Ştie şi el cu chitara...
B.
Ţin să vă informez că prietenul meu nu-i foarte departe de ceea ce aţi văzut şi auzit în al doilea clip. Ştie şi el cu chitara...
B.
duminică, 6 decembrie 2009
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Alegerile şi jurnaliştii
Ultimele două luni incerc să găsesc un articol despre alegeri ca să nu zică lumea că nu le-am urmărit. Adevărul este că urmăresc zilnic ce se scrie în presa din România, însă nu găsesc nimic relevant. De vreo săptamână privesc cum clasa politică se învârte ca nişte rechini cu ochi lacomi şi flămânzi în jurul bancului de peştişori. Şi media priveşte de pe un vas alfat la suprafaţă, interesată de cine mănâncă pe cine şi împreună cu cine. Este jalnic. Se joacă democraţie. Toţi cei care sunt importanţi pentru sănătatea democraţiei doar se joacă democraţie şi-şi bat joc de omul de rând.
Mă miră faptul că nu se vorbeşte despre proiectele candidaţilor. Nu se vorbeşte despre cum şi cu ce se va dezvolta societatea română. Cum şi cu ce nu pare să fie interesant. Oare cum şi cu ce nu se află pe agenda politicieniilor români? Cel mai îngrozitor este faptul că jurnalistii nu-i întreabă despre cum şi cu ce. Nu este de mirat că majoritatea nu merg la vot. Înţeleg de ce toţi politicieni sunt priviţi la fel de către cetăţeni. Dar hai să nu mă leg de politicieni; oricum ştim de ce este capabil Băsescu şi cei din spatele Geoanei. În spatele Geoanei? Da. În spatele Geoanei.
Nu credeţi că Geoană este o marionetă, al căruia sfori sunt trase de omul care şi-a ucis conaţionali pentru a se menţine la putere, Ion Iliescu, împreună cu celălalt care dacă nu se menţine în funcţie v-a intra la puşcărie - Adrian Năstase? Tot ce am spus acuma se bazează pe un singur comentar făcut de Năstase acum câteva zile: "Sunt pregătit să fiu preşedintele PSD." Se vede cine a tras sforile în acel partid ultimii 5 ani. Deci Năstase nu şi-a reprezentat electoratul ultimii ani. S-a pregătit să fie preşedinte. Interesant! Însă nu despre asta vroiam să scriu...
Mă întreb ce face media. Media, jurnaliştii, care ar trebui să-i întrebe pe candidaţi despre ce vor să facă pentru Romănia. Din păcate citesc doar despre coaliţi şi atacuri la persoană. Este jalnic. Înţeleg că poate şeful nu te lasă să scri despre ceea ce vrei. Dar sunt lucruri mai sfânte decât locul de muncă. Însă jurnalişti români sunt laşi. Cumpăraţi. Vai, nu mi-e ruşine? Nu. De loc. Văd cum jurnaliştii îşi fac meseria în Suedia. Diferenţa este copleşitoare.
Care este diferenţa între a lua bani de la un politician pentru a-i face reclamă prin articole frumoase şi mai mult sau mai puţin inventate, sau a lua salar pentru a renunţa la ştiri negative şi adevărate despre tovarăşii şefului? În ochii mei este acelaşi lucru. De aia n-aşi putea să fiu jurnalist în România, chiar dacă aş vrea. (Vreau să subliniez că nu mi-am dorit, şi nici nu-mi doresc, să mă fac jurnalist. În nici o ţară.) La prima comandă de la şef, la prima cerinţă să fac politică, să reprezint interesul şefului şi nu a cititorului i-aş spune şefului să-şi vadă de treaba şi să mă lase să-mi fac meseria. Şi că dacă nu-i convine nici nu trebuie să se obosească să mă dea afară. Plec singur. Se numeşte integritate. Cum se numeşte o persoană care-şi vinde integritatea?
Mulţi dintre oameni pe care-i admir sunt jurnalişti. Au aratat că sunt curajoşi. Au schimbat şi îmbunătăţit viaţa oamenilor din propria ţară. Din păcate niciunul de pe lista mea nu este român. Astă-vară credeam că domnul Tolontan va deveni un asemenea erou, însă văd că din păcate s-a cam liniştit şi dânsul.
Românul este minţit şi furat nu doar de politicieni, ci şi de cei care în mod normal ar trebui să-i monitorizeze pe politicieni; cei care ar trebui să-le ceara răspunderea şi, prin întrebări despre cum şi cu ce, să nu-i lase să-şi facă de cap. Problema este că se pune venitul înaintea adevărului şi înaintea conştinţei. Cum se numesc persoanele care aleg bani înainte de propria conştinţă?
Sunt convins că sunt foarte mulţi jurnalişti cu potenţial în România. Dar pentru a fi un jurnalist bun trebuie să ai şi curaj. Curaj de a alege o conştinţă curată în faţa locului de muncă. Din păcate nu prea sunt. Însă din câte am citit, şi fără să fiu la curent cu organigrama, adică cine este patronul, sau de ce trust aparţine, că din păcate asta contează în democraţia română, România Liberă mai arată semne că există jurnalism în România. Probabil că mă înşel, dar până acum mi-a placut să citesc ceea ce se scrie pe acel site. Mi se pare oarecum echilibrat.
Românul decide în curând cine îşi va petrece următori 5 ani prin instanţe, amănându-şi dosarele. Mai bine decât nimic...
B.
Mă miră faptul că nu se vorbeşte despre proiectele candidaţilor. Nu se vorbeşte despre cum şi cu ce se va dezvolta societatea română. Cum şi cu ce nu pare să fie interesant. Oare cum şi cu ce nu se află pe agenda politicieniilor români? Cel mai îngrozitor este faptul că jurnalistii nu-i întreabă despre cum şi cu ce. Nu este de mirat că majoritatea nu merg la vot. Înţeleg de ce toţi politicieni sunt priviţi la fel de către cetăţeni. Dar hai să nu mă leg de politicieni; oricum ştim de ce este capabil Băsescu şi cei din spatele Geoanei. În spatele Geoanei? Da. În spatele Geoanei.
Nu credeţi că Geoană este o marionetă, al căruia sfori sunt trase de omul care şi-a ucis conaţionali pentru a se menţine la putere, Ion Iliescu, împreună cu celălalt care dacă nu se menţine în funcţie v-a intra la puşcărie - Adrian Năstase? Tot ce am spus acuma se bazează pe un singur comentar făcut de Năstase acum câteva zile: "Sunt pregătit să fiu preşedintele PSD." Se vede cine a tras sforile în acel partid ultimii 5 ani. Deci Năstase nu şi-a reprezentat electoratul ultimii ani. S-a pregătit să fie preşedinte. Interesant! Însă nu despre asta vroiam să scriu...
Mă întreb ce face media. Media, jurnaliştii, care ar trebui să-i întrebe pe candidaţi despre ce vor să facă pentru Romănia. Din păcate citesc doar despre coaliţi şi atacuri la persoană. Este jalnic. Înţeleg că poate şeful nu te lasă să scri despre ceea ce vrei. Dar sunt lucruri mai sfânte decât locul de muncă. Însă jurnalişti români sunt laşi. Cumpăraţi. Vai, nu mi-e ruşine? Nu. De loc. Văd cum jurnaliştii îşi fac meseria în Suedia. Diferenţa este copleşitoare.
Care este diferenţa între a lua bani de la un politician pentru a-i face reclamă prin articole frumoase şi mai mult sau mai puţin inventate, sau a lua salar pentru a renunţa la ştiri negative şi adevărate despre tovarăşii şefului? În ochii mei este acelaşi lucru. De aia n-aşi putea să fiu jurnalist în România, chiar dacă aş vrea. (Vreau să subliniez că nu mi-am dorit, şi nici nu-mi doresc, să mă fac jurnalist. În nici o ţară.) La prima comandă de la şef, la prima cerinţă să fac politică, să reprezint interesul şefului şi nu a cititorului i-aş spune şefului să-şi vadă de treaba şi să mă lase să-mi fac meseria. Şi că dacă nu-i convine nici nu trebuie să se obosească să mă dea afară. Plec singur. Se numeşte integritate. Cum se numeşte o persoană care-şi vinde integritatea?
Mulţi dintre oameni pe care-i admir sunt jurnalişti. Au aratat că sunt curajoşi. Au schimbat şi îmbunătăţit viaţa oamenilor din propria ţară. Din păcate niciunul de pe lista mea nu este român. Astă-vară credeam că domnul Tolontan va deveni un asemenea erou, însă văd că din păcate s-a cam liniştit şi dânsul.
Românul este minţit şi furat nu doar de politicieni, ci şi de cei care în mod normal ar trebui să-i monitorizeze pe politicieni; cei care ar trebui să-le ceara răspunderea şi, prin întrebări despre cum şi cu ce, să nu-i lase să-şi facă de cap. Problema este că se pune venitul înaintea adevărului şi înaintea conştinţei. Cum se numesc persoanele care aleg bani înainte de propria conştinţă?
Sunt convins că sunt foarte mulţi jurnalişti cu potenţial în România. Dar pentru a fi un jurnalist bun trebuie să ai şi curaj. Curaj de a alege o conştinţă curată în faţa locului de muncă. Din păcate nu prea sunt. Însă din câte am citit, şi fără să fiu la curent cu organigrama, adică cine este patronul, sau de ce trust aparţine, că din păcate asta contează în democraţia română, România Liberă mai arată semne că există jurnalism în România. Probabil că mă înşel, dar până acum mi-a placut să citesc ceea ce se scrie pe acel site. Mi se pare oarecum echilibrat.
Românul decide în curând cine îşi va petrece următori 5 ani prin instanţe, amănându-şi dosarele. Mai bine decât nimic...
B.
George Bacovia
Vanitas
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.
vineri, 4 decembrie 2009
joi, 3 decembrie 2009
Mentalitatea prosperităţii?
Am scris un articol despre chestii utile de ştiut pentru cei care doresc să se mute în Suedia. Articolul a fost publicat pe site-ul suedia.se şi am primit şi unii au şi comentat. O persoana, "flori", a spus unele lucruri care m-a pus pe gânduri. Este legat de felul în care populaţia generală gândeşte în România. Sper că vă daţi seama că un articol pe această temă nu poate exista dacă nu generalizăm. Aşa că generalizez.
În România, de când m-am mutat acolo şi până m-am întors înapoi în Suedia, noţiuniile de profit şi timp au fost absurde, dacă nu caraghioase. Profituri de sute sau mii de procente într-un an se vedea ca fiind ceva normal. Într-un fel chiar au fost. România este o piaţa emergentă şi atunci ciudăţeniile economice sunt posibile şi chiar obijnuite. Însă orice anomalie într-un sistem economic se autocorectează. N-ar fi fost o problema dacă acele ciudăţenii nu s-ar fi amestecat cu mentalitatea românului.
Din câte am observat, românul are tendinţa de a crede că mereru va fi aşa cum este în prezent. Înainte de criza am ascultat cum oameni de afacere împreună cu politicieni spuneau, şi chiar credeau, ceea ce este şi mai rău, că criza financiară n-are cum să lovească România. Profiturile de sute sau mii de procente vor continua pentru întotdeauna. Apoi lumea a fost lovită de criză. O criză financiară rareori loveşte peste tot deodată. Dacă ar face-o n-ar fi o criză financiară, ar fi un atac de terorişti. Aşadar în România criza a lovit cu o întârziere de câteva luni; o întârziere care le-au dat apa la moară nemuritorilor. Din cauza acestei mentalităţi - cum e acuma aşa va fii mereu - ţara a fost nepregătită şi ca atare românul suferă mai mult decât dacă nu s-ar fi crezut nemuritor cei care au "să conduci România" trecut în contractul de muncă.
Odată cu sosirea crizei în România mulţi oameni de afacere şi politicieni, acelaşi lucru în cele mai multe cazuri, au fost pomeniţi de mortalitatea lor. Şi fiindcă problema niciodată n-a fost criza, deoarece crizele financiare sunt destul de obijnuite, vin şi trec, şi trebuie incluse în orice planificare financiară ale tutoror entităţilor economice, am tras concluzia că problema este mentalitatea; acel mod de a gândi care mă tem că este esenţa existenţei pentru român. În timpul crizei multi cândva nemuritori au rămas fideli acelei gândiri stupide. Acuma este criză aşa că mereu va fi criză îmi tot spuneau şi din păcate, chiar credeau. Bursa scade aşa că va scădea întotdeauna. Aceeaşi mentalitate care i-a lăsat nepregătiţi pentru criză i-a lăsat şi-i va lăsa pe dinafara atunci când economia se întoarce.
Cea mai mare provocare pentru România este împlementarea unei gândiri mai echilibrată în populaţia generală. Mă tem însă că este prea greu şi că va fii vorba de generaţii pierdute. Politicianul mai echilibrat nu este considerat puternic aşa că nu este votat. Am uneori impresia că românul, atunci când merge la vot, alege un candidat pe alte premise decât abilitatea de a construi o societate civilizată. Şi apoi continuă să creadă, în linie cu mentalitatea lui, că aşa de prost cum este acuma va fii mereu.
Este un ciclu vicios care trebuie rupt. Însă nu va fi rupt deoarece cei pe care-i vedeţi la televizor, parcă li se spun politicieni, profita de acel ciclu. Cei care pierd suntem noi. Populaţia generală. Ceea ce trebuie să înţeleagă românul este că problemele create de acea mentalitate vor exista şi-n alte ţări. Nu contează dacă se mută din România şi nu-şi schimbă mentalitatea. Va fii la fel, însă altundeva.
B.
