Azi mi-a venit o carte de matematică cu poşta. In sfârşit! Nimic nu este mai calmant şi mai frumos decât acele momente de luciditate când studiez matematică. Îi înţeleg perfect pe cei care spun că o ecuaţie, o soluţie sau o dovadă poate să fie frumoasă şi elegantă. Vreau să spun că nimic nu este mai frumos sau mai elegant decat unele "chestii" lui Euler de exemplu; sau ecuaţiile lui Maxwell, chiar dacă nu le înteleg foarte bine momentan. Îmi aduc aminte că nu am putut adormi dupa ce am urmărit cum un profesor de matematică de la MIT a arătat ce este numarul "e" şi de ce are valoare pe care o are. Au fost 45 de minute de mană cerească!
Am stat azi la o cafenea şi m-am uitat prin carte. La moment dat mi-am dat seama că ospătariţele se uitau ciudat la mine. Ele au văzut că stau cu nasul într-o carte de matematică, şi nici nu este prima dată când mă văd ocupându-mă de această activitate, şi cu-n zâmbet mare pe faţă. Pffuuuaaaa...ce stiu ele? Între emisiuniile TV de gen "American Idol" şi ieşiri în diferite discoteci, cum să mai aibă timp, sau neuroni, pentru a aprecia frumuseţe adevărata?
Clipul mai jos este cu acel profesor de la MIT despre care am pomenit mai sus în acest articol. I dare you! Este vorba de "numerical approximation for the number e"; adica e≈(1+1/100)^100. Have fun! (Cârcotaşi sunt rugaţi să nu se obosească cu comentări atotştiutoreşti (sau cum se spune) sau băşcălioase; nu susţin că este complicat, este destul de simplu de fapt, dar şi foarte foarte frumos!)
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu