marți, 13 octombrie 2009

În sfârşit...

...am şi eu o profesoară intr-un final! Nu ştiu cine e, habar nu am de ce a citit blogul meu sau dacă îi place (sper însă că-i place) şi nu am nici cea mai vagă idee de ce mi-a trimis mail cu unele reguli gramatice pe care le-a şi explicat. De doua ori!!

Sunt incredibil de reconuscător doamnei sau domnisoarei! E un gest foarte foarte frumos.

B.

4 comentarii:

Sorin C spunea...

Frumos din partea ei. Oricum Bogdan, tu ai trait atat de mult in Suedia, practic de mic, incat nu-ti poate nimeni reprosa greseli gramaticale. Dimpotriva, faptul ca postezi in romana e admirabil!

Bogdan Dobondi spunea...

Mulţumesc Florin. Ai dreptate. Încerc însă să ajung la un nivel la care să nu mai pot ascunde în spatele faptului că am crescut în Suedia şi că acum câţiva ani vorbeam româna ca un copil de clasa doua care chiuleşte de multe ori...

În curând o să scriu şi o să pot vorbi mai corect decât Vanghelie. Măcar atata... :))

Dânsa chiar mi-a acordat timp şi a explicat prin mai multe exemple ce şi cum. Asta este un gest absolut fantastic in ochii mei. Putea foarte bine să treacă mai departe, nu?

Singura chestie acuma este că habar nu am cine e. Şi la cat de curios sunt eu, îţî dai seama... Apropo - google nu e aşa de tare cum se spune... :))

Bogdan Dobondi spunea...

..."să nu mă mai pot ascunde..."

E vina multitasking-ului....:))

Rasfatata spunea...

Bogdan, incet incet vei reusi, oricum nivelul tau este mult peste al altora care prefera sa uite putin limba romana :) so go for it:) sau
mod och framgång - traducere google :)