În România, de când m-am mutat acolo şi până m-am întors înapoi în Suedia, noţiuniile de profit şi timp au fost absurde, dacă nu caraghioase. Profituri de sute sau mii de procente într-un an se vedea ca fiind ceva normal. Într-un fel chiar au fost. România este o piaţa emergentă şi atunci ciudăţeniile economice sunt posibile şi chiar obijnuite. Însă orice anomalie într-un sistem economic se autocorectează. N-ar fi fost o problema dacă acele ciudăţenii nu s-ar fi amestecat cu mentalitatea românului.
Din câte am observat, românul are tendinţa de a crede că mereru va fi aşa cum este în prezent. Înainte de criza am ascultat cum oameni de afacere împreună cu politicieni spuneau, şi chiar credeau, ceea ce este şi mai rău, că criza financiară n-are cum să lovească România. Profiturile de sute sau mii de procente vor continua pentru întotdeauna. Apoi lumea a fost lovită de criză. O criză financiară rareori loveşte peste tot deodată. Dacă ar face-o n-ar fi o criză financiară, ar fi un atac de terorişti. Aşadar în România criza a lovit cu o întârziere de câteva luni; o întârziere care le-au dat apa la moară nemuritorilor. Din cauza acestei mentalităţi - cum e acuma aşa va fii mereu - ţara a fost nepregătită şi ca atare românul suferă mai mult decât dacă nu s-ar fi crezut nemuritor cei care au "să conduci România" trecut în contractul de muncă.
Odată cu sosirea crizei în România mulţi oameni de afacere şi politicieni, acelaşi lucru în cele mai multe cazuri, au fost pomeniţi de mortalitatea lor. Şi fiindcă problema niciodată n-a fost criza, deoarece crizele financiare sunt destul de obijnuite, vin şi trec, şi trebuie incluse în orice planificare financiară ale tutoror entităţilor economice, am tras concluzia că problema este mentalitatea; acel mod de a gândi care mă tem că este esenţa existenţei pentru român. În timpul crizei multi cândva nemuritori au rămas fideli acelei gândiri stupide. Acuma este criză aşa că mereu va fi criză îmi tot spuneau şi din păcate, chiar credeau. Bursa scade aşa că va scădea întotdeauna. Aceeaşi mentalitate care i-a lăsat nepregătiţi pentru criză i-a lăsat şi-i va lăsa pe dinafara atunci când economia se întoarce.
Cea mai mare provocare pentru România este împlementarea unei gândiri mai echilibrată în populaţia generală. Mă tem însă că este prea greu şi că va fii vorba de generaţii pierdute. Politicianul mai echilibrat nu este considerat puternic aşa că nu este votat. Am uneori impresia că românul, atunci când merge la vot, alege un candidat pe alte premise decât abilitatea de a construi o societate civilizată. Şi apoi continuă să creadă, în linie cu mentalitatea lui, că aşa de prost cum este acuma va fii mereu.
Este un ciclu vicios care trebuie rupt. Însă nu va fi rupt deoarece cei pe care-i vedeţi la televizor, parcă li se spun politicieni, profita de acel ciclu. Cei care pierd suntem noi. Populaţia generală. Ceea ce trebuie să înţeleagă românul este că problemele create de acea mentalitate vor exista şi-n alte ţări. Nu contează dacă se mută din România şi nu-şi schimbă mentalitatea. Va fii la fel, însă altundeva.
B.
miercuri, 2 decembrie 2009
Iritat
Sunt destul de iritat şi nu ştiu de ce. În fine, nu contează fiindcă mă ţin ocupat. Irosesc însă energie degeaba şi trebuie să fac ceva. Cred că pâna la urma voi renunţa la toate lucrurile sau persoanele care-mi provoacă starea asta. Nu văd nici un sens să mă mai acord importanţă persoanelor sau evenimentelor care mă irită sau mă dezamăgesc. Nici n-am chef de scandal, acum mă gândesc la persoane, aşa că cred că pur şi simplu am să-i ignor.
B.
B.
marți, 1 decembrie 2009
Mutare în Suedia
Azi este ziua naţională a României. Bun! Să trăiască! Business as usual...
Primesc destul de multe mail-uri de la persoane care doresc să se mute din România în Suedia şi m-am gândit să scriu unele gânduri legate de acest subiect. Dar întâi vreau să clarific că n-am posibilitatea să caut apartamente sau locuri de muncă pentru cei care doresc să vină în Suedia. Fac ce pot pentru a ajuta şi totul ce pot să fac este să scriu pe blog şi să dau informaţii.
N-am nimic împotrivă să răspund la întrebări legate de societatea şi cultura suedeză. Dar cei care pun întrebările trebuie să constientizeze că nu vor primi răspunsurile pe care eu cred că ei doresc să le audă (sau mai degrabă citească). Răspunsurile mele sunt adevărate din punctul meu de vedere, însă este responsabilitatea fiecăruia să strânga informaţii de la surse cât mai diverse şi să decidă singuri ce vor să facă. Eu am o părere bună despre Suedia, suedezul şi societatea suedeză. Diferenţa între mine şi altii, fără să mă găndesc în mod special la cineva, este că eu nu sunt extrem în opiniile mele. Sunt lucruri în societatea suedeză care-mi plac foarte mult dar şi lucruri pe care le detest. Am observat că mulţi nu pot înghiţi acest lucru. Asta este. Pirulă amară sau nu, aşa sunt eu şi vroiam să ştiţi pe cine întrebaţi. Acum la articol...
Care sunt calităţile personale necesare pentru ca să reuşeşti să te stabileşti în Suedia şi să duci o viaţă mai bună decât în România? Sinceritatea este foarte importantă. În Suedia, sinceritatea se apreciază mult mai mult decât în România - în general vorbind bineînţeles. Fraza "minte-mă frumos" nu există. Se preferă adevărul chiar şi atunci când doare. Spiritul de echipă se premiază foarte mult la locurile de muncă şi în general în societate. Trebuie să ştii să comunici şi să-ţi susţi opinia (şi să ai opinii bineînţeles); dar şi să recunoşti atunci când n-ai dreptate (acest lucru este cel mai greu pentru majoritatea românilor). Dacă eşti harnic şi nu ţi-e teamă de muncă, atunci vei fi premiat. Împreună cu sinceritate, să fii harnic şi să-ţi doreşti să munceşti cinstit sunt atuuri foarte apreciate în Suedia.
Gândire pe termen scurt este aproape o înjurătură în societatea suedeză, aşa că cel care are de gând să vină în Suedia şi să trăiască "la ciupeală" face bine să-şi aleagă altă ţară. Spun asta fiindcă sunt convins că din punct de vedere financiar ciupeala se merită mai bine în alte ţări.
Ce este necesar din punct de vedere materialistic, în opinia mea, pentru a face posibilă o mutare în Suedia? Eu zic că primele 6 luni sunt cele mai grele. Există un moment 22 din care în general se poate ieşi doar cu bani. Acest articol este pentru cei care n-au rude sau prieteni deja stabiliţi în Suedia şi vor să vină aici şi să pornească viaţa de la capăt, însă fără să rişte să doarmă pe bănci sau sub poduri.
Făra să ştii limba este foarte greu să găseşti un serviciu. Fără un loc de muncă este foarte greu de a închiria un apartament (nu-ţi dă), fără locuinţă nu primeşti CNP-ul suedez. Şi fără CNP este greu să găseşti un loc de muncă. Kafka ar zâmbi de la ureche la ureche.
Nu mă întrebaţi care este suma necesară pentru o mutare în Suedia fiindcă n-am un răspuns clar. Totul depinde de cât de repede învăţaţi limba. Eu personal n-aş veni fără a avea bani pentru minim trei luni. Asta ar fi cam 3000-3500 de euro, depinde unde găseşti apartament. Dar asta înseamnă că sunteţi capabili să învăţaţi limba cât de cât în două luni şi incă o lună până găsiţi un loc de muncă. Observaţi că am menţionat un minim. E de preferat, mai ales acuma cu criza financiară, să ai rezerve pentru şase luni. Atunci puteţi închiria un apartament plătind chiria în avans...şi aşa scăpaţi de acel moment 22.
Cuvinte utile:
Migrationsverket: - acolo mergi să-ţi anunţi reşedinţa şi să primeşti CNP suedez.
Kollektivavtal: Înţelegerea dintre patron şi sindicat. Dacă locul unde te-ai gândit să munceşti n-are kollektivavtal şansa este mare că vei munci şi nu vei fi plătit. Evitaţi aceste locuri de muncă. Dacă mutarea voastră depinde de un loc de munca făra acea înţelegere vă recomand să nu veniţi. Să nu uitaţi că sunteţi singuri, fără reţeaua de prieteni sau familie care să vă ajute dacă după o lună de muncă nu vi se plăteşte salarul. Da, se întâmplă şi în Suedia! Însă aici drepturile sunt mai mari şi mai bine păzite decât în România.
Fack: Sindicat - intraţi cât mai repede fiindcă face parte din protecţia socială suedeză.
SFI: "svenska för invandrare" este cursul la care vă înscrieţi pentru a învăţa suedeză.
Tack: Mulţumesc. (Bine de ştiut, deoarece amabilitatea este importantă în Suedia.)
Arbetsförmedlingen: Este agenţia de stat pentru locuri de muncă. Aproape toate firmele care doresc să angajeze anunţă aici că au locuri de muncă libere. Este un punct bun pentru a începe aventura kafkaniană în Suedia. Eliberaţi-vă de iluzia că birocraţia română este cea mai rea din lume....
Hyreslägenhet: Apartament care poate fi închiriat, se mai spune şi hyresrätt.
Bostad: Locuinţă.
Merită efortul? Acest lucru nu vă pot spune eu - fiecare trebuie să decidă singur.
B.
Primesc destul de multe mail-uri de la persoane care doresc să se mute din România în Suedia şi m-am gândit să scriu unele gânduri legate de acest subiect. Dar întâi vreau să clarific că n-am posibilitatea să caut apartamente sau locuri de muncă pentru cei care doresc să vină în Suedia. Fac ce pot pentru a ajuta şi totul ce pot să fac este să scriu pe blog şi să dau informaţii.
N-am nimic împotrivă să răspund la întrebări legate de societatea şi cultura suedeză. Dar cei care pun întrebările trebuie să constientizeze că nu vor primi răspunsurile pe care eu cred că ei doresc să le audă (sau mai degrabă citească). Răspunsurile mele sunt adevărate din punctul meu de vedere, însă este responsabilitatea fiecăruia să strânga informaţii de la surse cât mai diverse şi să decidă singuri ce vor să facă. Eu am o părere bună despre Suedia, suedezul şi societatea suedeză. Diferenţa între mine şi altii, fără să mă găndesc în mod special la cineva, este că eu nu sunt extrem în opiniile mele. Sunt lucruri în societatea suedeză care-mi plac foarte mult dar şi lucruri pe care le detest. Am observat că mulţi nu pot înghiţi acest lucru. Asta este. Pirulă amară sau nu, aşa sunt eu şi vroiam să ştiţi pe cine întrebaţi. Acum la articol...
Care sunt calităţile personale necesare pentru ca să reuşeşti să te stabileşti în Suedia şi să duci o viaţă mai bună decât în România? Sinceritatea este foarte importantă. În Suedia, sinceritatea se apreciază mult mai mult decât în România - în general vorbind bineînţeles. Fraza "minte-mă frumos" nu există. Se preferă adevărul chiar şi atunci când doare. Spiritul de echipă se premiază foarte mult la locurile de muncă şi în general în societate. Trebuie să ştii să comunici şi să-ţi susţi opinia (şi să ai opinii bineînţeles); dar şi să recunoşti atunci când n-ai dreptate (acest lucru este cel mai greu pentru majoritatea românilor). Dacă eşti harnic şi nu ţi-e teamă de muncă, atunci vei fi premiat. Împreună cu sinceritate, să fii harnic şi să-ţi doreşti să munceşti cinstit sunt atuuri foarte apreciate în Suedia.
Gândire pe termen scurt este aproape o înjurătură în societatea suedeză, aşa că cel care are de gând să vină în Suedia şi să trăiască "la ciupeală" face bine să-şi aleagă altă ţară. Spun asta fiindcă sunt convins că din punct de vedere financiar ciupeala se merită mai bine în alte ţări.
Ce este necesar din punct de vedere materialistic, în opinia mea, pentru a face posibilă o mutare în Suedia? Eu zic că primele 6 luni sunt cele mai grele. Există un moment 22 din care în general se poate ieşi doar cu bani. Acest articol este pentru cei care n-au rude sau prieteni deja stabiliţi în Suedia şi vor să vină aici şi să pornească viaţa de la capăt, însă fără să rişte să doarmă pe bănci sau sub poduri.
Făra să ştii limba este foarte greu să găseşti un serviciu. Fără un loc de muncă este foarte greu de a închiria un apartament (nu-ţi dă), fără locuinţă nu primeşti CNP-ul suedez. Şi fără CNP este greu să găseşti un loc de muncă. Kafka ar zâmbi de la ureche la ureche.
Nu mă întrebaţi care este suma necesară pentru o mutare în Suedia fiindcă n-am un răspuns clar. Totul depinde de cât de repede învăţaţi limba. Eu personal n-aş veni fără a avea bani pentru minim trei luni. Asta ar fi cam 3000-3500 de euro, depinde unde găseşti apartament. Dar asta înseamnă că sunteţi capabili să învăţaţi limba cât de cât în două luni şi incă o lună până găsiţi un loc de muncă. Observaţi că am menţionat un minim. E de preferat, mai ales acuma cu criza financiară, să ai rezerve pentru şase luni. Atunci puteţi închiria un apartament plătind chiria în avans...şi aşa scăpaţi de acel moment 22.
