Zgomote
Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării, -
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...
vineri, 30 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
Meciul
Scor foarte probabil după ziua de mâine:
Bogdan Dobondi - OMXSPI 2-0
UPDATE! Scorul a devenit 2-1, însă se putea şi mai bine. Această repriză a fost una defensivă din partea mea. Am adoptat o tactică pentru a mă apăra, şi profita, de cel mai rău caz. Am sacrificat un profit mic pentru a evita o pierdere enormă deoarece ălea erau cele mai probabile rezultatel dacă rămaneam cu tactica din prima repriză. Nefiind comod cu alegerea "profit mic" sau "pierdere enormă" am optat să mă poziţionez pentru un profit mare sau o pierdere mică. Am luat o pierdere mică, sub 1%, însă consider că repriza s-a terminat la egal deoarece, şi cei care au vreun habar despre bursă sau de gestionarea riscului, eşti bun dacă cele mai probabile opţiunile ale tale sunt mereu profit mare sau pierdere mică. Dar o pierdere este totuşi o pierdere şi de aia consider că repriza s-a terminat 1-1
De data asta n-am interpretat evenimentele corect şi m-am ales cu o pierdere mică. Dar este foarte, foarte ok. În medie, şase din şapte decizii sunt greşite. E bine dacă a şaptea aduce mai mult decât a costat cele şase greşite. Ăsta-i de fapt secretul. Cei care pierd sunt cei care se aşteaptă să aiba dreptate mereu, cei care se cred imortali şi care trăiesc cu iluzia că au acces la toate informaţiile. Din păcate ştiu asta din propria experienţă.
B.
Bogdan Dobondi - OMXSPI 2-0
UPDATE! Scorul a devenit 2-1, însă se putea şi mai bine. Această repriză a fost una defensivă din partea mea. Am adoptat o tactică pentru a mă apăra, şi profita, de cel mai rău caz. Am sacrificat un profit mic pentru a evita o pierdere enormă deoarece ălea erau cele mai probabile rezultatel dacă rămaneam cu tactica din prima repriză. Nefiind comod cu alegerea "profit mic" sau "pierdere enormă" am optat să mă poziţionez pentru un profit mare sau o pierdere mică. Am luat o pierdere mică, sub 1%, însă consider că repriza s-a terminat la egal deoarece, şi cei care au vreun habar despre bursă sau de gestionarea riscului, eşti bun dacă cele mai probabile opţiunile ale tale sunt mereu profit mare sau pierdere mică. Dar o pierdere este totuşi o pierdere şi de aia consider că repriza s-a terminat 1-1
De data asta n-am interpretat evenimentele corect şi m-am ales cu o pierdere mică. Dar este foarte, foarte ok. În medie, şase din şapte decizii sunt greşite. E bine dacă a şaptea aduce mai mult decât a costat cele şase greşite. Ăsta-i de fapt secretul. Cei care pierd sunt cei care se aşteaptă să aiba dreptate mereu, cei care se cred imortali şi care trăiesc cu iluzia că au acces la toate informaţiile. Din păcate ştiu asta din propria experienţă.
B.
Cosmologie paradoxală
Citeam un articol în New Scientist despre cosmologie. Cică problema cosmologilor este că observatorul sistemului face parte din sistemul pe care încearcă să-l observe:
"Cosmology suffers from the paradox that no observer can be outside the universe - so the universe is doomed to spend eternity as nothing more than a vague possibility." NewScientist
De abia aştept să învăţ mecanică cuantică!
B.
"Cosmology suffers from the paradox that no observer can be outside the universe - so the universe is doomed to spend eternity as nothing more than a vague possibility." NewScientist
De abia aştept să învăţ mecanică cuantică!
B.
De mulţi ani tot cântăm!
Este miezul nopti. Este de fapt dimineaţă şi eu n-am somn. E vina cafelei, printre altele, că stau şi ascult muzică şi citesc făra să-mi dau seama că timpul trece. Am evitat să scriu despre acest subiect, însă acuma simt că nu-l mai pot evita. Dacă eşti unul dintre cei care nu se deranjază prea mult cu votatul şi celălalte ălea-ălea politice poate nu vrei să citeşti acest articol...
În curând sunt alegerile în România; îi mai pasă cuiva? Mie îmi pasă. Sper să iasă Gigi Becali preşedinte. Încep să cred că singurul drum înainte pentru România este să câştige Gigi alegerile. Pe bune. Poate atunci vor începe românii să-şi asume răspunderea de cetăţeni. Acei 60% dintre cei cu drept de vot, grupa aceea de nepăsători atotştiutori care aleg să stea acasă în loc să meargă la vot, ar avea nevoie să se înveţe ce se poate întâmpla dacă-ţi bagi piciorul. Sunt convins că Gigi poate câştiga alegerile doar dacă suficient de mulţi îşi bagă piciorul. Şi băgatul piciorului este din păcate un sport national.
Lăsaţi-mă cu vrăjala că un singur om nu poate să schimbe nimic! Dacă suficient de mulţi oameni ar gândi că ei personal chiar pot face o diferenţă, atunci se va schimba ceea ce este putred în România. România este putredă fiindcă prea mulţi nu le mai pasă.
Una dintre cele mai mari probleme în România, părerea mea, este nivelul adolscent al populaţiei de a-şi privi proprile probleme. Mulţi români sunt absolut convinşi că probleme ca cele din România sau ca problemele lor personale nu există altundeva sau la altcineva. Fiecare dintre ei este ferm convins că tocmai proprile problemele sunt cele mai grave şi că de aia n-are rost să mai încerce să schimbe ceva. Logică asta...nu este pentru toată lumea!
Iar atunci când mai vine vreun idiot ca mine, un naiv care nu înţelege şi care refuza să se victimeze doar pentru că este român, toţi se zbat să-i explice că într-adevăr se doreşte o schimbare; însă ce poate să facă un singur om? Vă spun eu ce puteţi face: absolut nimic! Staţi acasă la un şpriţ şi o pungă de seminţe şi ascultaţi la radio cum Gigi devine preşedinte! Măcar atunci puteţi să staţi liniştiţi - nimeni nu o să vă smulgă amărâciunea din fălcile prosperităţi.
Societatea română va progresa atunci când cetăţeanul, cel care azi îşi bagă piciorul, din pacăte marea majoritate, lasă mentalitatea de victimă şi-şi îndeplineşte obligaţia de cetăţean. Da! Obligaţia...
Cum credeţi că au ajuns să fie atât de "avansate" acele ţări în care voi vreţi să plecaţi? Cum credeţi că a evoluat societatea democratică în alte ţări? Cu seminţe, şpriţuri şi oameni fară viziuni? Sper din tot sufletul că Gigi câştigă alegerile. Poate atunci, într-un final, se deşteptă românul. Că de mulţi ani tot despre asta cântăm.
B.
În curând sunt alegerile în România; îi mai pasă cuiva? Mie îmi pasă. Sper să iasă Gigi Becali preşedinte. Încep să cred că singurul drum înainte pentru România este să câştige Gigi alegerile. Pe bune. Poate atunci vor începe românii să-şi asume răspunderea de cetăţeni. Acei 60% dintre cei cu drept de vot, grupa aceea de nepăsători atotştiutori care aleg să stea acasă în loc să meargă la vot, ar avea nevoie să se înveţe ce se poate întâmpla dacă-ţi bagi piciorul. Sunt convins că Gigi poate câştiga alegerile doar dacă suficient de mulţi îşi bagă piciorul. Şi băgatul piciorului este din păcate un sport national.
Lăsaţi-mă cu vrăjala că un singur om nu poate să schimbe nimic! Dacă suficient de mulţi oameni ar gândi că ei personal chiar pot face o diferenţă, atunci se va schimba ceea ce este putred în România. România este putredă fiindcă prea mulţi nu le mai pasă.
Una dintre cele mai mari probleme în România, părerea mea, este nivelul adolscent al populaţiei de a-şi privi proprile probleme. Mulţi români sunt absolut convinşi că probleme ca cele din România sau ca problemele lor personale nu există altundeva sau la altcineva. Fiecare dintre ei este ferm convins că tocmai proprile problemele sunt cele mai grave şi că de aia n-are rost să mai încerce să schimbe ceva. Logică asta...nu este pentru toată lumea!
Iar atunci când mai vine vreun idiot ca mine, un naiv care nu înţelege şi care refuza să se victimeze doar pentru că este român, toţi se zbat să-i explice că într-adevăr se doreşte o schimbare; însă ce poate să facă un singur om? Vă spun eu ce puteţi face: absolut nimic! Staţi acasă la un şpriţ şi o pungă de seminţe şi ascultaţi la radio cum Gigi devine preşedinte! Măcar atunci puteţi să staţi liniştiţi - nimeni nu o să vă smulgă amărâciunea din fălcile prosperităţi.
