Vise

Nimic nou pe aici. Lumea îşi vede de treabă şi eu încerc să fac la fel. Toamna a sosit cu adevarăt şi eu deobicei îmi pierd cheful şi sporul atunci când vine primul frig. Aşa s-a întâmplat şi de data asta. Am avut nevoie de câteva zile pentru a mă obijnui cu frigul şi lipsa de soare.

Cu două săptamâni în urma am fost în Stockholm şi l-am ascultat pe Brian Tracy. Nu pot să spun că am învăţat ceva nou la acel seminar, însă, aşa cum este cazul de fiecare dată la asemenea evenimente, am fost amintit despre importanţa viselor. Este foarte mare diferenţă între vise şi targeturi. Toată lumea are targeturi. Cu toţi ştim să ne propunem diferite lucruri de făcut. Puţini îşi ating însă targeturile. Oare de ce? Eu cred că îndeplinirea targeturilor devine extrem de dificilă dacă n-avem vise. Energia nu vine din gândirea realistă şi fără energie este greu să fii perseverent atunci când ţi-e greu şi când eşecul îţi întinde o mână de ajutor. Să fii realist este important, dar nu atât de important încât să renunţi la visele tale.

Am cunoscut oameni care şi-au propus, şi le-au şi atins, targeturi uriaşe. Atunci când stai de vorbă cu ei, toţi lasă impresia că sunt cu capul printre nori. Toţi sunt visători şi toţi au vise aproape imposibile. Ascultândul pe Brian Tracy am realizat că eu, din diferite motive, am renunţat nu doar la visele mele dar şi la fenomenul de a visa. Îmi dau seama că este greu să visezi atunci când totul este negru şi orice soluţie este imposibil de departe. Să visezi necesită curaj iar eu îmi pierdusem curajul la moment dat. Fără curajul de a continua să visezi, chiar şi atunci când lumea râde şi încearcă să te convingă să renunţi la visele tale, devi static şi simţi cum toată lumea merge înainte şi tu stai pe loc.

Cunosc persoane foarte ambiţioase care nu au vise. Aceste persoane confundă visele cu targeturi. Aceste persoane devin deprimate atunci când işi ating vreun target şi lumea din preajma lor nu înţeleg de ce sau deprimat imediat după un succes. Eu nu mă mir de loc. Nu poţi înlocui vise cu targeturi. Targeturile sunt limitate; ele dispar atunci când le-ai îndeplinit sau atunci când ai eşuat. Ce faci atunci când nu mai ai un target care să te motiveze? Visele sunt, prin definiţie, nelimitate. Şi atunci, tot prin definiţie, visele pot fi o sursa nelimitată de energie. Vise mari dau multă energie. Multa energie îndeplineşte mai multe targeturi. Aşa pui baza unui ciclu pozitiv. Nu prin realism.

Nu cred că este o coincidenţă că lumea spune "vizionar" despre persoanele care au lăsat o amprentă pozitivă în domeniul său. Visele sunt contagioase. Persoane cu vise atrag alte persoane cu vise şi, cum a fost în cazul lui Marting Luther King, te trezeşti cu milioane de oameni care trag spre acelaşi vis. Visele schimba lumea în care trăim şi viaţa pe care o trăim.

B.