Cuvinte utile:
Migrationsverket: - acolo mergi să-ţi anunţi reşedinţa şi să primeşti CNP suedez.
Kollektivavtal: Înţelegerea dintre patron şi sindicat. Dacă locul unde te-ai gândit să munceşti n-are kollektivavtal şansa este mare că vei munci şi nu vei fi plătit. Evitaţi aceste locuri de muncă. Dacă mutarea voastră depinde de un loc de munca făra acea înţelegere vă recomand să nu veniţi. Să nu uitaţi că sunteţi singuri, fără reţeaua de prieteni sau familie care să vă ajute dacă după o lună de muncă nu vi se plăteşte salarul. Da, se întâmplă şi în Suedia! Însă aici drepturile sunt mai mari şi mai bine păzite decât în România.
Fack: Sindicat - intraţi cât mai repede fiindcă face parte din protecţia socială suedeză.
SFI: "svenska för invandrare" este cursul la care vă înscrieţi pentru a învăţa suedeză.
Tack: Mulţumesc. (Bine de ştiut, deoarece amabilitatea este importantă în Suedia.)
Arbetsförmedlingen: Este agenţia de stat pentru locuri de muncă. Aproape toate firmele care doresc să angajeze anunţă aici că au locuri de muncă libere. Este un punct bun pentru a începe aventura kafkaniană în Suedia. Eliberaţi-vă de iluzia că birocraţia română este cea mai rea din lume....
Hyreslägenhet: Apartament care poate fi închiriat, se mai spune şi hyresrätt.
Bostad: Locuinţă.
Merită efortul? Acest lucru nu vă pot spune eu - fiecare trebuie să decidă singur.
B.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Diverse
Sincer n-am chef de blog şi nu prea ştiu de ce. Se întâmplă destul de multe prin lume şi ar fi subiecte de discutat, însă n-am chef. Dar ar fi bine să câştige PSD-istul; nu vi-e mila de Năstase? La cât munceşte să-şi tot amâne procesele sale. Încă cinci ani - cum naibi să se bucure de bani furaţi dacă trebuie să umble pe la tribunal tot timpul? Şi dacă tăticul lui a putut omorâ oameni fără consecinţe, n-ar fi corect că măcar săracul Năstase, care n-a folosit forţele speciale din Valea Jiului, ci a furat de unul singur, fără ajutor sau violenţă, să fie tratat mai cu respect? Fac apel să fie lăsat să se bucure de pradă săracul de el. Doar el ştie câte fire albe (!) i-aţi scos...
Alegerile în România sunt nişte aberaţii. Nu mă interesează să aflu cine v-a fura şi v-a neglija ţara următori cinci ani. Tot una este.
Dubai este falimentară. Dacă pieţiile de capital continua conform "logica" anulul 2009 sunt sigur ca S&P este la 2 săptămâni de 1150; altă reacţie nu există...conform logica anului 2009. Este o altă aberaţie însă cine sunt eu să contrazic ceea ce se întâmplă? Aşa că daţi drumul la imprimantă fraţi şi cu hârtia (pff, cică se numeşte dolar) care iese vă puteţi cumpăra acţiuni...
Eu sunt pentru încălzirea globală. Nu mă întrebaţi de ce (că atunci n-aţi citit tot articolul şi mă oftic!). Îmi place că suntem în decembrie, practic, şi încă suntem feriţi de mucegaiul laponez (zăpadă pentru cititori mei din Africa). Urăsc iarna, frigul şi zăpada. De fapt, mă gândesc să devin membru grupului "Noi care suntem împotriva Jocuriilor Olimpice de iarna." pe Facebook. Dacă nu există, pac, fac eu unul şi s-a rezolvat - poate. Cum să sărbătoreşti ceva atât de malefic? Singuri care au înţeles treaba sunt urşii. Vine frigul - gata! - la culcare. Mi-ar place să fiu un urs. Dar nu se poate fiindcă nu-mi place peştele crud. Singurul motiv de altfel...
În fine, sper că week-end-ul vostru v-a fi cel mai bun week-end din toate timpurile. Ştiu că se spune sfârşit de săptămâna. Eu aleg totuşi week-end; e mult mai chic!
B.
Alegerile în România sunt nişte aberaţii. Nu mă interesează să aflu cine v-a fura şi v-a neglija ţara următori cinci ani. Tot una este.
Dubai este falimentară. Dacă pieţiile de capital continua conform "logica" anulul 2009 sunt sigur ca S&P este la 2 săptămâni de 1150; altă reacţie nu există...conform logica anului 2009. Este o altă aberaţie însă cine sunt eu să contrazic ceea ce se întâmplă? Aşa că daţi drumul la imprimantă fraţi şi cu hârtia (pff, cică se numeşte dolar) care iese vă puteţi cumpăra acţiuni...
Eu sunt pentru încălzirea globală. Nu mă întrebaţi de ce (că atunci n-aţi citit tot articolul şi mă oftic!). Îmi place că suntem în decembrie, practic, şi încă suntem feriţi de mucegaiul laponez (zăpadă pentru cititori mei din Africa). Urăsc iarna, frigul şi zăpada. De fapt, mă gândesc să devin membru grupului "Noi care suntem împotriva Jocuriilor Olimpice de iarna." pe Facebook. Dacă nu există, pac, fac eu unul şi s-a rezolvat - poate. Cum să sărbătoreşti ceva atât de malefic? Singuri care au înţeles treaba sunt urşii. Vine frigul - gata! - la culcare. Mi-ar place să fiu un urs. Dar nu se poate fiindcă nu-mi place peştele crud. Singurul motiv de altfel...
În fine, sper că week-end-ul vostru v-a fi cel mai bun week-end din toate timpurile. Ştiu că se spune sfârşit de săptămâna. Eu aleg totuşi week-end; e mult mai chic!
B.
marți, 24 noiembrie 2009
A pornit LHC-ul
Au început! După o întârziere de 14 luni LHC a început să "muncească". Foarte tare! De abia aştept să vă ce v-a ieşi din acel proiect care a costat, dacă nu mă însel, 20 de miliarde de euro.
Articolul din New Scientist îl găsiţi aici: "LHC smashes proton together for the first time."
B.
Articolul din New Scientist îl găsiţi aici: "LHC smashes proton together for the first time."
B.
luni, 23 noiembrie 2009
Alegeri?
Când locuiam în România mă tot gândeam de ce, într-o ţară cu mulţi oameni predispuşi să trişeze pentru a câştiga, lumea se complică atât de mult. Legi şi regulamente în toate domeniile se construesc atât de complicate încât pot fi interpretate după înteres. Aşa este în toate domeniile - nu contează importanţa. Cred că românul are o frică de regulamente şi legi scurte şi la subiect. Dacă un regulament sau o lege nu se poate interpreta nu mai sunt motive de certuri şi toţi care au stat in Bucureşti îşi dau seama că fără certuri şi scandaluri oraşul îşi pierde identitatea.
A fost despre România azi la ştiri; s-a spus că sunt alegeri prezidenţiale şi că FMI, sau cum se numeşte, nu au mai dat împrumutul. Nimic altceva. Imaginea transmisă a fost una despre o republică bananieră. Şi ziarişti suedezi au dreptate. De ce? Pentru simplu fapt că în plină criză financiară, politicienii români sau certat şi şi-au neglijat sarcina pe care au primit-o de la popor. În România sau printr-o junglă în Africa - tot acolo este dacă-i întrebăm pe suedezi.
Să uităm cum parlamentarii români şi demnitari din tot felul de domeni spuneau că România nu v-a fi afectată de criză. Acea ipoteză dă dovadă de lipsa de inteligenţă sau de un scop malefic. Fiindcă nu cred ca mafioţii care "conduc" ţara sunt proşti rămâne doar cealalta variantă. Însă românul trebuie amintit că sunt aproximativ 20 de milioane de români şi doar câteva sute sau mii de mafioţi. Şi doar un Iliescu.
Alegeri? Nu prea cred. Nu sunt candidaţi sau legi care să promoveze candidaţi serioşi. În schimb sunt certuri, acuzaţii, scandaluri şi pensionari care nu îşi primesc pensia. Vine crăciunul. Acum 20 de ani...
B.
A fost despre România azi la ştiri; s-a spus că sunt alegeri prezidenţiale şi că FMI, sau cum se numeşte, nu au mai dat împrumutul. Nimic altceva. Imaginea transmisă a fost una despre o republică bananieră. Şi ziarişti suedezi au dreptate. De ce? Pentru simplu fapt că în plină criză financiară, politicienii români sau certat şi şi-au neglijat sarcina pe care au primit-o de la popor. În România sau printr-o junglă în Africa - tot acolo este dacă-i întrebăm pe suedezi.
Să uităm cum parlamentarii români şi demnitari din tot felul de domeni spuneau că România nu v-a fi afectată de criză. Acea ipoteză dă dovadă de lipsa de inteligenţă sau de un scop malefic. Fiindcă nu cred ca mafioţii care "conduc" ţara sunt proşti rămâne doar cealalta variantă. Însă românul trebuie amintit că sunt aproximativ 20 de milioane de români şi doar câteva sute sau mii de mafioţi. Şi doar un Iliescu.
Alegeri? Nu prea cred. Nu sunt candidaţi sau legi care să promoveze candidaţi serioşi. În schimb sunt certuri, acuzaţii, scandaluri şi pensionari care nu îşi primesc pensia. Vine crăciunul. Acum 20 de ani...
B.
duminică, 22 noiembrie 2009
Tudor Arghezi
Cineva a postat un comentar pe blogul meu şi habar n-am care-i identitatea persoanei. Acea persoana anonima a postat următearea poezie scrisă de Tudor Arghezi:
Melancolie
Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.
Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.
Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.
Vreau să-i transmit mulţumiri persoanei care şi-a facut timp să citească bloguleţul meu. îmi place poezia...
B.
Melancolie
Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.
Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.
Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.
Vreau să-i transmit mulţumiri persoanei care şi-a facut timp să citească bloguleţul meu. îmi place poezia...
B.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Vineri seara pentru cei care înţeleg
Un clip pentru cei care sunt ca mine; cei care nu-şi pierd vremea alergând prin baruri sau discoteci pentru că din întâmplare este vineri seara.
O poezie pentru cei cu suflet; cei care înţeleg...
Prin nopti tăcute
Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
Mihai Eminescu
Să nu uitaţi să mergeţi la vot oameni buni! Doar cei care merg la vot au voie să se plânga următori 5 ani...
B.
O poezie pentru cei cu suflet; cei care înţeleg...
Prin nopti tăcute
Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.
Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.
Mihai Eminescu
Să nu uitaţi să mergeţi la vot oameni buni! Doar cei care merg la vot au voie să se plânga următori 5 ani...
B.
vineri, 20 noiembrie 2009
Neaţa! Daca aveţi Spotify, vă pot recomanda să-i cautaţi pe Skerik's Syncopated Taiont Septet.
Ziarul, cafea şi McCoy Tyner Trio - Monk's Dream. Apropo vise - pe cine vi-l doriţi ca preşedinte?
Şi înainte de a trece la ceva mai ... cu viteză - Miles Davis & John Scofield.
Dacă vă uitaţi prin "New Scientist" atunci să nu uitaţi să citiţi articolele despre spaţiu-timp. Sunt foarte interesante!
B.
Ziarul, cafea şi McCoy Tyner Trio - Monk's Dream. Apropo vise - pe cine vi-l doriţi ca preşedinte?
Şi înainte de a trece la ceva mai ... cu viteză - Miles Davis & John Scofield.
Dacă vă uitaţi prin "New Scientist" atunci să nu uitaţi să citiţi articolele despre spaţiu-timp. Sunt foarte interesante!
B.
joi, 19 noiembrie 2009
Am net din nou!
De mai bine de o săptamână n-am avut net. Nu pot explica cât de frustrant a fost! Şi nici nu-mi vine să cred că a durat şase zile până a venit cineva să se uite la problemă! În fine, important este că am net...
B.
B.
marți, 10 noiembrie 2009
Mai multe variante
Stăteam la o cafenea acum câteva zile, scufundat adânc intr-o carte foarte interesantă, cu o cafea şi o stare sufleţească destul de bună când, la moment dat, a apărut o gaşca de prieteni care s-au aşezat la o masă lângă alături de masa la care stăteam eu. Toţi erau emigranti - câţiva din Asia şi câţiva din Orientul Mijlociui. Fiindcă mesele din cafeneaua respectivă sunt foarte înghesuite nu am avut cum să nu aud despre ce vorbeau.
La moment dat discutau despre logaritme, sau cum se spune in română, şi nu erau siguri care dintre butoanele "lg" sau "ln" pe un calculator reprezintă logaritmul. Iniţial n-am spus nimica şi am încercat să mă concentrez la cartea mea. Discuţia lor a continuat, însă fără a da vreun semn că o concluzie ar fi iminentă. Din contră - după câteva minute, gaşca a fost împărţită în două tabere: jumătate din ei susţineau "lg" şi cealaltă jumătate "ln". Culmea este că toţi aveau dreptate.
Aşa. Şi fiincă eu sunt eu şi nu mă pot abţine, şi pentru că domnişoară de lângă mine era foarte draguţă şi ştia că este foarte draguţă şi pentru că nu mai puteam să citesc, am ales să mă bag şi eu în seamă. Mi-am cerut scuze pentru întrerupere şi le-am spus că ambele butoane reprezintă logaritme. Diferenţa butoanelor este în baza logaritmului. Am spus ceva de genul: "dacă baza-i 10 atunci e 'lg' si dacă baza-i numărul 'e' atunci e 'ln' - cel puţin aşa-i pe calculatorul meu." Şi uite aşa am intrat într-o discuţie destul de interesantă cu ei, şi mai ales cu domnişoară care stătea lângă mine. Discuţia n-avut nici o treabă cu matematică. Vai ce ochi a avut domnişoara...