Societatea română va progresa atunci când cetăţeanul, cel care azi îşi bagă piciorul, din pacăte marea majoritate, lasă mentalitatea de victimă şi-şi îndeplineşte obligaţia de cetăţean. Da! Obligaţia...
Cum credeţi că au ajuns să fie atât de "avansate" acele ţări în care voi vreţi să plecaţi? Cum credeţi că a evoluat societatea democratică în alte ţări? Cu seminţe, şpriţuri şi oameni fară viziuni? Sper din tot sufletul că Gigi câştigă alegerile. Poate atunci, într-un final, se deşteptă românul. Că de mulţi ani tot despre asta cântăm.
B.
George Bacovia
Vreodată
... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...
... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...
marți, 27 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
Cea mai cretină justiţie din UE
Sunt unele lucruri cu societatea suedeză care mă deranjază foarte mult, chiar atât de mult încât face părţile frumoase uitate. Lasând la o parte partea de siguranţa socială (sursa de sclavi a socialdemocraţiei) şi de idioţeniile că aici este mai civilizat, mai curat şi aşa mai departe. Sunt importante şi ălea. Dar in comparaţie cu o sentinţă de doar 20 de luni de închisoare pentru o crima premeditată, curăţenia şi ordinea societăţii devin nimicuri. Sunt doar artificii; civilizaţia şi bunul simţ suedez este totul doar o mascheradă. Până şi eu uit că de fapt ţara asta, este lipsită de cultură, de moralitate; sunt barbari care încearcă să pară atât de corecţi şi civilizaţi incât...nu ştiu... Suedia nu este o ţara in care să-ţi creşti copii. Poate era acum 15 ani. Azi nu e.
Deci, sunt atât de revoltat incât mă abţin cu greu să nu înjur. Nu pot să cred! Citiţi această ştire..."The Local".
Deci, cei care acumă o să comenteze acest articol, încercând să apere motivaţia sentinţei - plecaţi de pe blogul meu şi să nu vă mai întoarceţi! N-am nevoie de încuiaţi ca voi. PUNCT!
În Suedia, în 2009, doi puşti au fost condamnaţi la 20 de luni de închisoare pentru o crima premeditată, dupa ce s-a constatat că nu, repet NU suferă şi nici n-au suferit de vreo boala psihică. 20 de luni!!!!! Ei, ucigaşi, îşi vor sărbători majoratul în libertate.
Pentru cei care mă mai întreabă cum este în Suedia: păi, îi fain - poţi să faci orice şi mai mult decât o palmă peste obraji din partea statului n-o să primeşti. Dar doamne fereşte dacă paţeşti ceva; dacă devi victima unei infracţiuni. Atunci vei fi violat de un guvern "foarte dezvoltat" şi o societate "civilizată". Mi-e atât de scârbă...nu mai am cuvinte...
Membrii familiei fetei care a fost ucisă au spus că mai bine îi lăsau liberi pe cei doi vinovaţi. 20 luni sau să fie lasaţi liberi azi este tot una pentru ei. Modelul suedez, dragi români care, orbiţi de faptul că cozile în Suedia sunt mai drepte sau că traficul este mai temperat şi chiar credeţi că asta indică un nivel de civilizaţie mai ridicat; nu uitaţi că Suedia este de fapt o societate în care victima este pedepsita mai mult decât criminalul. Eu nu compar Suedia cu România. Compar Suedia cu alte ţări care de cel puţin 80 de ani au avut economie de piaţă - alte ţări dezvoltate. Poate Suedia este cea mai necivilizată, cea mai imorală ţară dintre toate ţările "dezvoltate". Sunt de fapt sigur că aşa este.
B.
PS Sunt atât de revoltat încât mi se rupe dacă am scris corect în acest articol. DS
Deci, sunt atât de revoltat incât mă abţin cu greu să nu înjur. Nu pot să cred! Citiţi această ştire..."The Local".
Deci, cei care acumă o să comenteze acest articol, încercând să apere motivaţia sentinţei - plecaţi de pe blogul meu şi să nu vă mai întoarceţi! N-am nevoie de încuiaţi ca voi. PUNCT!
În Suedia, în 2009, doi puşti au fost condamnaţi la 20 de luni de închisoare pentru o crima premeditată, dupa ce s-a constatat că nu, repet NU suferă şi nici n-au suferit de vreo boala psihică. 20 de luni!!!!! Ei, ucigaşi, îşi vor sărbători majoratul în libertate.
Pentru cei care mă mai întreabă cum este în Suedia: păi, îi fain - poţi să faci orice şi mai mult decât o palmă peste obraji din partea statului n-o să primeşti. Dar doamne fereşte dacă paţeşti ceva; dacă devi victima unei infracţiuni. Atunci vei fi violat de un guvern "foarte dezvoltat" şi o societate "civilizată". Mi-e atât de scârbă...nu mai am cuvinte...
Membrii familiei fetei care a fost ucisă au spus că mai bine îi lăsau liberi pe cei doi vinovaţi. 20 luni sau să fie lasaţi liberi azi este tot una pentru ei. Modelul suedez, dragi români care, orbiţi de faptul că cozile în Suedia sunt mai drepte sau că traficul este mai temperat şi chiar credeţi că asta indică un nivel de civilizaţie mai ridicat; nu uitaţi că Suedia este de fapt o societate în care victima este pedepsita mai mult decât criminalul. Eu nu compar Suedia cu România. Compar Suedia cu alte ţări care de cel puţin 80 de ani au avut economie de piaţă - alte ţări dezvoltate. Poate Suedia este cea mai necivilizată, cea mai imorală ţară dintre toate ţările "dezvoltate". Sunt de fapt sigur că aşa este.
B.
PS Sunt atât de revoltat încât mi se rupe dacă am scris corect în acest articol. DS
duminică, 25 octombrie 2009
New Scientist - articol
Am găsit, din nou, un articol foarte fain pe site-ul "New Scientist". Titlul este "7 lucruri ce provoacă insomnie fizicienilor". Îmi amintesc atunci că atunci când eram mai "mic", adică şi mai tânăr, dar nu chiar la fel de frumos, mă gândeam destul de mult la întrebări de genul: "ce este dincolo de capătul universului?"
Citiţi articolul. Eu aş vrea să ştiu răspunsul la acele enigme; voi nu?
Articolul îl puteţi găsi aici.
Vreau doar să mai adaug că eu unul, amator ce sunt, cred cu din ce în ce mai multa convingere că percepţia noastră a gravitaţiei, sau modul în care noi descriem gravitaţia, este greşit. Ţinând cont de munca lui Alain Aspect "încâlcierea cuantică", "string theory" (cu toate dimensinile sale şi faptul că s-au găsit aplicaţii practice acestei teori) şi de faptul că într-un spaţiu finit n-ar trebui să existe fenomene explicate prin ecuaţii de tipul 1/R nu pot să nu mă gândesc că mai trebuie să fie ceva... Ceva ce noi încă n-am înţeles.
B.
Citiţi articolul. Eu aş vrea să ştiu răspunsul la acele enigme; voi nu?
Articolul îl puteţi găsi aici.
Vreau doar să mai adaug că eu unul, amator ce sunt, cred cu din ce în ce mai multa convingere că percepţia noastră a gravitaţiei, sau modul în care noi descriem gravitaţia, este greşit. Ţinând cont de munca lui Alain Aspect "încâlcierea cuantică", "string theory" (cu toate dimensinile sale şi faptul că s-au găsit aplicaţii practice acestei teori) şi de faptul că într-un spaţiu finit n-ar trebui să existe fenomene explicate prin ecuaţii de tipul 1/R nu pot să nu mă gândesc că mai trebuie să fie ceva... Ceva ce noi încă n-am înţeles.
B.
vineri, 23 octombrie 2009
Cartea
Azi mi-a venit o carte de matematică cu poşta. In sfârşit! Nimic nu este mai calmant şi mai frumos decât acele momente de luciditate când studiez matematică. Îi înţeleg perfect pe cei care spun că o ecuaţie, o soluţie sau o dovadă poate să fie frumoasă şi elegantă. Vreau să spun că nimic nu este mai frumos sau mai elegant decat unele "chestii" lui Euler de exemplu; sau ecuaţiile lui Maxwell, chiar dacă nu le înteleg foarte bine momentan. Îmi aduc aminte că nu am putut adormi dupa ce am urmărit cum un profesor de matematică de la MIT a arătat ce este numarul "e" şi de ce are valoare pe care o are. Au fost 45 de minute de mană cerească!
