Schimbari in viata

Peste cateva zile este 1 Martie. Noi atunci sarbatorim sosirea primaverii. Pentru multi, sosirea primaverii este asociata cu un inceput. S-a terminat iarna si totul este pe cale sa invie, iar aceste semne, copacii infloriti, terase deschise, caldura, flori si albine, inspira o anumita masura de euforie in sistemul nervos mohorat de o iarna lunga, rece si intunecata. Simtim ca a trecut greul si ca ne asteapta o vreme mai buna. Nu este nici o coincidenta ca primavara se numeste anotimpul indragostitilor. Sentimentele se dezgheata si scapa de amorteala iernii.

Este o schimbare naturala. Frigul cedeaza in fata caldurii si, peste catava luni, caldura la randul ei v-a ceda in fata frigului. Si uite asa traim intr-o lume care se schimba constant. De fapt, singurul constant in univers este ca totul se schimba, totul este ciclic, iarna, primavara, vara, toamna si apoi, din nou, iarna. Ne adaptam la vreme; iarna suntem imbracati cu haine mai groase si vara cu haine cat mai subtiri si cat mai putine. Ne schimbam hainele fara sa gandim de ce, pur si simplu le schimbam pentru ca nu vrem sa inghetam sau sa murim de cald. Ne adaptam fara frica si fara a sta prea mult pe ganduri.

Dar nu toate schimbarile in viata sunt atat de usoare de facut. Nu toate schimbarile, fie ele bune sau rele, sunt acceptate la fel de repede cum este sosirea unui anotimp nou. De multe ori, oameni raman paralizati atunci cand se confrunta cu schimbari majore in viata lor. Eu cred ca o mare parte din vina o poarta frica. Dar frica de ce? Frica de ceva necunoscut, frica ca schimbarea v-a dezvalui tuturor ca nu esti chiar asa de puternic sau ca ai esuat? Sunt sigur ca sunt si alte motive care nasc frica de schimbari.

In societatea noastra se considera ca ai esuat atunci cand ai incercat sa faci ceva si incerci o alta cale in viata atunci cand iti dai seama ca nu este ceea ce ti-ai dorit; acest lucru se considera un esec deoarece "te-ai lasat invins" si, ca atare, nu esti un om in care "lumea" se poate baza. Iar daca, cum am facut eu pana acuma, ai incercat si te-ai razgandit de mai multe ori, ajungi sa fii privit ca instabil si fara vreun viitor. Dar eu stiu ca cei care ma judeca, si sunt destul de multi, sunt oameni cu frica schimbarii. Nu eu sunt cel care risc sa ma plafonez si sa ma anchorez in mediocritate, multumindu-ma cu ce am in prezent si tremurand de frica de a nu cumva pierde ce am acum. Decizii luate pe baza fricii de a pierde sunt rareori constructive, iar decizii foarte bune luate pe baza fricii amana doar ceea ce este inevitabil, adica mediocritatea.

Am si eu o anumita masura de frica de schimbari, deoarece fac si eu parte din omenire. Poate din acest motiv am tendinta sa raman in acelas loc prea mult timp, irosindu-mi astfel viata pe banalitati si oameni banali. Dar in cea mai mare masura incerc sa ma intreb: "Ce as face si ce decizie as lua, daca nu mi-ar fi frica de a pierde sau de ce ar zice ceilalti?" Acest exercitiu m-a ajuta multeori sa vad cararea care ma scoate din jungla.

Sunt foarte optimist acuma. Vine primavara si eu sunt pe cararea care ma v-a scoate din jungla. Am sa mai scriu pe acest subiect, dar nu acum. Acum vreau sa citesc. Mi-am pus mainile pe o carte cu poeziile lui Eminescu. Nu ma pot gandi ca ar exista un mod mai frumos de a sarbatorii, un pic prematur, sosirea primaverii si toate schimbarile care sunt pe cale sa se intampla in viata mea, decat cu un espresso lung, negru ca pacatu', si Eminescu.

B.