Domnisoara de lângă mine, foarte draguţă de altfel, scuze că tot repet, dar chiar era foarte drăguţă, era asistentă medicală într-un spital din Stockholm. Nu ştiu exact cum, sau de ce, dar conversaţia noastră a ajuns la sistemul medical din Suedia. Am facut marea "greşeală" de a critica sistemul şi domnişoara s-a cam enervat.
Dacă nu mă înşel parcă i-am spus că sistemul medical suedez este bun, chiar foarte bun, mai ales atunci când este comparat cu cel din unele ţări precum România, dar nu este nicicum cel mai bun din lume, aşa cum se laudă politicienii suedezi. Apoi îmi aduc aminte că am stat şi am ascultat un discurs cum că dacă nu-mi place de ce nu plec din Suedia şi "cardiologia din Suedia este cea mai bună din lume". Răspunsul meu a fost, acum un pic mai ascuţit fiindcă m-a distrat modul în care s-a turat domnişoara care, după ce s-a enervat, părea şi mai drăguţă: "Bine, bine, dar asta nu înseamnă că sistemul medical din Suedia este cel mai tare din lume." Evident că domnişoara cu păr negru şi ochi în care te puteai îneca cu lejeritate s-a enervat şi mai tare, a devenit şi mai drăguţă şi discursul împotriva mea, necredinciosul, a continuat cu un avânt împrospăţit. Nu ştiu de ce îmi place să enervez domnisoare drăguţe, ştiu doar că-mi place. Şi din câte am observat, le place şi lor. În fine - nu despre asta era vorba.
După câteva minute am întrerupt-o şi am întrebat dacă nu cumva este înteresată de motivul pentru care am criticat sistemul medical suedez. A spus că da, aşa că i-am povestit despre cazul cu sora mea. Cei care nu au citit acel articol - îl puteţi găsi aici..
Reacţia domnisoarei a fost foarte interesantă. A început să-mi dea tot felul de explicaţii cum ar fi procedat ea în locul meu; cică trebuia să exagerez simtomele că altfel nu ascultă nimeni, că aşa face ea şi că nu e vina medicului că este o lipsă generală de medici şi asistente medicale la clinicile de stat din Suedia. Am întrebat-o de ce este necesar să exagerezi simtomele pentru a ajunge la un medic intr-o ţară care cică are cel mai bun sistem medical din lume. N-a putut să-mi explice. Am întrebat cum poate să fie lipsă de resurse umane în spitalele şi clinicile din ţara care se mândreşte că are cel mai bun sistem medical din lume. N-a putut să-mi răspundă. Apoi i-am spus părerea mea fără să-mi cer voie, obraznic ce sunt.
Părerea mea este că atâta vreme cât te crezi cel mai tare nu vei evolua; ai să devi mulţumit şi ulterior depăşit de alţii care doresc mereu să se îmbunătăţească. Să te crezi cel mai tare este cel mai mare obstacol pentru dezvoltare. Asta mi se pare valabil peste tot, fie că este în diferite domenii din societate sau că este în viaţa ta personală. Decenii întregi, suedezii au fost minţiţi că tot ce este aici este superior restul lumii. Asta a rezultat în problemele pe care le vedem acum. Bineînteles că Suedia este mai dezvoltată decât România - însă asta nu înseamna că este cea mai dezvoltată ţară de pe planetă sau că nu sunt probleme care cer implicarea celor care locuiesc aici. Dar lumea nu se implică; nu că nu vor, dar marea majoritate nu cred că este nevoie...doar suntem cei mai buni, nu?
Într-un final am întrebat-o pe domnisoară pe un ton foarte politicos deoarece, aşa cum am mai spus, era foarte drăguţă, cum să îmbunătăţim şi să rezolvăm problemele dacă nici măcar nu acceptăm prezenţa lor. N-a putut sau n-a vrut să-mi răspundă şi a schimbat subiectul: "Tu de când locuieşti aici, cu ce te ocupi, câţi ani ai, etc etc... Poftim? Da, esti single? Si eu! Bla bla..."
Ceea ce nu i-am spus domnişoarei este că societatea suedeză n-are nevoie de emigranţi care vin aici şi care, din dorinţa de a fi acceptaţi, înghit toate rahaturile politicienilor suedezi, în special socialdemocraţilor. Societatea suedeză are mai mult de câştigat dacă cei care văd probleme le spun şi pun osul la rezolvarea lor fie că sunt turci, arabi, asiatici, africani, sau cum este în cazul meu, români.
Însă vă puteţi imagina şi voi cum stă treaba atunci când până şi o domnişoară foarte draguţă, cu rădăcini în orientul mijlociu, cu ochi foarte frumoşi şi un zâmbet atât de cald încât m-a convins că din cauza ei încă n-avem zăpadă, o emigrantă de prima generaţie, la fel ca mine, îmi spune să plec dacă nu-mi convine. De ce mi se dă doar această variantă şi nu şi: "Dacă nu-ti place, implică-te şi incearcă să faci ceva pentru a îmbunătăţi situaţia." Eu mai degrabă m-aş implica.
Cum am rămas cu acea domnişoară foarte foarte drăguţă şi inteligentă? Am mai vorbit despre una-alta, pâna la urmă am râs amândoi, şi când am ajuns în situaţia în care deobicei se propune un schimb de număr de telefon sau stabilirea unei întâlniri, mi-am cerut scuze, i-am dorit o seară placută şi m-am întors la carte. Singura variantă posibilă...
B.
La moment dat discutau despre logaritme, sau cum se spune in română, şi nu erau siguri care dintre butoanele "lg" sau "ln" pe un calculator reprezintă logaritmul. Iniţial n-am spus nimica şi am încercat să mă concentrez la cartea mea. Discuţia lor a continuat, însă fără a da vreun semn că o concluzie ar fi iminentă. Din contră - după câteva minute, gaşca a fost împărţită în două tabere: jumătate din ei susţineau "lg" şi cealaltă jumătate "ln". Culmea este că toţi aveau dreptate.
Aşa. Şi fiincă eu sunt eu şi nu mă pot abţine, şi pentru că domnişoară de lângă mine era foarte draguţă şi ştia că este foarte draguţă şi pentru că nu mai puteam să citesc, am ales să mă bag şi eu în seamă. Mi-am cerut scuze pentru întrerupere şi le-am spus că ambele butoane reprezintă logaritme. Diferenţa butoanelor este în baza logaritmului. Am spus ceva de genul: "dacă baza-i 10 atunci e 'lg' si dacă baza-i numărul 'e' atunci e 'ln' - cel puţin aşa-i pe calculatorul meu." Şi uite aşa am intrat într-o discuţie destul de interesantă cu ei, şi mai ales cu domnişoară care stătea lângă mine. Discuţia n-avut nici o treabă cu matematică. Vai ce ochi a avut domnişoara...
Domnisoara de lângă mine, foarte draguţă de altfel, scuze că tot repet, dar chiar era foarte drăguţă, era asistentă medicală într-un spital din Stockholm. Nu ştiu exact cum, sau de ce, dar conversaţia noastră a ajuns la sistemul medical din Suedia. Am facut marea "greşeală" de a critica sistemul şi domnişoara s-a cam enervat.
Dacă nu mă înşel parcă i-am spus că sistemul medical suedez este bun, chiar foarte bun, mai ales atunci când este comparat cu cel din unele ţări precum România, dar nu este nicicum cel mai bun din lume, aşa cum se laudă politicienii suedezi. Apoi îmi aduc aminte că am stat şi am ascultat un discurs cum că dacă nu-mi place de ce nu plec din Suedia şi "cardiologia din Suedia este cea mai bună din lume". Răspunsul meu a fost, acum un pic mai ascuţit fiindcă m-a distrat modul în care s-a turat domnişoara care, după ce s-a enervat, părea şi mai drăguţă: "Bine, bine, dar asta nu înseamnă că sistemul medical din Suedia este cel mai tare din lume." Evident că domnişoara cu păr negru şi ochi în care te puteai îneca cu lejeritate s-a enervat şi mai tare, a devenit şi mai drăguţă şi discursul împotriva mea, necredinciosul, a continuat cu un avânt împrospăţit. Nu ştiu de ce îmi place să enervez domnisoare drăguţe, ştiu doar că-mi place. Şi din câte am observat, le place şi lor. În fine - nu despre asta era vorba.
După câteva minute am întrerupt-o şi am întrebat dacă nu cumva este înteresată de motivul pentru care am criticat sistemul medical suedez. A spus că da, aşa că i-am povestit despre cazul cu sora mea. Cei care nu au citit acel articol - îl puteţi găsi aici..
Reacţia domnisoarei a fost foarte interesantă. A început să-mi dea tot felul de explicaţii cum ar fi procedat ea în locul meu; cică trebuia să exagerez simtomele că altfel nu ascultă nimeni, că aşa face ea şi că nu e vina medicului că este o lipsă generală de medici şi asistente medicale la clinicile de stat din Suedia. Am întrebat-o de ce este necesar să exagerezi simtomele pentru a ajunge la un medic intr-o ţară care cică are cel mai bun sistem medical din lume. N-a putut să-mi explice. Am întrebat cum poate să fie lipsă de resurse umane în spitalele şi clinicile din ţara care se mândreşte că are cel mai bun sistem medical din lume. N-a putut să-mi răspundă. Apoi i-am spus părerea mea fără să-mi cer voie, obraznic ce sunt.
Părerea mea este că atâta vreme cât te crezi cel mai tare nu vei evolua; ai să devi mulţumit şi ulterior depăşit de alţii care doresc mereu să se îmbunătăţească. Să te crezi cel mai tare este cel mai mare obstacol pentru dezvoltare. Asta mi se pare valabil peste tot, fie că este în diferite domenii din societate sau că este în viaţa ta personală. Decenii întregi, suedezii au fost minţiţi că tot ce este aici este superior restul lumii. Asta a rezultat în problemele pe care le vedem acum. Bineînteles că Suedia este mai dezvoltată decât România - însă asta nu înseamna că este cea mai dezvoltată ţară de pe planetă sau că nu sunt probleme care cer implicarea celor care locuiesc aici. Dar lumea nu se implică; nu că nu vor, dar marea majoritate nu cred că este nevoie...doar suntem cei mai buni, nu?
Într-un final am întrebat-o pe domnisoară pe un ton foarte politicos deoarece, aşa cum am mai spus, era foarte drăguţă, cum să îmbunătăţim şi să rezolvăm problemele dacă nici măcar nu acceptăm prezenţa lor. N-a putut sau n-a vrut să-mi răspundă şi a schimbat subiectul: "Tu de când locuieşti aici, cu ce te ocupi, câţi ani ai, etc etc... Poftim? Da, esti single? Si eu! Bla bla..."
Ceea ce nu i-am spus domnişoarei este că societatea suedeză n-are nevoie de emigranţi care vin aici şi care, din dorinţa de a fi acceptaţi, înghit toate rahaturile politicienilor suedezi, în special socialdemocraţilor. Societatea suedeză are mai mult de câştigat dacă cei care văd probleme le spun şi pun osul la rezolvarea lor fie că sunt turci, arabi, asiatici, africani, sau cum este în cazul meu, români.
Însă vă puteţi imagina şi voi cum stă treaba atunci când până şi o domnişoară foarte draguţă, cu rădăcini în orientul mijlociu, cu ochi foarte frumoşi şi un zâmbet atât de cald încât m-a convins că din cauza ei încă n-avem zăpadă, o emigrantă de prima generaţie, la fel ca mine, îmi spune să plec dacă nu-mi convine. De ce mi se dă doar această variantă şi nu şi: "Dacă nu-ti place, implică-te şi incearcă să faci ceva pentru a îmbunătăţi situaţia." Eu mai degrabă m-aş implica.
Cum am rămas cu acea domnişoară foarte foarte drăguţă şi inteligentă? Am mai vorbit despre una-alta, pâna la urmă am râs amândoi, şi când am ajuns în situaţia în care deobicei se propune un schimb de număr de telefon sau stabilirea unei întâlniri, mi-am cerut scuze, i-am dorit o seară placută şi m-am întors la carte. Singura variantă posibilă...
B.
Octavian Goga
Pe înserate
Mireasa cerului albastru
Îşi împânzeşte-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Şi-nfiorează-se nisipul.
S-aştern bobiţele de rouă
Pe-ntinsul luncii patrafir:
Din mâna cerului, părinte,
Se cerne preacuratul mir...
În mulcom zvon se-mbrăţişează
Cu apa trestia bolnavă -
Doi licurici şi-aprind sfiala
În adăpostul de otavă.
S-aude toaca cum, grăbită,
În fag o bate-o gheunoaie -
Se odihnesc pe iarbă mieii,
Şi zurgălăii de cioaie.
Domol purcede glas de schijă
De la clopotniţa din deal,
Să povestească lumii jalea
Înstrăinatului Ardeal.
Mireasa cerului albastru
Îşi împânzeşte-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Şi-nfiorează-se nisipul.
S-aştern bobiţele de rouă
Pe-ntinsul luncii patrafir:
Din mâna cerului, părinte,
Se cerne preacuratul mir...
În mulcom zvon se-mbrăţişează
Cu apa trestia bolnavă -
Doi licurici şi-aprind sfiala
În adăpostul de otavă.