Am stat azi la o cafenea şi m-am uitat prin carte. La moment dat mi-am dat seama că ospătariţele se uitau ciudat la mine. Ele au văzut că stau cu nasul într-o carte de matematică, şi nici nu este prima dată când mă văd ocupându-mă de această activitate, şi cu-n zâmbet mare pe faţă. Pffuuuaaaa...ce stiu ele? Între emisiuniile TV de gen "American Idol" şi ieşiri în diferite discoteci, cum să mai aibă timp, sau neuroni, pentru a aprecia frumuseţe adevărata?
Clipul mai jos este cu acel profesor de la MIT despre care am pomenit mai sus în acest articol. I dare you! Este vorba de "numerical approximation for the number e"; adica e≈(1+1/100)^100. Have fun! (Cârcotaşi sunt rugaţi să nu se obosească cu comentări atotştiutoreşti (sau cum se spune) sau băşcălioase; nu susţin că este complicat, este destul de simplu de fapt, dar şi foarte foarte frumos!)
B.
Am stat azi la o cafenea şi m-am uitat prin carte. La moment dat mi-am dat seama că ospătariţele se uitau ciudat la mine. Ele au văzut că stau cu nasul într-o carte de matematică, şi nici nu este prima dată când mă văd ocupându-mă de această activitate, şi cu-n zâmbet mare pe faţă. Pffuuuaaaa...ce stiu ele? Între emisiuniile TV de gen "American Idol" şi ieşiri în diferite discoteci, cum să mai aibă timp, sau neuroni, pentru a aprecia frumuseţe adevărata?
Clipul mai jos este cu acel profesor de la MIT despre care am pomenit mai sus în acest articol. I dare you! Este vorba de "numerical approximation for the number e"; adica e≈(1+1/100)^100. Have fun! (Cârcotaşi sunt rugaţi să nu se obosească cu comentări atotştiutoreşti (sau cum se spune) sau băşcălioase; nu susţin că este complicat, este destul de simplu de fapt, dar şi foarte foarte frumos!)
B.
The Feynman Lectures
Este clar ca nu mai ies din casă; am găsit "The Feynman Lectures" pe net. 1600 de pagini scrise de unul dintre cele mai ascuţite minţi de la Einstein încoace.
Despre ce vorbesc? Căutaţi "Richard Feynman" pe google...
Noapte buna!
B.
Despre ce vorbesc? Căutaţi "Richard Feynman" pe google...
Noapte buna!
B.
joi, 22 octombrie 2009
Epilog
Lângă ţărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,
Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...
George Topârceanu, Balade Vesele şi Triste
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde şi adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Şi cu el o poartă,
Cum îşi duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare...
George Topârceanu, Balade Vesele şi Triste
Bohemian Rapsody
Frumuseţea se manifestă în mai multe forme
În mijlocul nopţi şi cu capul plin de gânduri, nimic nu calmează sufltul ca Enya.
Aveam această melodie pe un CD şi o ascultam în maşina umblând între Cluj şi Bucureşti. Melodia-mi aduce aminte de Valea Oltului, de o fericire neimaginată, de o tristeţe fară sfârşit şi de o seara frumoasă în Constanţa. Iubesc această melodie. Este o melodie de iubit o viaţă-ntreaga. Nu contează că n-am ascultat-o de ani de zile. În clipa-n care o ascult din nou parcă timpul a rămas static, că nimic nu s-a schimbat şi că anii n-au trecut. Să nu vorbim de film sau de acea replică la sfârşitul filmului: "du-te la ei". N-am avut cuvinte prima data când am văzut filmul şi n-am cuvinte nici acum. Şi nici lacrimi. Enya - We are free now.
Noapte buna!
B.
UPDATE!! Nu am văzut că nu am postat clipul cu melodia "We are free now", ci "Angels". Am schimbat acuma. Scuze!
Frumuseţea se manifestă în mai multe forme
În mijlocul nopţi şi cu capul plin de gânduri, nimic nu calmează sufltul ca Enya.
Aveam această melodie pe un CD şi o ascultam în maşina umblând între Cluj şi Bucureşti. Melodia-mi aduce aminte de Valea Oltului, de o fericire neimaginată, de o tristeţe fară sfârşit şi de o seara frumoasă în Constanţa. Iubesc această melodie. Este o melodie de iubit o viaţă-ntreaga. Nu contează că n-am ascultat-o de ani de zile. În clipa-n care o ascult din nou parcă timpul a rămas static, că nimic nu s-a schimbat şi că anii n-au trecut. Să nu vorbim de film sau de acea replică la sfârşitul filmului: "du-te la ei". N-am avut cuvinte prima data când am văzut filmul şi n-am cuvinte nici acum. Şi nici lacrimi. Enya - We are free now.
Noapte buna!
B.
UPDATE!! Nu am văzut că nu am postat clipul cu melodia "We are free now", ci "Angels". Am schimbat acuma. Scuze!
miercuri, 21 octombrie 2009
5,5 giga de fizică
Am găsit 5,5 giga de cărţi de fizică!! Dacă decid să risc şi să le descarc de pe net n-o să mai ies din casă! Este prima dată când caut carţi printre torrente. Am scris "physics" şi am apasat pe "search". În mai puţin de o secundă am găsit 5,5 giga. Sunt vreo 60 de cărţi în acel fişier şi sunt foarte tentat să devin infractor pentru o seară şi să mi le descarc de pe net. Vom vedea noi dacă mai ies din casă...
B.
B.
Vise
Nimic nou pe aici. Lumea îşi vede de treabă şi eu încerc să fac la fel. Toamna a sosit cu adevarăt şi eu deobicei îmi pierd cheful şi sporul atunci când vine primul frig. Aşa s-a întâmplat şi de data asta. Am avut nevoie de câteva zile pentru a mă obijnui cu frigul şi lipsa de soare.
Cu două săptamâni în urma am fost în Stockholm şi l-am ascultat pe Brian Tracy. Nu pot să spun că am învăţat ceva nou la acel seminar, însă, aşa cum este cazul de fiecare dată la asemenea evenimente, am fost amintit despre importanţa viselor. Este foarte mare diferenţă între vise şi targeturi. Toată lumea are targeturi. Cu toţi ştim să ne propunem diferite lucruri de făcut. Puţini îşi ating însă targeturile. Oare de ce? Eu cred că îndeplinirea targeturilor devine extrem de dificilă dacă n-avem vise. Energia nu vine din gândirea realistă şi fără energie este greu să fii perseverent atunci când ţi-e greu şi când eşecul îţi întinde o mână de ajutor. Să fii realist este important, dar nu atât de important încât să renunţi la visele tale.
Am cunoscut oameni care şi-au propus, şi le-au şi atins, targeturi uriaşe. Atunci când stai de vorbă cu ei, toţi lasă impresia că sunt cu capul printre nori. Toţi sunt visători şi toţi au vise aproape imposibile. Ascultândul pe Brian Tracy am realizat că eu, din diferite motive, am renunţat nu doar la visele mele dar şi la fenomenul de a visa. Îmi dau seama că este greu să visezi atunci când totul este negru şi orice soluţie este imposibil de departe. Să visezi necesită curaj iar eu îmi pierdusem curajul la moment dat. Fără curajul de a continua să visezi, chiar şi atunci când lumea râde şi încearcă să te convingă să renunţi la visele tale, devi static şi simţi cum toată lumea merge înainte şi tu stai pe loc.
Cunosc persoane foarte ambiţioase care nu au vise. Aceste persoane confundă visele cu targeturi. Aceste persoane devin deprimate atunci când işi ating vreun target şi lumea din preajma lor nu înţeleg de ce sau deprimat imediat după un succes. Eu nu mă mir de loc. Nu poţi înlocui vise cu targeturi. Targeturile sunt limitate; ele dispar atunci când le-ai îndeplinit sau atunci când ai eşuat. Ce faci atunci când nu mai ai un target care să te motiveze? Visele sunt, prin definiţie, nelimitate. Şi atunci, tot prin definiţie, visele pot fi o sursa nelimitată de energie. Vise mari dau multă energie. Multa energie îndeplineşte mai multe targeturi. Aşa pui baza unui ciclu pozitiv. Nu prin realism.
Nu cred că este o coincidenţă că lumea spune "vizionar" despre persoanele care au lăsat o amprentă pozitivă în domeniul său. Visele sunt contagioase. Persoane cu vise atrag alte persoane cu vise şi, cum a fost în cazul lui Marting Luther King, te trezeşti cu milioane de oameni care trag spre acelaşi vis. Visele schimba lumea în care trăim şi viaţa pe care o trăim.