S-aude toaca cum, grăbită,
În fag o bate-o gheunoaie -
Se odihnesc pe iarbă mieii,
Şi zurgălăii de cioaie.
Domol purcede glas de schijă
De la clopotniţa din deal,
Să povestească lumii jalea
Înstrăinatului Ardeal.
duminică, 8 noiembrie 2009
Gânduri
Am fost şi m-am plimbat un pic. Luni seara nu se întâmplă prea multe în acest oraş şi ca atare cred că am văzut cinci persoane în acele 30 de minute cât m-am învârtit prin oraş. După cum observaţi nu am prea scris pe blog ultima vreme. Am o lipsă de idei şi foarte multe altele pe capul meu.
Am un milion de diferite gânduri în cap şi încerc să fac un pic de ordine pentru a putea vedea mai clar. Aceste gânduri sunt destul de personale şi n-am de gând să le postez pe blog. Asta din respect pentru cei care mai citesc acest blog.
Am şi o decizie destul de mare de luat. Este o decizie care-mi va decide modul în care-mi trăiesc viaţa mulţi ani de acum încolo, poate pentru întotdeauna. Nu-mi place senzaţia că trebuie să iau o decizie bazată pe prea puţine informaţii, însă n-am cum să văd viitorul şi de acolo provine senzaţia că am prea puţine informaţii pentru a putea lua o decizie. Dar, şi spun asta aşa printre dinţi, făra poftă şi cu-n strop de nepăsare falsă, decizia trebuie luată. Am să aştept până-n ultima clipa. Poate inventează cineva un aparat care te lasă să vezi viitorul şi o să primesc toate informaţile care-mi lipsesc acum.
Sau iau decizia şi sper că o să am noroc.
B.
Am un milion de diferite gânduri în cap şi încerc să fac un pic de ordine pentru a putea vedea mai clar. Aceste gânduri sunt destul de personale şi n-am de gând să le postez pe blog. Asta din respect pentru cei care mai citesc acest blog.
Am şi o decizie destul de mare de luat. Este o decizie care-mi va decide modul în care-mi trăiesc viaţa mulţi ani de acum încolo, poate pentru întotdeauna. Nu-mi place senzaţia că trebuie să iau o decizie bazată pe prea puţine informaţii, însă n-am cum să văd viitorul şi de acolo provine senzaţia că am prea puţine informaţii pentru a putea lua o decizie. Dar, şi spun asta aşa printre dinţi, făra poftă şi cu-n strop de nepăsare falsă, decizia trebuie luată. Am să aştept până-n ultima clipa. Poate inventează cineva un aparat care te lasă să vezi viitorul şi o să primesc toate informaţile care-mi lipsesc acum.
Sau iau decizia şi sper că o să am noroc.
B.
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Idioţenia continuă
Citeam azi pe mediafax.ro că FMI nu mai virează a treia tranşă în decembrie. Asta din cauza crizei politice. Câtă vreme a stat România fără un guvern? Câteva săptămâni? Incredibil. Este o nesimţire uluitoare. Nimeni care azi este în top 10% din partidele din parlamentul României nu merită să fie politicieni.
Nu mai prea urmăresc politica din România. Nu se scrie nimic despre cum o să iasă ţara din criză, sau cum o să se îmbunătăţească drumurile; scrie doar despre ce a comentat un idiot parlamentar vizavi de ce a spus alt idiot parlamentar, sau deputat, sau prefect, sau hoţ, că tot pe acolo este, despre mama, sau sora, sau bunica al treilea parlamentar - pardon - idiot. Şi între timp oamenilor li-e din ce în ce mai rău.
Pe mine mă fascinează tupeul lor; cum continuă de parcă nu fac nimic rău şi fără a gândi că pană la urmă, 50 000 de oameni, sau 500 000 de oameni pe străzi urlând demisia nu-i poţi ignora. Când marinarul şi comunistul, şi puii lui de drac, se trezesc cu 1 000 000 de "fraieri", adică cetăţeni, în faţa Casei Poporului ce vor face?
Este foarte clar că nu există nici un gând la binele ţării dacă nici pâna acum nu sau putut unii la un guvern şi au lasat corabia fără cineva la timonie în mijlocului furtunei perfecte. Vai, cât de mult mi-aş dori ca să vină cineva şi să-i ţină responsabili pentru indolenţa cu care au distrus România. Însă nu vor păţi nimic. Sunt conştient că nu vor păţi nimic. Nu ei suferă....
Dar mă gândesc; oare cum ar conduce ţara dacă ar şti că li se va cere să-şi asume responsabilitatea pentru munca, pardon, "munca" lor?
B.
Nu mai prea urmăresc politica din România. Nu se scrie nimic despre cum o să iasă ţara din criză, sau cum o să se îmbunătăţească drumurile; scrie doar despre ce a comentat un idiot parlamentar vizavi de ce a spus alt idiot parlamentar, sau deputat, sau prefect, sau hoţ, că tot pe acolo este, despre mama, sau sora, sau bunica al treilea parlamentar - pardon - idiot. Şi între timp oamenilor li-e din ce în ce mai rău.
Pe mine mă fascinează tupeul lor; cum continuă de parcă nu fac nimic rău şi fără a gândi că pană la urmă, 50 000 de oameni, sau 500 000 de oameni pe străzi urlând demisia nu-i poţi ignora. Când marinarul şi comunistul, şi puii lui de drac, se trezesc cu 1 000 000 de "fraieri", adică cetăţeni, în faţa Casei Poporului ce vor face?
Este foarte clar că nu există nici un gând la binele ţării dacă nici pâna acum nu sau putut unii la un guvern şi au lasat corabia fără cineva la timonie în mijlocului furtunei perfecte. Vai, cât de mult mi-aş dori ca să vină cineva şi să-i ţină responsabili pentru indolenţa cu care au distrus România. Însă nu vor păţi nimic. Sunt conştient că nu vor păţi nimic. Nu ei suferă....
Dar mă gândesc; oare cum ar conduce ţara dacă ar şti că li se va cere să-şi asume responsabilitatea pentru munca, pardon, "munca" lor?
B.
vineri, 6 noiembrie 2009
Nu-mi place toamna
Nu-mi place nicicum acest anotimp. Eu sunt mai "îngheţat" de felul meu şi chiar nu suport toamna şi iarna. Multora le place iarna, crăciunul, revelionul, zăpada şi aşa mai departe. Recunosc că iarna, dacă este multă zăpadă, este frumos. Însă toamna aici în Suedia se manifestă prin diferite nuanţe de gri şi chiar o detest.
B.
B.
miercuri, 4 noiembrie 2009
luni, 2 noiembrie 2009
Octavian Goga
O lacrimă
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
duminică, 1 noiembrie 2009
Youtube
Ce mă disperă când nu merge youtube-ul. Acel site a devenit foarte important pentru ceea ce fac. Mulţi nu-şi dau seama ce resurse sunt pe youtube. Încerc totuşi să nu-mi pierd vremea pe acolo şi cred că reuşesc să fiu cât se poate de eficient, chiar dacă uneori mă pierd şi, practic, îmi pierd vremea uitându-mă la tot felul de tâmpeni. Acum câteva zile am stat şi m-am uitat la cum se bat jucatorii de hochei din NHL. Dezastru, ştiu, dar m-am uitat fascinat cum oameni pot să-şi piardă mintea din cauza unui joc.
Acuma nu merge şi asta este cea mai mare pierdere de vreme. Proiectul meu depinde destul de mult de anumite informaţi de pe youtube...
B.
Acuma nu merge şi asta este cea mai mare pierdere de vreme. Proiectul meu depinde destul de mult de anumite informaţi de pe youtube...
B.
Aproape unul din cinci
Am citit un sondaj care a întrebat dacă al-Qaida este vinovată pentru atacul din 11 septembrie 2001, sau dacă guvernul american, care la vremea respectivă era condus de George W. Bush, au planificat şi efectuat ceea ce s-a întâmplat în New York, pentru a avea motive de a porni un război în orientul mijlociu. 18% din cei care sunt sub 30 ani au răspuns că nu cred că al-Qaida este responsabilă pentru atacul din 11 septembrie 2001 şi că totul a fost planificat de George W. Bush şi că scopul a fost ca SUA să facă bani.
Putem spune şi aşa: unul din cinci tineri pe care-i vezi atunci când te plimbi pe stradă într-un oraş suedez NU crede că există terorism. Crede însă că totul este doar o poveste fabricată de americani pentru a face bani! Nici susţinători echipelor de fotbal din Bucureşti - Rapid, Steaua şi Dinamo - nu ar crede în teoria asta şi explicaţiile lor atunci când au pierdut un meci, un lucru care se întâmpla destul de des, sunt vise umede pentru oricine cu inclinaţii către science-fiction.
Pun pariu că acei 18% sunt fie islamişti extremişti, adică persoane care nu merită să fie consideraţi nevinovaţi pană s-a dovedit contrarul, fie rataţi fără nici o urmă de ambiţie şi care n-au ieşit vreodată înafara oraşului în care sau născut. Nu vorbesc de musulmani în general. REPET! NU mă refer la musulmani sau la religia islam în general. Mă refer la acel soi de oameni scârboşi care nu pot accepta opinia sau credinţa altcuiva şi care se văd împuterniciţi, deobicei de un dumnezeu, să ucidă pe cei care nu gândesc la fel.
Pe mine personal nu mă înteresează dacă persoana cu care stau de vorbă este musulman, buddist sau ce-ar fi. Fiecare cu ale lui; fiecare cu credinţa lui; eu respect opinia lui şi mă aştept ca opinia mea să fie respectată. Oricum, în ciuda faptului insinuărilor aruncate de dreapta extremă suedeză, sunt foarte puţini fanaticii religioşi printre acei 18% - departe de a fi o majoritate din comunitatea musulmană din Suedia. Marea majoritate fac parte din cealaltă categorie.
Cealaltă categorie sunt persoane sub 30 ani şi fără educaţie. Nu mă refer la şcoală, la facultate şi aşa mai departe; mă refer la cei şapte ani de acasă. Aceşti sunt generaţia Nintendo, generaţia "îmi place x-box-ul şi restul nu contează, nu există". Generaţia care a crescut fără îndrumare de la părinţi. Generaţia care a fost crescută crezând că totul este permis, că fapte n-au consecinţe şi, ca atare, n-au nici o responsabilitate dacă cumva greşesc. Statul, şcoala sau copilăria este de vină, aşa că nu li se poate cere socoteala dacă cumva fac ceva. Eu unul îmi pun speranţa în Nintendo Wii; următoarea generaţie de droni poate vor avea condiţia fizică mai bună. Măcar atâta!
Aceşti trântori al sistemului "superior" suedez nu sunt capabili să formuleze un gând propriu. Gândesc ceea ce le spune sistemul. Informaţiile lor despre lumea contemporană provin din Aftonbladet (Cancan-ul suedez, dar mai comunist decât Cancan-ul românesc). Habar n-au ce să facă dacă le pui o carte în mână. Este prea greu să citeşti, prea "jobbigt", cum se spune în Suedia; adică este prea mult efort şi prea mult stres. Dacă trebuie să citeşti nu mai ai timp să te îmbeţi ca porcul vinerea şi sâmbăta. Şi sunt mult mai mulţi decât crezi atunci când priveşti Suedia prin prizma turistului sau noului venit...
În numele corectitudini trebuie să spun că marea majoritate din populaţia suedeză nu cred în aceste idei tâmpite şi periculoase, chiar dacă vinerea şi sâmbăta se îmbată ca porcii. Majoritatea sunt foarte deschişi la minte, uneori chiar aşa de deschişi încât lasă impresia că sunt blegi şi că, din păcate, nu-şi apreciază propria istorie din dorinţa de a arăta că sunt toleranţi faţă de alte culturi. Asta este păcat deoarece istoria suedeză este destul de interesantă şi descrie un popor cu o curiozitate deosebită faţă de alte culturi.
Dar totuşi - 18% din populaţia suedeză care au mai puţin de 30 ani, aproape unul din cinci, nu cred că al-Qaida este responsabilă pentru atacurile din 11 septembrie 2001. Incredibil şi destul de înspăimântător.
Putem spune şi aşa: unul din cinci tineri pe care-i vezi atunci când te plimbi pe stradă într-un oraş suedez NU crede că există terorism. Crede însă că totul este doar o poveste fabricată de americani pentru a face bani! Nici susţinători echipelor de fotbal din Bucureşti - Rapid, Steaua şi Dinamo - nu ar crede în teoria asta şi explicaţiile lor atunci când au pierdut un meci, un lucru care se întâmpla destul de des, sunt vise umede pentru oricine cu inclinaţii către science-fiction.
Pun pariu că acei 18% sunt fie islamişti extremişti, adică persoane care nu merită să fie consideraţi nevinovaţi pană s-a dovedit contrarul, fie rataţi fără nici o urmă de ambiţie şi care n-au ieşit vreodată înafara oraşului în care sau născut. Nu vorbesc de musulmani în general. REPET! NU mă refer la musulmani sau la religia islam în general. Mă refer la acel soi de oameni scârboşi care nu pot accepta opinia sau credinţa altcuiva şi care se văd împuterniciţi, deobicei de un dumnezeu, să ucidă pe cei care nu gândesc la fel.
Pe mine personal nu mă înteresează dacă persoana cu care stau de vorbă este musulman, buddist sau ce-ar fi. Fiecare cu ale lui; fiecare cu credinţa lui; eu respect opinia lui şi mă aştept ca opinia mea să fie respectată. Oricum, în ciuda faptului insinuărilor aruncate de dreapta extremă suedeză, sunt foarte puţini fanaticii religioşi printre acei 18% - departe de a fi o majoritate din comunitatea musulmană din Suedia. Marea majoritate fac parte din cealaltă categorie.