B.
Cu două săptamâni în urma am fost în Stockholm şi l-am ascultat pe Brian Tracy. Nu pot să spun că am învăţat ceva nou la acel seminar, însă, aşa cum este cazul de fiecare dată la asemenea evenimente, am fost amintit despre importanţa viselor. Este foarte mare diferenţă între vise şi targeturi. Toată lumea are targeturi. Cu toţi ştim să ne propunem diferite lucruri de făcut. Puţini îşi ating însă targeturile. Oare de ce? Eu cred că îndeplinirea targeturilor devine extrem de dificilă dacă n-avem vise. Energia nu vine din gândirea realistă şi fără energie este greu să fii perseverent atunci când ţi-e greu şi când eşecul îţi întinde o mână de ajutor. Să fii realist este important, dar nu atât de important încât să renunţi la visele tale.
Am cunoscut oameni care şi-au propus, şi le-au şi atins, targeturi uriaşe. Atunci când stai de vorbă cu ei, toţi lasă impresia că sunt cu capul printre nori. Toţi sunt visători şi toţi au vise aproape imposibile. Ascultândul pe Brian Tracy am realizat că eu, din diferite motive, am renunţat nu doar la visele mele dar şi la fenomenul de a visa. Îmi dau seama că este greu să visezi atunci când totul este negru şi orice soluţie este imposibil de departe. Să visezi necesită curaj iar eu îmi pierdusem curajul la moment dat. Fără curajul de a continua să visezi, chiar şi atunci când lumea râde şi încearcă să te convingă să renunţi la visele tale, devi static şi simţi cum toată lumea merge înainte şi tu stai pe loc.
Cunosc persoane foarte ambiţioase care nu au vise. Aceste persoane confundă visele cu targeturi. Aceste persoane devin deprimate atunci când işi ating vreun target şi lumea din preajma lor nu înţeleg de ce sau deprimat imediat după un succes. Eu nu mă mir de loc. Nu poţi înlocui vise cu targeturi. Targeturile sunt limitate; ele dispar atunci când le-ai îndeplinit sau atunci când ai eşuat. Ce faci atunci când nu mai ai un target care să te motiveze? Visele sunt, prin definiţie, nelimitate. Şi atunci, tot prin definiţie, visele pot fi o sursa nelimitată de energie. Vise mari dau multă energie. Multa energie îndeplineşte mai multe targeturi. Aşa pui baza unui ciclu pozitiv. Nu prin realism.
Nu cred că este o coincidenţă că lumea spune "vizionar" despre persoanele care au lăsat o amprentă pozitivă în domeniul său. Visele sunt contagioase. Persoane cu vise atrag alte persoane cu vise şi, cum a fost în cazul lui Marting Luther King, te trezeşti cu milioane de oameni care trag spre acelaşi vis. Visele schimba lumea în care trăim şi viaţa pe care o trăim.
B.
duminică, 18 octombrie 2009
500 000 în anul domnului 2010
Cinci sute de mii. 5*10^5. 500 000.
Acest este numărul de suedezi cu drept de vot care astăzi ar vota cu partidul naţionalsocialist "Sverigedemokraterna". Nu ştiu dacă spune mai mult despre Suedia ca ţară sau suedezii ca popor. Nu contează. Alt aspect este mai înspăimântător. Citiţi mai departe.
Cel mai mare pericol din punctul meu de vedere este că media şi celălalte partide nu-i baga in seamă pe Sverigedemokraterna, aşa cum nu i-au băgat în seamă acum câţiva ani când au intrat în mai multe consiliere locale. Dar s-a îngroşat gluma acuma; dacă ar fi alegeri parlamentare azi şi nu la anul, naţionalsocialişti ar intra in parlamentul suedez.
N-aş spune că poporul suedez este xenofob fiindcă este departe de adevăr. Majoritatea, cam 95% dacă ne luăm după sondajul care a inspirat acest articol, sunt foarte deschişi la minte şi le place să înveţe despre alte culturi. Însă 5% în parlamentul suedez înseamnă de multe ori că ai votul decisiv. Şi cum este acuma, acest vot le aparţine naţionalsocialiştiilor.
Răspunsul, sau soluţia finală dacă folosim un vocabular naţionalsocialist, chiar dacă pare să fie unul complicat, şi mulţi într-adevăr susţin că este complicat, este de fapt destul de simplu. Oricine îşi dă seama că dacă, atunci când soseşti in Suedia, nu ţi se cere să înveţi limba pentru a primi ajutor social, mulţi vor deveni marginalizaţi; multi vor alege să trăiască în cartiere unde se pot descurca o viaţa întreagă făra a vorbi suedeză. De ce să se mai străduiască? Vina pentru această politică le aparţine in exclusivitate partidul socialdemocrat suedez. Sau ferma de struţi cum o mai numesc din când în când, deoarece îşi petrec mult timp cu capul scufundat în nisip, departe de viata cetăţenilor de rând. Soluţia este să ceri de la cel care vrea azil politic să aibă cunostinte despre traditiile suedeze, găndirea democratică şi limba suedeză.
Ceea ce se întâmpla acuma pe scena politică suedeză este rezultatul unei politici socialdemocrate, care, prin politica lor socială, a învăţat cetăţeanul că nu trebuie să-şi asume responsabilitate pentru faptele sale. Mulţi emigranţi au adoptat această gândire foarte repede. Politica pentru integrarea emigranţiilor a marginalizat, şi nu a ajutat, oameni care au fugit de războie şi alte nenorociri şi a pus totodată paie pe focul xenofob care, de pe vremea colaborării cu Hitler, a continuat să ardă cu o flacără subtilă şi greu descoperită. Până şi xenofobii iţi zâmbesc in Suedia.
Naţionalsocialismul suedez, fie el cu mănuşi albe, aşa cum este în cazul celor de la partidul Sverigedemokraterna, este în creştere. Se pare că politicienii şi media au uitat lecţia pe care istoria ne-a predat-o tuturor. Naţionalsocialismul n-a fost băgat in seamă acum 70 de ani şi acea nebăgare în seamă a pornit un genocid. Istoria ne-a învăţat că este periculos să ignori această mişcare malefică. Aceşti indivizi trebuie invitaţi la dezbateri publice şi nu ignoraţi. Informaţia este criptonit-ul nationalsocialismului. Trebuie confruntaţi cu argumente şi, nu în ultimul rând, trebuie acceptat că ei reprezintă o mişcare de protest.
Acei 500 000 de mii de suedezi nu-i urăsc pe cei porecliţi "cap-negru", adică pe emigranţi, urăsc insă faptul că trebuie să-şi ceară scuze pentru că sunt suedezi. Îi deranjază faptul că de exemplu nu pot critica unele obiceiuri provenite din orientul mijlociu, precum datul foc la maşini şi aruncarea cu pietre după ambulanţe şi maşini de pompieri, fără să fie catalogaţi drept rasişti. Sau săturat de o societate care uită victimele şi le găseşte scuze criminalilor.
Ei, dacă să fii rasist înseamnă că nu eşti de acord cu aruncarea cu pietre sau cu datul foc la maşini, atunci sunt şi eu rasist. Dreptate şi siguranţă nu le aparţine naţionalsocialiştilor, însă din păcate ei sunt singuri care vorbesc despre aceste lucruri. Eu nu o să-i votez, evident, însă 500 000 au de gând să le acorede puteri legislative. Acest lucru mă sperie destul de mult.
Greşelile politice comise în cel puţin ultimele trei decenii, sunt cele care azi furnizează energia mişcării naţionalsocialiste. Dacă politicieni nu pun această problemă pe agenda politică este foarte probabil că în parlamentul suedez, pe lânga comunişti convinşi, adică Stalinişti, vor exista şi nazişti. Şi asta în anul domnului 2010.
B.
Acest este numărul de suedezi cu drept de vot care astăzi ar vota cu partidul naţionalsocialist "Sverigedemokraterna". Nu ştiu dacă spune mai mult despre Suedia ca ţară sau suedezii ca popor. Nu contează. Alt aspect este mai înspăimântător. Citiţi mai departe.
Cel mai mare pericol din punctul meu de vedere este că media şi celălalte partide nu-i baga in seamă pe Sverigedemokraterna, aşa cum nu i-au băgat în seamă acum câţiva ani când au intrat în mai multe consiliere locale. Dar s-a îngroşat gluma acuma; dacă ar fi alegeri parlamentare azi şi nu la anul, naţionalsocialişti ar intra in parlamentul suedez.
N-aş spune că poporul suedez este xenofob fiindcă este departe de adevăr. Majoritatea, cam 95% dacă ne luăm după sondajul care a inspirat acest articol, sunt foarte deschişi la minte şi le place să înveţe despre alte culturi. Însă 5% în parlamentul suedez înseamnă de multe ori că ai votul decisiv. Şi cum este acuma, acest vot le aparţine naţionalsocialiştiilor.
Răspunsul, sau soluţia finală dacă folosim un vocabular naţionalsocialist, chiar dacă pare să fie unul complicat, şi mulţi într-adevăr susţin că este complicat, este de fapt destul de simplu. Oricine îşi dă seama că dacă, atunci când soseşti in Suedia, nu ţi se cere să înveţi limba pentru a primi ajutor social, mulţi vor deveni marginalizaţi; multi vor alege să trăiască în cartiere unde se pot descurca o viaţa întreagă făra a vorbi suedeză. De ce să se mai străduiască? Vina pentru această politică le aparţine in exclusivitate partidul socialdemocrat suedez. Sau ferma de struţi cum o mai numesc din când în când, deoarece îşi petrec mult timp cu capul scufundat în nisip, departe de viata cetăţenilor de rând. Soluţia este să ceri de la cel care vrea azil politic să aibă cunostinte despre traditiile suedeze, găndirea democratică şi limba suedeză.
Ceea ce se întâmpla acuma pe scena politică suedeză este rezultatul unei politici socialdemocrate, care, prin politica lor socială, a învăţat cetăţeanul că nu trebuie să-şi asume responsabilitate pentru faptele sale. Mulţi emigranţi au adoptat această gândire foarte repede. Politica pentru integrarea emigranţiilor a marginalizat, şi nu a ajutat, oameni care au fugit de războie şi alte nenorociri şi a pus totodată paie pe focul xenofob care, de pe vremea colaborării cu Hitler, a continuat să ardă cu o flacără subtilă şi greu descoperită. Până şi xenofobii iţi zâmbesc in Suedia.
Naţionalsocialismul suedez, fie el cu mănuşi albe, aşa cum este în cazul celor de la partidul Sverigedemokraterna, este în creştere. Se pare că politicienii şi media au uitat lecţia pe care istoria ne-a predat-o tuturor. Naţionalsocialismul n-a fost băgat in seamă acum 70 de ani şi acea nebăgare în seamă a pornit un genocid. Istoria ne-a învăţat că este periculos să ignori această mişcare malefică. Aceşti indivizi trebuie invitaţi la dezbateri publice şi nu ignoraţi. Informaţia este criptonit-ul nationalsocialismului. Trebuie confruntaţi cu argumente şi, nu în ultimul rând, trebuie acceptat că ei reprezintă o mişcare de protest.
Acei 500 000 de mii de suedezi nu-i urăsc pe cei porecliţi "cap-negru", adică pe emigranţi, urăsc insă faptul că trebuie să-şi ceară scuze pentru că sunt suedezi. Îi deranjază faptul că de exemplu nu pot critica unele obiceiuri provenite din orientul mijlociu, precum datul foc la maşini şi aruncarea cu pietre după ambulanţe şi maşini de pompieri, fără să fie catalogaţi drept rasişti. Sau săturat de o societate care uită victimele şi le găseşte scuze criminalilor.
Ei, dacă să fii rasist înseamnă că nu eşti de acord cu aruncarea cu pietre sau cu datul foc la maşini, atunci sunt şi eu rasist. Dreptate şi siguranţă nu le aparţine naţionalsocialiştilor, însă din păcate ei sunt singuri care vorbesc despre aceste lucruri. Eu nu o să-i votez, evident, însă 500 000 au de gând să le acorede puteri legislative. Acest lucru mă sperie destul de mult.
Greşelile politice comise în cel puţin ultimele trei decenii, sunt cele care azi furnizează energia mişcării naţionalsocialiste. Dacă politicieni nu pun această problemă pe agenda politică este foarte probabil că în parlamentul suedez, pe lânga comunişti convinşi, adică Stalinişti, vor exista şi nazişti. Şi asta în anul domnului 2010.
B.
vineri, 16 octombrie 2009
Pauză!
Mă aflu intr-o criză de idei. Ştiu foarte bine că se mai întâmplă din când în când, dar este la fel de neplăcut de ficare dată. Îmi place să am multe postări pe blog şi smă simt aiurea atunci când este secetă şi scriu despre nimicuri. Ceva de genul cum este acest articol şi cel de ieri cu preotul. Apropo - n-am păţit nimică. Sunt ok.
Aş putea scrie despre criza politică in România, însă n-are sens. Toate lumea ştie cum este situaţia şi momentan îmi lipseşte energia necesară pentru a scrie ceva ce merită citit. Asta ar însemna implicit că tot ce sriu merită citit şi chiar nu cred asta, dar inţelegeţi voi la ce mă refer. Referitor la criza politcă din România pot doar spune că, citind ultimele ture din jungla politică română, am fost cuprins de aceeaşi fel de fascinaţie ca şi când mă uit la emisiunea cu cimpanzeele (sunt convins că nu aşa se scrie) de pe "Animal Planet".
Cea mai bună soluţie atunci când mă aflu în aceasta stare neinspirată este să închid calculatorul şi să fac altceva. Vă doresc o zi şi o seară minunată şi vă las cu o melodie foarte frumoasă; un mesaj subtil din partea mea către câţiva prieteni.
B.
Aş putea scrie despre criza politică in România, însă n-are sens. Toate lumea ştie cum este situaţia şi momentan îmi lipseşte energia necesară pentru a scrie ceva ce merită citit. Asta ar însemna implicit că tot ce sriu merită citit şi chiar nu cred asta, dar inţelegeţi voi la ce mă refer. Referitor la criza politcă din România pot doar spune că, citind ultimele ture din jungla politică română, am fost cuprins de aceeaşi fel de fascinaţie ca şi când mă uit la emisiunea cu cimpanzeele (sunt convins că nu aşa se scrie) de pe "Animal Planet".
Cea mai bună soluţie atunci când mă aflu în aceasta stare neinspirată este să închid calculatorul şi să fac altceva. Vă doresc o zi şi o seară minunată şi vă las cu o melodie foarte frumoasă; un mesaj subtil din partea mea către câţiva prieteni.
B.
miercuri, 14 octombrie 2009
Un start bun al zilei
Ca să ştie toată lumea: habar nu am ce vreau să acriu în acest articol şi nu am acel habar ascultând Carlos Santana&Buddy Miles Live. Ideea iniţială a fost să scriu despre un start destul de bun al zilei, cât de important este pentru continuarea zilei şi aşa mai departe. De fapt, dacă stau şi mă gandesc mai bine, şi îmi propun să fac asta mai des, îmi dau seama că nimic din ce mă gandeam să scriu nu se poate citi în orice carte de dezvoltare personală. Le ştiu şi eu, le-am citit pe toate şi am descoperit un secret. Şi vi-l spun contra sumei $29.99!!
Lăsând caterinca la o parte, chiar mi-am dat seama de ceva. Eu sunt o enciclopedie pentru prietenii mei. Staţi o secunda să-mi verific mailul, vreau să văd dacă "prietenii" se scrie cu un i sau doi. Aşa. Doi de ii. Bueno - unde eram?
Ziceam că sunt o enciclopedie de sfaturi despre cum să găndeşti în timp de criză. După enşpe mii de cărţi citite pe subiectul "gândire pozitivă" am realizat că nu sunt capabil să-mi urmăresc propriile sfaturi. Deci, secretul este, şi vi-l dezvălui gratuit, că acele cărţi sunt bune atunci când dai sfaturi altora.
Şi cum mi-am inceput ziua? A sunat un preot, m-a întrebat ceva şi l-am minţit. Având în vedere că în ziua în care o pisică neagra a trecut strada in faţa mea mi s-a prăbuşit calculatorul, vă daţi şi voi seama ce mă aşteaptă. Bring it on!
B.
Lăsând caterinca la o parte, chiar mi-am dat seama de ceva. Eu sunt o enciclopedie pentru prietenii mei. Staţi o secunda să-mi verific mailul, vreau să văd dacă "prietenii" se scrie cu un i sau doi. Aşa. Doi de ii. Bueno - unde eram?
Ziceam că sunt o enciclopedie de sfaturi despre cum să găndeşti în timp de criză. După enşpe mii de cărţi citite pe subiectul "gândire pozitivă" am realizat că nu sunt capabil să-mi urmăresc propriile sfaturi. Deci, secretul este, şi vi-l dezvălui gratuit, că acele cărţi sunt bune atunci când dai sfaturi altora.