Cealaltă categorie sunt persoane sub 30 ani şi fără educaţie. Nu mă refer la şcoală, la facultate şi aşa mai departe; mă refer la cei şapte ani de acasă. Aceşti sunt generaţia Nintendo, generaţia "îmi place x-box-ul şi restul nu contează, nu există". Generaţia care a crescut fără îndrumare de la părinţi. Generaţia care a fost crescută crezând că totul este permis, că fapte n-au consecinţe şi, ca atare, n-au nici o responsabilitate dacă cumva greşesc. Statul, şcoala sau copilăria este de vină, aşa că nu li se poate cere socoteala dacă cumva fac ceva. Eu unul îmi pun speranţa în Nintendo Wii; următoarea generaţie de droni poate vor avea condiţia fizică mai bună. Măcar atâta!
Aceşti trântori al sistemului "superior" suedez nu sunt capabili să formuleze un gând propriu. Gândesc ceea ce le spune sistemul. Informaţiile lor despre lumea contemporană provin din Aftonbladet (Cancan-ul suedez, dar mai comunist decât Cancan-ul românesc). Habar n-au ce să facă dacă le pui o carte în mână. Este prea greu să citeşti, prea "jobbigt", cum se spune în Suedia; adică este prea mult efort şi prea mult stres. Dacă trebuie să citeşti nu mai ai timp să te îmbeţi ca porcul vinerea şi sâmbăta. Şi sunt mult mai mulţi decât crezi atunci când priveşti Suedia prin prizma turistului sau noului venit...
În numele corectitudini trebuie să spun că marea majoritate din populaţia suedeză nu cred în aceste idei tâmpite şi periculoase, chiar dacă vinerea şi sâmbăta se îmbată ca porcii. Majoritatea sunt foarte deschişi la minte, uneori chiar aşa de deschişi încât lasă impresia că sunt blegi şi că, din păcate, nu-şi apreciază propria istorie din dorinţa de a arăta că sunt toleranţi faţă de alte culturi. Asta este păcat deoarece istoria suedeză este destul de interesantă şi descrie un popor cu o curiozitate deosebită faţă de alte culturi.
Dar totuşi - 18% din populaţia suedeză care au mai puţin de 30 ani, aproape unul din cinci, nu cred că al-Qaida este responsabilă pentru atacurile din 11 septembrie 2001. Incredibil şi destul de înspăimântător.
Timpul zboară
Vai ce trece vremea! Timpul parcă zboară mai repede decât lumina! Este noiembrie deja. Nu pot să cred...
B.
B.
vineri, 30 octombrie 2009
George Bacovia
Zgomote
Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...
Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...
miercuri, 28 octombrie 2009
Meciul
Scor foarte probabil după ziua de mâine:
Bogdan Dobondi - OMXSPI 2-0
UPDATE! Scorul a devenit 2-1, însă se putea şi mai bine. Această repriză a fost una defensivă din partea mea. Am adoptat o tactică pentru a mă apăra, şi profita, de cel mai rău caz. Am sacrificat un profit mic pentru a evita o pierdere enormă deoarece ălea erau cele mai probabile rezultatel dacă rămaneam cu tactica din prima repriză. Nefiind comod cu alegerea "profit mic" sau "pierdere enormă" am optat să mă poziţionez pentru un profit mare sau o pierdere mică. Am luat o pierdere mică, sub 1%, însă consider că repriza s-a terminat la egal deoarece, şi cei care au vreun habar despre bursă sau de gestionarea riscului, eşti bun dacă cele mai probabile opţiunile ale tale sunt mereu profit mare sau pierdere mică. Dar o pierdere este totuşi o pierdere şi de aia consider că repriza s-a terminat 1-1
De data asta n-am interpretat evenimentele corect şi m-am ales cu o pierdere mică. Dar este foarte, foarte ok. În medie, şase din şapte decizii sunt greşite. E bine dacă a şaptea aduce mai mult decât a costat cele şase greşite. Ăsta-i de fapt secretul. Cei care pierd sunt cei care se aşteaptă să aiba dreptate mereu, cei care se cred imortali şi care trăiesc cu iluzia că au acces la toate informaţiile. Din păcate ştiu asta din propria experienţă.
B.
Bogdan Dobondi - OMXSPI 2-0
UPDATE! Scorul a devenit 2-1, însă se putea şi mai bine. Această repriză a fost una defensivă din partea mea. Am adoptat o tactică pentru a mă apăra, şi profita, de cel mai rău caz. Am sacrificat un profit mic pentru a evita o pierdere enormă deoarece ălea erau cele mai probabile rezultatel dacă rămaneam cu tactica din prima repriză. Nefiind comod cu alegerea "profit mic" sau "pierdere enormă" am optat să mă poziţionez pentru un profit mare sau o pierdere mică. Am luat o pierdere mică, sub 1%, însă consider că repriza s-a terminat la egal deoarece, şi cei care au vreun habar despre bursă sau de gestionarea riscului, eşti bun dacă cele mai probabile opţiunile ale tale sunt mereu profit mare sau pierdere mică. Dar o pierdere este totuşi o pierdere şi de aia consider că repriza s-a terminat 1-1
De data asta n-am interpretat evenimentele corect şi m-am ales cu o pierdere mică. Dar este foarte, foarte ok. În medie, şase din şapte decizii sunt greşite. E bine dacă a şaptea aduce mai mult decât a costat cele şase greşite. Ăsta-i de fapt secretul. Cei care pierd sunt cei care se aşteaptă să aiba dreptate mereu, cei care se cred imortali şi care trăiesc cu iluzia că au acces la toate informaţiile. Din păcate ştiu asta din propria experienţă.
B.
Cosmologie paradoxală
Citeam un articol în New Scientist despre cosmologie. Cică problema cosmologilor este că observatorul sistemului face parte din sistemul pe care încearcă să-l observe:
"Cosmology suffers from the paradox that no observer can be outside the universe - so the universe is doomed to spend eternity as nothing more than a vague possibility." NewScientist
De abia aştept să învăţ mecanică cuantică!
B.
"Cosmology suffers from the paradox that no observer can be outside the universe - so the universe is doomed to spend eternity as nothing more than a vague possibility." NewScientist
De abia aştept să învăţ mecanică cuantică!
B.
De mulţi ani tot cântăm!
Este miezul nopti. Este de fapt dimineaţă şi eu n-am somn. E vina cafelei, printre altele, că stau şi ascult muzică şi citesc făra să-mi dau seama că timpul trece. Am evitat să scriu despre acest subiect, însă acuma simt că nu-l mai pot evita. Dacă eşti unul dintre cei care nu se deranjază prea mult cu votatul şi celălalte ălea-ălea politice poate nu vrei să citeşti acest articol...
În curând sunt alegerile în România; îi mai pasă cuiva? Mie îmi pasă. Sper să iasă Gigi Becali preşedinte. Încep să cred că singurul drum înainte pentru România este să câştige Gigi alegerile. Pe bune. Poate atunci vor începe românii să-şi asume răspunderea de cetăţeni. Acei 60% dintre cei cu drept de vot, grupa aceea de nepăsători atotştiutori care aleg să stea acasă în loc să meargă la vot, ar avea nevoie să se înveţe ce se poate întâmpla dacă-ţi bagi piciorul. Sunt convins că Gigi poate câştiga alegerile doar dacă suficient de mulţi îşi bagă piciorul. Şi băgatul piciorului este din păcate un sport national.
Lăsaţi-mă cu vrăjala că un singur om nu poate să schimbe nimic! Dacă suficient de mulţi oameni ar gândi că ei personal chiar pot face o diferenţă, atunci se va schimba ceea ce este putred în România. România este putredă fiindcă prea mulţi nu le mai pasă.
Una dintre cele mai mari probleme în România, părerea mea, este nivelul adolscent al populaţiei de a-şi privi proprile probleme. Mulţi români sunt absolut convinşi că probleme ca cele din România sau ca problemele lor personale nu există altundeva sau la altcineva. Fiecare dintre ei este ferm convins că tocmai proprile problemele sunt cele mai grave şi că de aia n-are rost să mai încerce să schimbe ceva. Logică asta...nu este pentru toată lumea!
Iar atunci când mai vine vreun idiot ca mine, un naiv care nu înţelege şi care refuza să se victimeze doar pentru că este român, toţi se zbat să-i explice că într-adevăr se doreşte o schimbare; însă ce poate să facă un singur om? Vă spun eu ce puteţi face: absolut nimic! Staţi acasă la un şpriţ şi o pungă de seminţe şi ascultaţi la radio cum Gigi devine preşedinte! Măcar atunci puteţi să staţi liniştiţi - nimeni nu o să vă smulgă amărâciunea din fălcile prosperităţi.
Societatea română va progresa atunci când cetăţeanul, cel care azi îşi bagă piciorul, din pacăte marea majoritate, lasă mentalitatea de victimă şi-şi îndeplineşte obligaţia de cetăţean. Da! Obligaţia...
Cum credeţi că au ajuns să fie atât de "avansate" acele ţări în care voi vreţi să plecaţi? Cum credeţi că a evoluat societatea democratică în alte ţări? Cu seminţe, şpriţuri şi oameni fară viziuni? Sper din tot sufletul că Gigi câştigă alegerile. Poate atunci, într-un final, se deşteptă românul. Că de mulţi ani tot despre asta cântăm.
B.
În curând sunt alegerile în România; îi mai pasă cuiva? Mie îmi pasă. Sper să iasă Gigi Becali preşedinte. Încep să cred că singurul drum înainte pentru România este să câştige Gigi alegerile. Pe bune. Poate atunci vor începe românii să-şi asume răspunderea de cetăţeni. Acei 60% dintre cei cu drept de vot, grupa aceea de nepăsători atotştiutori care aleg să stea acasă în loc să meargă la vot, ar avea nevoie să se înveţe ce se poate întâmpla dacă-ţi bagi piciorul. Sunt convins că Gigi poate câştiga alegerile doar dacă suficient de mulţi îşi bagă piciorul. Şi băgatul piciorului este din păcate un sport national.
Lăsaţi-mă cu vrăjala că un singur om nu poate să schimbe nimic! Dacă suficient de mulţi oameni ar gândi că ei personal chiar pot face o diferenţă, atunci se va schimba ceea ce este putred în România. România este putredă fiindcă prea mulţi nu le mai pasă.
Una dintre cele mai mari probleme în România, părerea mea, este nivelul adolscent al populaţiei de a-şi privi proprile probleme. Mulţi români sunt absolut convinşi că probleme ca cele din România sau ca problemele lor personale nu există altundeva sau la altcineva. Fiecare dintre ei este ferm convins că tocmai proprile problemele sunt cele mai grave şi că de aia n-are rost să mai încerce să schimbe ceva. Logică asta...nu este pentru toată lumea!
Iar atunci când mai vine vreun idiot ca mine, un naiv care nu înţelege şi care refuza să se victimeze doar pentru că este român, toţi se zbat să-i explice că într-adevăr se doreşte o schimbare; însă ce poate să facă un singur om? Vă spun eu ce puteţi face: absolut nimic! Staţi acasă la un şpriţ şi o pungă de seminţe şi ascultaţi la radio cum Gigi devine preşedinte! Măcar atunci puteţi să staţi liniştiţi - nimeni nu o să vă smulgă amărâciunea din fălcile prosperităţi.
Societatea română va progresa atunci când cetăţeanul, cel care azi îşi bagă piciorul, din pacăte marea majoritate, lasă mentalitatea de victimă şi-şi îndeplineşte obligaţia de cetăţean. Da! Obligaţia...
Cum credeţi că au ajuns să fie atât de "avansate" acele ţări în care voi vreţi să plecaţi? Cum credeţi că a evoluat societatea democratică în alte ţări? Cu seminţe, şpriţuri şi oameni fară viziuni? Sper din tot sufletul că Gigi câştigă alegerile. Poate atunci, într-un final, se deşteptă românul. Că de mulţi ani tot despre asta cântăm.
B.
George Bacovia
Vreodată
... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...
... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...
marți, 27 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
Cea mai cretină justiţie din UE
Sunt unele lucruri cu societatea suedeză care mă deranjază foarte mult, chiar atât de mult încât face părţile frumoase uitate. Lasând la o parte partea de siguranţa socială (sursa de sclavi a socialdemocraţiei) şi de idioţeniile că aici este mai civilizat, mai curat şi aşa mai departe. Sunt importante şi ălea. Dar in comparaţie cu o sentinţă de doar 20 de luni de închisoare pentru o crima premeditată, curăţenia şi ordinea societăţii devin nimicuri. Sunt doar artificii; civilizaţia şi bunul simţ suedez este totul doar o mascheradă. Până şi eu uit că de fapt ţara asta, este lipsită de cultură, de moralitate; sunt barbari care încearcă să pară atât de corecţi şi civilizaţi incât...nu ştiu... Suedia nu este o ţara in care să-ţi creşti copii. Poate era acum 15 ani. Azi nu e.
Deci, sunt atât de revoltat incât mă abţin cu greu să nu înjur. Nu pot să cred! Citiţi această ştire..."The Local".
Deci, cei care acumă o să comenteze acest articol, încercând să apere motivaţia sentinţei - plecaţi de pe blogul meu şi să nu vă mai întoarceţi! N-am nevoie de încuiaţi ca voi. PUNCT!
În Suedia, în 2009, doi puşti au fost condamnaţi la 20 de luni de închisoare pentru o crima premeditată, dupa ce s-a constatat că nu, repet NU suferă şi nici n-au suferit de vreo boala psihică. 20 de luni!!!!! Ei, ucigaşi, îşi vor sărbători majoratul în libertate.
Pentru cei care mă mai întreabă cum este în Suedia: păi, îi fain - poţi să faci orice şi mai mult decât o palmă peste obraji din partea statului n-o să primeşti. Dar doamne fereşte dacă paţeşti ceva; dacă devi victima unei infracţiuni. Atunci vei fi violat de un guvern "foarte dezvoltat" şi o societate "civilizată". Mi-e atât de scârbă...nu mai am cuvinte...
Membrii familiei fetei care a fost ucisă au spus că mai bine îi lăsau liberi pe cei doi vinovaţi. 20 luni sau să fie lasaţi liberi azi este tot una pentru ei. Modelul suedez, dragi români care, orbiţi de faptul că cozile în Suedia sunt mai drepte sau că traficul este mai temperat şi chiar credeţi că asta indică un nivel de civilizaţie mai ridicat; nu uitaţi că Suedia este de fapt o societate în care victima este pedepsita mai mult decât criminalul. Eu nu compar Suedia cu România. Compar Suedia cu alte ţări care de cel puţin 80 de ani au avut economie de piaţă - alte ţări dezvoltate. Poate Suedia este cea mai necivilizată, cea mai imorală ţară dintre toate ţările "dezvoltate". Sunt de fapt sigur că aşa este.
B.
PS Sunt atât de revoltat încât mi se rupe dacă am scris corect în acest articol. DS
Deci, sunt atât de revoltat incât mă abţin cu greu să nu înjur. Nu pot să cred! Citiţi această ştire..."The Local".
Deci, cei care acumă o să comenteze acest articol, încercând să apere motivaţia sentinţei - plecaţi de pe blogul meu şi să nu vă mai întoarceţi! N-am nevoie de încuiaţi ca voi. PUNCT!
În Suedia, în 2009, doi puşti au fost condamnaţi la 20 de luni de închisoare pentru o crima premeditată, dupa ce s-a constatat că nu, repet NU suferă şi nici n-au suferit de vreo boala psihică. 20 de luni!!!!! Ei, ucigaşi, îşi vor sărbători majoratul în libertate.
Pentru cei care mă mai întreabă cum este în Suedia: păi, îi fain - poţi să faci orice şi mai mult decât o palmă peste obraji din partea statului n-o să primeşti. Dar doamne fereşte dacă paţeşti ceva; dacă devi victima unei infracţiuni. Atunci vei fi violat de un guvern "foarte dezvoltat" şi o societate "civilizată". Mi-e atât de scârbă...nu mai am cuvinte...
Membrii familiei fetei care a fost ucisă au spus că mai bine îi lăsau liberi pe cei doi vinovaţi. 20 luni sau să fie lasaţi liberi azi este tot una pentru ei. Modelul suedez, dragi români care, orbiţi de faptul că cozile în Suedia sunt mai drepte sau că traficul este mai temperat şi chiar credeţi că asta indică un nivel de civilizaţie mai ridicat; nu uitaţi că Suedia este de fapt o societate în care victima este pedepsita mai mult decât criminalul. Eu nu compar Suedia cu România. Compar Suedia cu alte ţări care de cel puţin 80 de ani au avut economie de piaţă - alte ţări dezvoltate. Poate Suedia este cea mai necivilizată, cea mai imorală ţară dintre toate ţările "dezvoltate". Sunt de fapt sigur că aşa este.
B.
PS Sunt atât de revoltat încât mi se rupe dacă am scris corect în acest articol. DS
duminică, 25 octombrie 2009
New Scientist - articol
Am găsit, din nou, un articol foarte fain pe site-ul "New Scientist". Titlul este "7 lucruri ce provoacă insomnie fizicienilor". Îmi amintesc atunci că atunci când eram mai "mic", adică şi mai tânăr, dar nu chiar la fel de frumos, mă gândeam destul de mult la întrebări de genul: "ce este dincolo de capătul universului?"
Citiţi articolul. Eu aş vrea să ştiu răspunsul la acele enigme; voi nu?
Articolul îl puteţi găsi aici.
Vreau doar să mai adaug că eu unul, amator ce sunt, cred cu din ce în ce mai multa convingere că percepţia noastră a gravitaţiei, sau modul în care noi descriem gravitaţia, este greşit. Ţinând cont de munca lui Alain Aspect "încâlcierea cuantică", "string theory" (cu toate dimensinile sale şi faptul că s-au găsit aplicaţii practice acestei teori) şi de faptul că într-un spaţiu finit n-ar trebui să existe fenomene explicate prin ecuaţii de tipul 1/R nu pot să nu mă gândesc că mai trebuie să fie ceva... Ceva ce noi încă n-am înţeles.
B.
Citiţi articolul. Eu aş vrea să ştiu răspunsul la acele enigme; voi nu?
Articolul îl puteţi găsi aici.
Vreau doar să mai adaug că eu unul, amator ce sunt, cred cu din ce în ce mai multa convingere că percepţia noastră a gravitaţiei, sau modul în care noi descriem gravitaţia, este greşit. Ţinând cont de munca lui Alain Aspect "încâlcierea cuantică", "string theory" (cu toate dimensinile sale şi faptul că s-au găsit aplicaţii practice acestei teori) şi de faptul că într-un spaţiu finit n-ar trebui să existe fenomene explicate prin ecuaţii de tipul 1/R nu pot să nu mă gândesc că mai trebuie să fie ceva... Ceva ce noi încă n-am înţeles.
B.
vineri, 23 octombrie 2009
Cartea
Azi mi-a venit o carte de matematică cu poşta. In sfârşit! Nimic nu este mai calmant şi mai frumos decât acele momente de luciditate când studiez matematică. Îi înţeleg perfect pe cei care spun că o ecuaţie, o soluţie sau o dovadă poate să fie frumoasă şi elegantă. Vreau să spun că nimic nu este mai frumos sau mai elegant decat unele "chestii" lui Euler de exemplu; sau ecuaţiile lui Maxwell, chiar dacă nu le înteleg foarte bine momentan. Îmi aduc aminte că nu am putut adormi dupa ce am urmărit cum un profesor de matematică de la MIT a arătat ce este numarul "e" şi de ce are valoare pe care o are. Au fost 45 de minute de mană cerească!
Am stat azi la o cafenea şi m-am uitat prin carte. La moment dat mi-am dat seama că ospătariţele se uitau ciudat la mine. Ele au văzut că stau cu nasul într-o carte de matematică, şi nici nu este prima dată când mă văd ocupându-mă de această activitate, şi cu-n zâmbet mare pe faţă. Pffuuuaaaa...ce stiu ele? Între emisiuniile TV de gen "American Idol" şi ieşiri în diferite discoteci, cum să mai aibă timp, sau neuroni, pentru a aprecia frumuseţe adevărata?
Clipul mai jos este cu acel profesor de la MIT despre care am pomenit mai sus în acest articol. I dare you! Este vorba de "numerical approximation for the number e"; adica e≈(1+1/100)^100. Have fun! (Cârcotaşi sunt rugaţi să nu se obosească cu comentări atotştiutoreşti (sau cum se spune) sau băşcălioase; nu susţin că este complicat, este destul de simplu de fapt, dar şi foarte foarte frumos!)
B.
Am stat azi la o cafenea şi m-am uitat prin carte. La moment dat mi-am dat seama că ospătariţele se uitau ciudat la mine. Ele au văzut că stau cu nasul într-o carte de matematică, şi nici nu este prima dată când mă văd ocupându-mă de această activitate, şi cu-n zâmbet mare pe faţă. Pffuuuaaaa...ce stiu ele? Între emisiuniile TV de gen "American Idol" şi ieşiri în diferite discoteci, cum să mai aibă timp, sau neuroni, pentru a aprecia frumuseţe adevărata?
Clipul mai jos este cu acel profesor de la MIT despre care am pomenit mai sus în acest articol. I dare you! Este vorba de "numerical approximation for the number e"; adica e≈(1+1/100)^100. Have fun! (Cârcotaşi sunt rugaţi să nu se obosească cu comentări atotştiutoreşti (sau cum se spune) sau băşcălioase; nu susţin că este complicat, este destul de simplu de fapt, dar şi foarte foarte frumos!)
B.
The Feynman Lectures
Este clar ca nu mai ies din casă; am găsit "The Feynman Lectures" pe net. 1600 de pagini scrise de unul dintre cele mai ascuţite minţi de la Einstein încoace.
Despre ce vorbesc? Căutaţi "Richard Feynman" pe google...
Noapte buna!
B.
Despre ce vorbesc? Căutaţi "Richard Feynman" pe google...
Noapte buna!
B.
joi, 22 octombrie 2009
Epilog
Lângă ţărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,
Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...
George Topârceanu, Balade Vesele şi Triste
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,
Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...
George Topârceanu, Balade Vesele şi Triste
Bohemian Rapsody
Frumuseţea se manifestă în mai multe forme
În mijlocul nopţi şi cu capul plin de gânduri, nimic nu calmează sufltul ca Enya.
Aveam această melodie pe un CD şi o ascultam în maşina umblând între Cluj şi Bucureşti. Melodia-mi aduce aminte de Valea Oltului, de o fericire neimaginată, de o tristeţe fară sfârşit şi de o seara frumoasă în Constanţa. Iubesc această melodie. Este o melodie de iubit o viaţă-ntreaga. Nu contează că n-am ascultat-o de ani de zile. În clipa-n care o ascult din nou parcă timpul a rămas static, că nimic nu s-a schimbat şi că anii n-au trecut. Să nu vorbim de film sau de acea replică la sfârşitul filmului: "du-te la ei". N-am avut cuvinte prima data când am văzut filmul şi n-am cuvinte nici acum. Şi nici lacrimi. Enya - We are free now.
Noapte buna!
B.
UPDATE!! Nu am văzut că nu am postat clipul cu melodia "We are free now", ci "Angels". Am schimbat acuma. Scuze!
Frumuseţea se manifestă în mai multe forme
În mijlocul nopţi şi cu capul plin de gânduri, nimic nu calmează sufltul ca Enya.
Aveam această melodie pe un CD şi o ascultam în maşina umblând între Cluj şi Bucureşti. Melodia-mi aduce aminte de Valea Oltului, de o fericire neimaginată, de o tristeţe fară sfârşit şi de o seara frumoasă în Constanţa. Iubesc această melodie. Este o melodie de iubit o viaţă-ntreaga. Nu contează că n-am ascultat-o de ani de zile. În clipa-n care o ascult din nou parcă timpul a rămas static, că nimic nu s-a schimbat şi că anii n-au trecut. Să nu vorbim de film sau de acea replică la sfârşitul filmului: "du-te la ei". N-am avut cuvinte prima data când am văzut filmul şi n-am cuvinte nici acum. Şi nici lacrimi. Enya - We are free now.
Noapte buna!
B.
UPDATE!! Nu am văzut că nu am postat clipul cu melodia "We are free now", ci "Angels". Am schimbat acuma. Scuze!
miercuri, 21 octombrie 2009
5,5 giga de fizică
Am găsit 5,5 giga de cărţi de fizică!! Dacă decid să risc şi să le descarc de pe net n-o să mai ies din casă! Este prima dată când caut carţi printre torrente. Am scris "physics" şi am apasat pe "search". În mai puţin de o secundă am găsit 5,5 giga. Sunt vreo 60 de cărţi în acel fişier şi sunt foarte tentat să devin infractor pentru o seară şi să mi le descarc de pe net. Vom vedea noi dacă mai ies din casă...
B.
B.
Vise
Nimic nou pe aici. Lumea îşi vede de treabă şi eu încerc să fac la fel. Toamna a sosit cu adevarăt şi eu deobicei îmi pierd cheful şi sporul atunci când vine primul frig. Aşa s-a întâmplat şi de data asta. Am avut nevoie de câteva zile pentru a mă obijnui cu frigul şi lipsa de soare.
Cu două săptamâni în urma am fost în Stockholm şi l-am ascultat pe Brian Tracy. Nu pot să spun că am învăţat ceva nou la acel seminar, însă, aşa cum este cazul de fiecare dată la asemenea evenimente, am fost amintit despre importanţa viselor. Este foarte mare diferenţă între vise şi targeturi. Toată lumea are targeturi. Cu toţi ştim să ne propunem diferite lucruri de făcut. Puţini îşi ating însă targeturile. Oare de ce? Eu cred că îndeplinirea targeturilor devine extrem de dificilă dacă n-avem vise. Energia nu vine din gândirea realistă şi fără energie este greu să fii perseverent atunci când ţi-e greu şi când eşecul îţi întinde o mână de ajutor. Să fii realist este important, dar nu atât de important încât să renunţi la visele tale.
Am cunoscut oameni care şi-au propus, şi le-au şi atins, targeturi uriaşe. Atunci când stai de vorbă cu ei, toţi lasă impresia că sunt cu capul printre nori. Toţi sunt visători şi toţi au vise aproape imposibile. Ascultândul pe Brian Tracy am realizat că eu, din diferite motive, am renunţat nu doar la visele mele dar şi la fenomenul de a visa. Îmi dau seama că este greu să visezi atunci când totul este negru şi orice soluţie este imposibil de departe. Să visezi necesită curaj iar eu îmi pierdusem curajul la moment dat. Fără curajul de a continua să visezi, chiar şi atunci când lumea râde şi încearcă să te convingă să renunţi la visele tale, devi static şi simţi cum toată lumea merge înainte şi tu stai pe loc.