Şi cum mi-am inceput ziua? A sunat un preot, m-a întrebat ceva şi l-am minţit. Având în vedere că în ziua în care o pisică neagra a trecut strada in faţa mea mi s-a prăbuşit calculatorul, vă daţi şi voi seama ce mă aşteaptă. Bring it on!
B.
marți, 13 octombrie 2009
În sfârşit...
...am şi eu o profesoară intr-un final! Nu ştiu cine e, habar nu am de ce a citit blogul meu sau dacă îi place (sper însă că-i place) şi nu am nici cea mai vagă idee de ce mi-a trimis mail cu unele reguli gramatice pe care le-a şi explicat. De doua ori!!
Sunt incredibil de reconuscător doamnei sau domnisoarei! E un gest foarte foarte frumos.
B.
Sunt incredibil de reconuscător doamnei sau domnisoarei! E un gest foarte foarte frumos.
B.
Örebro
M-am gândit să scriu despre anumite oraşe din Suedia care sunt pe placul meu. Azi am să scriu de spre oraşul Örebro. Oraşul se numşte uneori "oraşul din mijlocul suediei". Dacă vă uitaţi pe google maps o să vă daţi seama că nu este departe de adevăr.Se crede că Örebro dateză din anii 1200, cănd s-a construit o fortăreaţă pe o insula mica din râul Svartån. Poza din stânga arată castelul din centrul oraşului şi cel mai probabil, acest castel, foarte minunat de altfel, este construit in locul unde era primă fortăreaţă.
Örebro a avut importanţă în istoria suedeză. Aici s-a întâlnit parlamentul în 1810 pentru a-l alege rege pe un principe francez cu numele Jean Baptiste Bernadotte. Familia regala de azi este inca Bernadotte.
Oraşul merită vizitat. Sunt multe clădiri istorice de văzut şi, având în vedere că este un oraş universitar, viaţa de noapte este destul de bogată.
Bla bla...whatever...
Bună dimineaţa? Nu. Uite aşa e mai bine: Buna! Dimineaţa? In fine. Ceva galben poate? Yellow...
luni, 12 octombrie 2009
Georce Bacovia
Crize
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...
B.
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Şi simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind păşeşte...
E om... atât, şi e destul...
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El - om flămând, eu - om sătul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...
B.
Trei ani mai târziu
Aş putea să scriu, dar melodia Fix you de la Coldplay o spune mai bine.
Altfel
Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
George Bacovia
Trei ani mai târziu am împlinit o promisiune faţa de mine, faţa de vreun eventual dumnezeu si faţa de înca cineva. Trei ani mai târziu am scăpat de vinovăţie. În această seară, după trei ani, pot într-un final aduna bucăţile împrăştiate şi le pot pune la loc. Dupa trei ani mă pot în sfârşit, şi în solitudine, bucura şi sărbatori succesul şi binele cuiva. A meritat fiecare zi, fiecare minut si fiecare secunda şi nu am nici un regret. Nu mă aştept să înţelegeţi.
B.
Altfel
Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
George Bacovia
Trei ani mai târziu am împlinit o promisiune faţa de mine, faţa de vreun eventual dumnezeu si faţa de înca cineva. Trei ani mai târziu am scăpat de vinovăţie. În această seară, după trei ani, pot într-un final aduna bucăţile împrăştiate şi le pot pune la loc. Dupa trei ani mă pot în sfârşit, şi în solitudine, bucura şi sărbatori succesul şi binele cuiva. A meritat fiecare zi, fiecare minut si fiecare secunda şi nu am nici un regret. Nu mă aştept să înţelegeţi.
B.
duminică, 11 octombrie 2009
Articol interesant
Tratative de succes
Sunt foarte mândru de mine. Este foarte interesant cum uneori chestiile mărunte fac atât de mare diferentă. După ani de tratative la cel mai înalt nivel am reusit să-mi conving laptop-ul şi sistemul operativ să mă lase să scriu literele "ş", "ţ" "ă", "î" şi "â" atunci când scriu în română şi literele "å", "ä" şi "ö" atunci când scriu în suedeză. Mă simt mai împlinit ca om şi bărbat. Am rezolvat fără sa cer ajutorul celor care au trişat şi au făcut o facultate sau două de informatică, dovedind aşadar din nou faptul că bărbatul este cea mai descurcăreaţă finţă de pe planetă.
Tratativele au fost dure. A fost într-adevăr o lupta crâncenă. Ambele părţi au avut aliaţi şi ambele pârţi au fost trădate. Am găsit un aliat în martie când am ajuns în Suedia şi am făcut cunoştinţă cu desktopul HP, dar am fost trădat de el - sau mai probabil ea - chiar în cel mai nepotrivit moment. Nu că ar exista momente potrivite de a fi trădat. În fine.
Sunt convins că Microsoft are un soft secret care monitorizează conţinutul datelor de pe calculator şi care declanşanză prăbuşirea calculatorului atunci când valoare sentimentală si profesională a datelor stocate atinge un nivel maxim. Această suspiciune n-a fost confirmată pe parcursul tratativelor, dar ramâne însă valabilă. Poate din acest motiv sunt deosebit de mândru că am reuşit să trec în tabăra back-up-uiştilor "USB" fără să fiu depistat de serviciile secrete ale adversarului meu.
Aliatul adversarului meu - Bill Gates - a fost, la fel cum a fost şi-n cazul meu, totodata şi trădatorul. Quisling-ul domnului Bill a fost Microsoft şi poate chiar el însuşi. Fără Microsoft n-ar exista PC-ul ci probabil doar Mac-ul, să ne ferească Dumnezeu, însă din cauza planului de dominaţie mondiala a Microsoft-ului, Windows-ul provoacă zilnic milioane de victime. Atâtea fire albe în părul omenirii. Şi se înmulţesc pe zi ce trece.
Acum a început o eră noua. Vorba bunicului lui Spiderman - puteri extraordinare sunt însoţite de responsabilităţi extraordinare. Nimeni nu-şi doreşte să citească cuvântul "pârţi" in loc de "părţi", după cum probabil v-aţi dat seama...
B.
Tratativele au fost dure. A fost într-adevăr o lupta crâncenă. Ambele părţi au avut aliaţi şi ambele pârţi au fost trădate. Am găsit un aliat în martie când am ajuns în Suedia şi am făcut cunoştinţă cu desktopul HP, dar am fost trădat de el - sau mai probabil ea - chiar în cel mai nepotrivit moment. Nu că ar exista momente potrivite de a fi trădat. În fine.
Sunt convins că Microsoft are un soft secret care monitorizează conţinutul datelor de pe calculator şi care declanşanză prăbuşirea calculatorului atunci când valoare sentimentală si profesională a datelor stocate atinge un nivel maxim. Această suspiciune n-a fost confirmată pe parcursul tratativelor, dar ramâne însă valabilă. Poate din acest motiv sunt deosebit de mândru că am reuşit să trec în tabăra back-up-uiştilor "USB" fără să fiu depistat de serviciile secrete ale adversarului meu.
Aliatul adversarului meu - Bill Gates - a fost, la fel cum a fost şi-n cazul meu, totodata şi trădatorul. Quisling-ul domnului Bill a fost Microsoft şi poate chiar el însuşi. Fără Microsoft n-ar exista PC-ul ci probabil doar Mac-ul, să ne ferească Dumnezeu, însă din cauza planului de dominaţie mondiala a Microsoft-ului, Windows-ul provoacă zilnic milioane de victime. Atâtea fire albe în părul omenirii. Şi se înmulţesc pe zi ce trece.
Acum a început o eră noua. Vorba bunicului lui Spiderman - puteri extraordinare sunt însoţite de responsabilităţi extraordinare. Nimeni nu-şi doreşte să citească cuvântul "pârţi" in loc de "părţi", după cum probabil v-aţi dat seama...
B.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Alfred Nobel si pacea
Presedintele Obama a câstigat premiul Nobel pentru pace. Unii critică decizia departamentului Norvegian a comitetului Nobel, intrebându-se cum presedintele Obama a putut fii premiat. Obama, nu SUA, ci Obama, se lupta in doua războaie, suţin aceşti cavalieri a corectitudinii. El este de fapt sursa răului mondial susţin, mai adaugă apoi aceşti băgători de seama care au monopolizat dreptul de opinie in Suedia.
Suedia, sau cel puţin cei care sunt plătiţi ca să-şi dea cu părerea, oricat de neinformaţi sunt, şi sunt destul de dezlipiţi de realitate dacă mă întrebaţi pe mine, critica din nou fără să ştie despre ce este vorba.