Cunosc persoane foarte ambiţioase care nu au vise. Aceste persoane confundă visele cu targeturi. Aceste persoane devin deprimate atunci când işi ating vreun target şi lumea din preajma lor nu înţeleg de ce sau deprimat imediat după un succes. Eu nu mă mir de loc. Nu poţi înlocui vise cu targeturi. Targeturile sunt limitate; ele dispar atunci când le-ai îndeplinit sau atunci când ai eşuat. Ce faci atunci când nu mai ai un target care să te motiveze? Visele sunt, prin definiţie, nelimitate. Şi atunci, tot prin definiţie, visele pot fi o sursa nelimitată de energie. Vise mari dau multă energie. Multa energie îndeplineşte mai multe targeturi. Aşa pui baza unui ciclu pozitiv. Nu prin realism.
Nu cred că este o coincidenţă că lumea spune "vizionar" despre persoanele care au lăsat o amprentă pozitivă în domeniul său. Visele sunt contagioase. Persoane cu vise atrag alte persoane cu vise şi, cum a fost în cazul lui Marting Luther King, te trezeşti cu milioane de oameni care trag spre acelaşi vis. Visele schimba lumea în care trăim şi viaţa pe care o trăim.
B.
Cu două săptamâni în urma am fost în Stockholm şi l-am ascultat pe Brian Tracy. Nu pot să spun că am învăţat ceva nou la acel seminar, însă, aşa cum este cazul de fiecare dată la asemenea evenimente, am fost amintit despre importanţa viselor. Este foarte mare diferenţă între vise şi targeturi. Toată lumea are targeturi. Cu toţi ştim să ne propunem diferite lucruri de făcut. Puţini îşi ating însă targeturile. Oare de ce? Eu cred că îndeplinirea targeturilor devine extrem de dificilă dacă n-avem vise. Energia nu vine din gândirea realistă şi fără energie este greu să fii perseverent atunci când ţi-e greu şi când eşecul îţi întinde o mână de ajutor. Să fii realist este important, dar nu atât de important încât să renunţi la visele tale.
Am cunoscut oameni care şi-au propus, şi le-au şi atins, targeturi uriaşe. Atunci când stai de vorbă cu ei, toţi lasă impresia că sunt cu capul printre nori. Toţi sunt visători şi toţi au vise aproape imposibile. Ascultândul pe Brian Tracy am realizat că eu, din diferite motive, am renunţat nu doar la visele mele dar şi la fenomenul de a visa. Îmi dau seama că este greu să visezi atunci când totul este negru şi orice soluţie este imposibil de departe. Să visezi necesită curaj iar eu îmi pierdusem curajul la moment dat. Fără curajul de a continua să visezi, chiar şi atunci când lumea râde şi încearcă să te convingă să renunţi la visele tale, devi static şi simţi cum toată lumea merge înainte şi tu stai pe loc.
Cunosc persoane foarte ambiţioase care nu au vise. Aceste persoane confundă visele cu targeturi. Aceste persoane devin deprimate atunci când işi ating vreun target şi lumea din preajma lor nu înţeleg de ce sau deprimat imediat după un succes. Eu nu mă mir de loc. Nu poţi înlocui vise cu targeturi. Targeturile sunt limitate; ele dispar atunci când le-ai îndeplinit sau atunci când ai eşuat. Ce faci atunci când nu mai ai un target care să te motiveze? Visele sunt, prin definiţie, nelimitate. Şi atunci, tot prin definiţie, visele pot fi o sursa nelimitată de energie. Vise mari dau multă energie. Multa energie îndeplineşte mai multe targeturi. Aşa pui baza unui ciclu pozitiv. Nu prin realism.
Nu cred că este o coincidenţă că lumea spune "vizionar" despre persoanele care au lăsat o amprentă pozitivă în domeniul său. Visele sunt contagioase. Persoane cu vise atrag alte persoane cu vise şi, cum a fost în cazul lui Marting Luther King, te trezeşti cu milioane de oameni care trag spre acelaşi vis. Visele schimba lumea în care trăim şi viaţa pe care o trăim.
B.
duminică, 18 octombrie 2009
500 000 în anul domnului 2010
Cinci sute de mii. 5*10^5. 500 000.
Acest este numărul de suedezi cu drept de vot care astăzi ar vota cu partidul naţionalsocialist "Sverigedemokraterna". Nu ştiu dacă spune mai mult despre Suedia ca ţară sau suedezii ca popor. Nu contează. Alt aspect este mai înspăimântător. Citiţi mai departe.
Cel mai mare pericol din punctul meu de vedere este că media şi celălalte partide nu-i baga in seamă pe Sverigedemokraterna, aşa cum nu i-au băgat în seamă acum câţiva ani când au intrat în mai multe consiliere locale. Dar s-a îngroşat gluma acuma; dacă ar fi alegeri parlamentare azi şi nu la anul, naţionalsocialişti ar intra in parlamentul suedez.
N-aş spune că poporul suedez este xenofob fiindcă este departe de adevăr. Majoritatea, cam 95% dacă ne luăm după sondajul care a inspirat acest articol, sunt foarte deschişi la minte şi le place să înveţe despre alte culturi. Însă 5% în parlamentul suedez înseamnă de multe ori că ai votul decisiv. Şi cum este acuma, acest vot le aparţine naţionalsocialiştiilor.
Răspunsul, sau soluţia finală dacă folosim un vocabular naţionalsocialist, chiar dacă pare să fie unul complicat, şi mulţi într-adevăr susţin că este complicat, este de fapt destul de simplu. Oricine îşi dă seama că dacă, atunci când soseşti in Suedia, nu ţi se cere să înveţi limba pentru a primi ajutor social, mulţi vor deveni marginalizaţi; multi vor alege să trăiască în cartiere unde se pot descurca o viaţa întreagă făra a vorbi suedeză. De ce să se mai străduiască? Vina pentru această politică le aparţine in exclusivitate partidul socialdemocrat suedez. Sau ferma de struţi cum o mai numesc din când în când, deoarece îşi petrec mult timp cu capul scufundat în nisip, departe de viata cetăţenilor de rând. Soluţia este să ceri de la cel care vrea azil politic să aibă cunostinte despre traditiile suedeze, găndirea democratică şi limba suedeză.
Ceea ce se întâmpla acuma pe scena politică suedeză este rezultatul unei politici socialdemocrate, care, prin politica lor socială, a învăţat cetăţeanul că nu trebuie să-şi asume responsabilitate pentru faptele sale. Mulţi emigranţi au adoptat această gândire foarte repede. Politica pentru integrarea emigranţiilor a marginalizat, şi nu a ajutat, oameni care au fugit de războie şi alte nenorociri şi a pus totodată paie pe focul xenofob care, de pe vremea colaborării cu Hitler, a continuat să ardă cu o flacără subtilă şi greu descoperită. Până şi xenofobii iţi zâmbesc in Suedia.
Naţionalsocialismul suedez, fie el cu mănuşi albe, aşa cum este în cazul celor de la partidul Sverigedemokraterna, este în creştere. Se pare că politicienii şi media au uitat lecţia pe care istoria ne-a predat-o tuturor. Naţionalsocialismul n-a fost băgat in seamă acum 70 de ani şi acea nebăgare în seamă a pornit un genocid. Istoria ne-a învăţat că este periculos să ignori această mişcare malefică. Aceşti indivizi trebuie invitaţi la dezbateri publice şi nu ignoraţi. Informaţia este criptonit-ul nationalsocialismului. Trebuie confruntaţi cu argumente şi, nu în ultimul rând, trebuie acceptat că ei reprezintă o mişcare de protest.
Acei 500 000 de mii de suedezi nu-i urăsc pe cei porecliţi "cap-negru", adică pe emigranţi, urăsc insă faptul că trebuie să-şi ceară scuze pentru că sunt suedezi. Îi deranjază faptul că de exemplu nu pot critica unele obiceiuri provenite din orientul mijlociu, precum datul foc la maşini şi aruncarea cu pietre după ambulanţe şi maşini de pompieri, fără să fie catalogaţi drept rasişti. Sau săturat de o societate care uită victimele şi le găseşte scuze criminalilor.
Ei, dacă să fii rasist înseamnă că nu eşti de acord cu aruncarea cu pietre sau cu datul foc la maşini, atunci sunt şi eu rasist. Dreptate şi siguranţă nu le aparţine naţionalsocialiştilor, însă din păcate ei sunt singuri care vorbesc despre aceste lucruri. Eu nu o să-i votez, evident, însă 500 000 au de gând să le acorede puteri legislative. Acest lucru mă sperie destul de mult.
Greşelile politice comise în cel puţin ultimele trei decenii, sunt cele care azi furnizează energia mişcării naţionalsocialiste. Dacă politicieni nu pun această problemă pe agenda politică este foarte probabil că în parlamentul suedez, pe lânga comunişti convinşi, adică Stalinişti, vor exista şi nazişti. Şi asta în anul domnului 2010.
B.
Acest este numărul de suedezi cu drept de vot care astăzi ar vota cu partidul naţionalsocialist "Sverigedemokraterna". Nu ştiu dacă spune mai mult despre Suedia ca ţară sau suedezii ca popor. Nu contează. Alt aspect este mai înspăimântător. Citiţi mai departe.
Cel mai mare pericol din punctul meu de vedere este că media şi celălalte partide nu-i baga in seamă pe Sverigedemokraterna, aşa cum nu i-au băgat în seamă acum câţiva ani când au intrat în mai multe consiliere locale. Dar s-a îngroşat gluma acuma; dacă ar fi alegeri parlamentare azi şi nu la anul, naţionalsocialişti ar intra in parlamentul suedez.
N-aş spune că poporul suedez este xenofob fiindcă este departe de adevăr. Majoritatea, cam 95% dacă ne luăm după sondajul care a inspirat acest articol, sunt foarte deschişi la minte şi le place să înveţe despre alte culturi. Însă 5% în parlamentul suedez înseamnă de multe ori că ai votul decisiv. Şi cum este acuma, acest vot le aparţine naţionalsocialiştiilor.
Răspunsul, sau soluţia finală dacă folosim un vocabular naţionalsocialist, chiar dacă pare să fie unul complicat, şi mulţi într-adevăr susţin că este complicat, este de fapt destul de simplu. Oricine îşi dă seama că dacă, atunci când soseşti in Suedia, nu ţi se cere să înveţi limba pentru a primi ajutor social, mulţi vor deveni marginalizaţi; multi vor alege să trăiască în cartiere unde se pot descurca o viaţa întreagă făra a vorbi suedeză. De ce să se mai străduiască? Vina pentru această politică le aparţine in exclusivitate partidul socialdemocrat suedez. Sau ferma de struţi cum o mai numesc din când în când, deoarece îşi petrec mult timp cu capul scufundat în nisip, departe de viata cetăţenilor de rând. Soluţia este să ceri de la cel care vrea azil politic să aibă cunostinte despre traditiile suedeze, găndirea democratică şi limba suedeză.
Ceea ce se întâmpla acuma pe scena politică suedeză este rezultatul unei politici socialdemocrate, care, prin politica lor socială, a învăţat cetăţeanul că nu trebuie să-şi asume responsabilitate pentru faptele sale. Mulţi emigranţi au adoptat această gândire foarte repede. Politica pentru integrarea emigranţiilor a marginalizat, şi nu a ajutat, oameni care au fugit de războie şi alte nenorociri şi a pus totodată paie pe focul xenofob care, de pe vremea colaborării cu Hitler, a continuat să ardă cu o flacără subtilă şi greu descoperită. Până şi xenofobii iţi zâmbesc in Suedia.
Naţionalsocialismul suedez, fie el cu mănuşi albe, aşa cum este în cazul celor de la partidul Sverigedemokraterna, este în creştere. Se pare că politicienii şi media au uitat lecţia pe care istoria ne-a predat-o tuturor. Naţionalsocialismul n-a fost băgat in seamă acum 70 de ani şi acea nebăgare în seamă a pornit un genocid. Istoria ne-a învăţat că este periculos să ignori această mişcare malefică. Aceşti indivizi trebuie invitaţi la dezbateri publice şi nu ignoraţi. Informaţia este criptonit-ul nationalsocialismului. Trebuie confruntaţi cu argumente şi, nu în ultimul rând, trebuie acceptat că ei reprezintă o mişcare de protest.
Acei 500 000 de mii de suedezi nu-i urăsc pe cei porecliţi "cap-negru", adică pe emigranţi, urăsc insă faptul că trebuie să-şi ceară scuze pentru că sunt suedezi. Îi deranjază faptul că de exemplu nu pot critica unele obiceiuri provenite din orientul mijlociu, precum datul foc la maşini şi aruncarea cu pietre după ambulanţe şi maşini de pompieri, fără să fie catalogaţi drept rasişti. Sau săturat de o societate care uită victimele şi le găseşte scuze criminalilor.
Ei, dacă să fii rasist înseamnă că nu eşti de acord cu aruncarea cu pietre sau cu datul foc la maşini, atunci sunt şi eu rasist. Dreptate şi siguranţă nu le aparţine naţionalsocialiştilor, însă din păcate ei sunt singuri care vorbesc despre aceste lucruri. Eu nu o să-i votez, evident, însă 500 000 au de gând să le acorede puteri legislative. Acest lucru mă sperie destul de mult.
Greşelile politice comise în cel puţin ultimele trei decenii, sunt cele care azi furnizează energia mişcării naţionalsocialiste. Dacă politicieni nu pun această problemă pe agenda politică este foarte probabil că în parlamentul suedez, pe lânga comunişti convinşi, adică Stalinişti, vor exista şi nazişti. Şi asta în anul domnului 2010.
B.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)