Într-un fel gândirea lor este explicabilă deoarece în metroul din Stockholm nu a explodat nici o bomba. Tramvaiul din Göteborg n-a explodat in plin trafic si nici o clădire din Suedia nu s-a prăbuşit pentru că cineva a pilotat un jumbojet in ea. Nici un suedez n-a murit din motivul că este suedez şi că Allah cică a spus că trebuie să moară; toţi copii suedezi sunt teafari din aceleaşi motive, nefiiind ţinta extremiştilor nebărberiţi aşa cum sunt copiii americani. Dar ca deobicei, Suedia, şi mai ales intelectualii de aici, se văd indreptăţiţi să critice deciziile altora. Naivitatea Suediei este inspăimântătoare şi se manifestă prin comentari spuse cu tonul "noi ştim cel mai bine". Dar realitatea este intr-adevăr înspăimântatoare. Să vă povestesc despre "talibanul suedez".
Un cetăţean suedez, numit "talibanul suedez" de media, a fost deţinut la Guantanamo. După doi ani de negocieri între diplomaţii suedezi si agenţiile din SUA, cetăţeanul a fost eliberat. Condiţia eliberării a fost ca autorităţile suedeze să-l ţina sub supraveghere după ce v-a ajunge în Suedia. S-a bătut palma şi guvernul suedez a trimis avionul guvernului, adica air force one-ul suedez, ca să-l aducă acasă pe săracul cetăţean nevinovat. Media, şi mai ales cei care azi îl critică pe Obama, au sărbatorit victoria in faţa marei satane. Asta s-a intâmplat acum câţiva ani. Acest fost deţinut Guantanamo a fost arestat in aceasta vară în Pakistan. A încercat să ajunga la o tabără al-Qaida. Repet - acest terorist in formare a fost adus "acasa" din Guantanamo cu avionul guvernului suedez. Este absolut incredibil şi ceva absolut normal aici în Suedia.
De ce nu l-au dus cu avionul pâna în cantonament, adică pâna în Pakistan sau Afghanistan? Evident că acolo vroia să ajungă, dar săracul emigrant a fost prea timid să le ceară asta. Că doar el, fiind cetăţean suedez, nu poate fi terorist - nu? Toţi ceilalalţi din acele tabere sunt, dar el nu. El de fapt vrea să-i facă pe ceilalţi, chiar şi pe Usama, să renunţe la violenţă ca aşa este mai frumos...că aşa s-a invăţat el in Suedia! Râdeţi voi, dar ceea ce tocmai am spus nu este chiar aşa de exagerat...
Persoanele din lumea mediatică suedeză, care atunci făceau scandal că SUA a răpit un cetăţean suedez prin definiţie nevinovat, ţipa azi impotriva presedintele Obama şi comitetul Nobel, departamentul Norvegian. Însă eu nu pot sa nu mă întreb, aşa în stilul meu mai balcanic, cum era dacă in metroul din Stockholm ar fi murit vreo 200-300 de oameni, aşa cum s-a întâmplat la Madrid, sau 50 de persoane in tramvaiul din Göteborg, asa cum s-a intâmplat la Londra, sau dacă vreo 3000 de persoane ar fi fost omorâte pentru că clădirea in care lucrau s-a prăbuşit peste ei, ştiţi voi la ce episod mă refer; atunci mai criticau şi îşi mai dădeau cu părerea aceşti idioţi profesionişti? Pe scurt, dacă era vorba de copiii lor, atunci ce ziceau hipocriţii care domina scena mediatica in Suedia?
Vorba unui presedinte finlandez, care atunci când Finlanda a intrat în NATO, a răspuns la critica de la acest soi insuportabil de suedezi: este uşor să ai opinii atunci când ultimele doua secole ţi-ai lăsat vecinii sa moară pentru dreptul tău de a critica.
B.
Suedia, sau cel puţin cei care sunt plătiţi ca să-şi dea cu părerea, oricat de neinformaţi sunt, şi sunt destul de dezlipiţi de realitate dacă mă întrebaţi pe mine, critica din nou fără să ştie despre ce este vorba.
Într-un fel gândirea lor este explicabilă deoarece în metroul din Stockholm nu a explodat nici o bomba. Tramvaiul din Göteborg n-a explodat in plin trafic si nici o clădire din Suedia nu s-a prăbuşit pentru că cineva a pilotat un jumbojet in ea. Nici un suedez n-a murit din motivul că este suedez şi că Allah cică a spus că trebuie să moară; toţi copii suedezi sunt teafari din aceleaşi motive, nefiiind ţinta extremiştilor nebărberiţi aşa cum sunt copiii americani. Dar ca deobicei, Suedia, şi mai ales intelectualii de aici, se văd indreptăţiţi să critice deciziile altora. Naivitatea Suediei este inspăimântătoare şi se manifestă prin comentari spuse cu tonul "noi ştim cel mai bine". Dar realitatea este intr-adevăr înspăimântatoare. Să vă povestesc despre "talibanul suedez".
Un cetăţean suedez, numit "talibanul suedez" de media, a fost deţinut la Guantanamo. După doi ani de negocieri între diplomaţii suedezi si agenţiile din SUA, cetăţeanul a fost eliberat. Condiţia eliberării a fost ca autorităţile suedeze să-l ţina sub supraveghere după ce v-a ajunge în Suedia. S-a bătut palma şi guvernul suedez a trimis avionul guvernului, adica air force one-ul suedez, ca să-l aducă acasă pe săracul cetăţean nevinovat. Media, şi mai ales cei care azi îl critică pe Obama, au sărbatorit victoria in faţa marei satane. Asta s-a intâmplat acum câţiva ani. Acest fost deţinut Guantanamo a fost arestat in aceasta vară în Pakistan. A încercat să ajunga la o tabără al-Qaida. Repet - acest terorist in formare a fost adus "acasa" din Guantanamo cu avionul guvernului suedez. Este absolut incredibil şi ceva absolut normal aici în Suedia.
De ce nu l-au dus cu avionul pâna în cantonament, adică pâna în Pakistan sau Afghanistan? Evident că acolo vroia să ajungă, dar săracul emigrant a fost prea timid să le ceară asta. Că doar el, fiind cetăţean suedez, nu poate fi terorist - nu? Toţi ceilalalţi din acele tabere sunt, dar el nu. El de fapt vrea să-i facă pe ceilalţi, chiar şi pe Usama, să renunţe la violenţă ca aşa este mai frumos...că aşa s-a invăţat el in Suedia! Râdeţi voi, dar ceea ce tocmai am spus nu este chiar aşa de exagerat...
Persoanele din lumea mediatică suedeză, care atunci făceau scandal că SUA a răpit un cetăţean suedez prin definiţie nevinovat, ţipa azi impotriva presedintele Obama şi comitetul Nobel, departamentul Norvegian. Însă eu nu pot sa nu mă întreb, aşa în stilul meu mai balcanic, cum era dacă in metroul din Stockholm ar fi murit vreo 200-300 de oameni, aşa cum s-a întâmplat la Madrid, sau 50 de persoane in tramvaiul din Göteborg, asa cum s-a intâmplat la Londra, sau dacă vreo 3000 de persoane ar fi fost omorâte pentru că clădirea in care lucrau s-a prăbuşit peste ei, ştiţi voi la ce episod mă refer; atunci mai criticau şi îşi mai dădeau cu părerea aceşti idioţi profesionişti? Pe scurt, dacă era vorba de copiii lor, atunci ce ziceau hipocriţii care domina scena mediatica in Suedia?
Vorba unui presedinte finlandez, care atunci când Finlanda a intrat în NATO, a răspuns la critica de la acest soi insuportabil de suedezi: este uşor să ai opinii atunci când ultimele doua secole ţi-ai lăsat vecinii sa moară pentru dreptul tău de a critica.
B.
vineri, 9 octombrie 2009
Octavian Goga
Pribeag
Plânge-o mierlă-ntr-o răchită
La răscruci de Dealu-Mare...
Suie-n pas domol răzorul
Un voinic pe murg călare...
Jos, în smalţ de soare-apune,
Turla satului străluce;
Sapă murgul şi nechează
Şi-nspre vale vrea s-apuce...
Se înalţă-n şea voinicul,
Vede-o casă-ntre poiene,
Şi cu mâneca cămăşii
Zvânt-o lacrimă din gene...
Într-o clipă strânge frâul
Şi-l îndeamnă-n altă parte,
Dârz pleoapele-şi închide...
"Du-mă, murgule, departe!..."
Sfărmând jgheabul cu potcoava
Drumului s-aşterne murgul -
Peste plopi cu frunza rară
Cade-nlăcrimat amurgul...
Plânge-o mierlă-ntr-o răchită
La răscruci de Dealu-Mare...
Suie-n pas domol răzorul
Un voinic pe murg călare...
Jos, în smalţ de soare-apune,
Turla satului străluce;
Sapă murgul şi nechează
Şi-nspre vale vrea s-apuce...
Se înalţă-n şea voinicul,
Vede-o casă-ntre poiene,
Şi cu mâneca cămăşii
Zvânt-o lacrimă din gene...
Într-o clipă strânge frâul
Şi-l îndeamnă-n altă parte,
Dârz pleoapele-şi închide...
"Du-mă, murgule, departe!..."
Sfărmând jgheabul cu potcoava
Drumului s-aşterne murgul -
Peste plopi cu frunza rară
Cade-nlăcrimat amurgul...
joi, 8 octombrie 2009
Premium Nobel de literatura
Herta Muller, scriitoare de origine romana, laureata premiului Nobel pentru literatura pe 2009....
Cititi articolul integral pe mediafax.ro
B.
Cititi articolul integral pe mediafax.ro
B.
Info despre meci....
Informatie despre meciul din aceasta noapte:
Bogdan Dobondi - Calculatorul HP 0-4 (dupa prima repriza)
B.
Bogdan Dobondi - Calculatorul HP 0-4 (dupa prima repriza)
B.
miercuri, 7 octombrie 2009
Sunt un om echilibrat
Mi-a murit calculatorul... Asta o scriu de pe un laptop amarat. Cum reactionezi cand munca de 2 saptamani a disparut? Nu stiu...
Of of of... Dar in rest sunt bine. Vremea-i frumoasa. Eu sunt sanatos. Nu-s deloc suparat, nervos, crizat, plin de chef de a arunca calculatorul pe geam. Nu. Eu sunt un om echilibrat care nu gandeste cum ar fi sa iei o bata de baseball si sa-ti scoti toti nervi, pe care si asa nu-i am, pe cutia asta de HP care, desi nenumarate incercari de a scoate demonii satanei, refuza sa coopereze.
Viata este frumoasa si in ea nu este loc pentru dorinte primale de a cumpara un AK-47 (mitraliera ruseasca) si cateva mii de catuse pentru a le folosi sarbatorind faptul ca HP, impreuna cu Bill Gates (Microsoft), reusesc sa puna sub ei piata mondiala cu produse care se strica atunci cand ti-e mai mare dragul. Nu. Eu nu sunt asa. Sunt echilibrat - prea echilibrat pentru a satisface curiositatea despre ce s-ar intampla daca as baga vreun kilogram de C4 (un fel de dinamita) sub capota calculatorui si filmand tot spectacolul pentru a trimite filmuletul la Microsoft si HP. Nu. Si ce daca filmuletul ala mi-ar atrage sute de mii de vizualizarii pe youtube. Sunt un om modest care nu cauta scandal si alea alea...
Doar un om in pragul disperarii ar face asa ceva. Iar eu, desi am nevoie de ce este pe hard-ul pierdut si chiar daca 2 saptamani de munca a fost degeaba, raman cu picioarele pe pamant si zambesc deoarece viata este frumoasa si sunt sanatos.
E bine ca gandesc asa; altcineva, mai vulcanic in spirit, ar inebuni si si-ar face rost de c4, AK-47 si mii de catuse.
Noroc ca eu sunt atat de calm si echilibrat.... Oare unde mi-am pus camasa aia alba cu maneci care se leaga la spate?
B.
Of of of... Dar in rest sunt bine. Vremea-i frumoasa. Eu sunt sanatos. Nu-s deloc suparat, nervos, crizat, plin de chef de a arunca calculatorul pe geam. Nu. Eu sunt un om echilibrat care nu gandeste cum ar fi sa iei o bata de baseball si sa-ti scoti toti nervi, pe care si asa nu-i am, pe cutia asta de HP care, desi nenumarate incercari de a scoate demonii satanei, refuza sa coopereze.
Viata este frumoasa si in ea nu este loc pentru dorinte primale de a cumpara un AK-47 (mitraliera ruseasca) si cateva mii de catuse pentru a le folosi sarbatorind faptul ca HP, impreuna cu Bill Gates (Microsoft), reusesc sa puna sub ei piata mondiala cu produse care se strica atunci cand ti-e mai mare dragul. Nu. Eu nu sunt asa. Sunt echilibrat - prea echilibrat pentru a satisface curiositatea despre ce s-ar intampla daca as baga vreun kilogram de C4 (un fel de dinamita) sub capota calculatorui si filmand tot spectacolul pentru a trimite filmuletul la Microsoft si HP. Nu. Si ce daca filmuletul ala mi-ar atrage sute de mii de vizualizarii pe youtube. Sunt un om modest care nu cauta scandal si alea alea...
Doar un om in pragul disperarii ar face asa ceva. Iar eu, desi am nevoie de ce este pe hard-ul pierdut si chiar daca 2 saptamani de munca a fost degeaba, raman cu picioarele pe pamant si zambesc deoarece viata este frumoasa si sunt sanatos.
E bine ca gandesc asa; altcineva, mai vulcanic in spirit, ar inebuni si si-ar face rost de c4, AK-47 si mii de catuse.
Noroc ca eu sunt atat de calm si echilibrat.... Oare unde mi-am pus camasa aia alba cu maneci care se leaga la spate?
B.
Premiul Nobel de chimie
Castigatorii sunt Ventkatraman Ramskrishnan din UK, Tomas A. Steitz din SUA si Ada E. Yonath din Israel.
Prin munca lor despre ADN-ul uman vom putea, probabil, dezvolta antibioticii mai efective. Nu o sa incerc sa explic mai mult fiindca chimie nu este domeniul meu.
B.
Prin munca lor despre ADN-ul uman vom putea, probabil, dezvolta antibioticii mai efective. Nu o sa incerc sa explic mai mult fiindca chimie nu este domeniul meu.
B.
Secret Garden
Doua piese care m-au atins foarte profund. Toamna le ascult; toamna este acel anotimp care face aceste, si altele, melodii necesare. Capul sus si viteaz inainte, nu?
As zice noapte buna, dar eu am sa mai stau - proiectul meu nu se finalizeaza singur.
B.
As zice noapte buna, dar eu am sa mai stau - proiectul meu nu se finalizeaza singur.
B.
marți, 6 octombrie 2009
George Bacovia
Nihil
Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.
Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.
Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.
Ce trist amor
Să vrai,
Să stai,
Cu cei ce mor.
Si ce avânt
Să treci,
Pe veci,
Într-un mormânt.
Ce fără rost
Trăind,
Gândind,
De n-ai fi fost.
Si ce cuvânt...
Mister,
În cer,
Si pe pământ.
Premiul Nobel de fizica
Peste 30 de minute se vor anunta castigatori sau castigatorul premiului Nobel pentru fizica din 2009. Doamna Karin Bojs, jurnalista care lucreaza la redactie de stiinta de la renumitul ziar DN, este cunoscuta ca deobicei reuseste sa ghiceasca cine va castiga.
Un favorit este francezul Serge Haroches care a lucrat in domeniul mecanicii cuantice si care a descoperit ceva ce se numeste, cred, decoherenta cuantica. In mare este vorba de a dezvolta procesoare mai puternice pentru calculatoare, insa ma tem ca spunand asta ii bagatelizez munca dansului.
Alt favorit este tot un francez - Alain Aspect. Domeniul dansului este tot mecanica cuantica si dansul a demonstrat ca particole pot comunica pe distante mari. Expresia se numeste "quantum entaglement" si am mai scris despre acest fenomen pe blog. Aceasta descoperire merge impotriva teoriilor lui Einstein. Eu chiar sper ca dansul v-a castiga deoarece descoperirea lui mi se pare cea mai fantastica si ar putea sa schimbe radical cum noi privim universul si tot ce exista in el.
Altii care ar putea sa castige sunt israelul Yakir Aharonov si englezul Michael Berry. Si ei lucreaza in domeniul mecanicii cuantice.
Bineinteles ca mai sunt si altii, dar conform doamna Bojs, acesti sunt principali candidati. Castigatorii de ieri (premiul Nobel de medicina) erau pe lista doamnei Bojs de exemplu. Am sa va tin la curent. Mai sunt 15 minute.....
UPDATE!!
Premiul a fost acordat lui Charles Kou, care a primit jumatea premiului pentru descoperirii imbunatiriilor fibrei optice. Cealalta jumatate a fost castigata de Williard Sterling Boyle si George Elwood Smith pentru descoperirea tehnologiei care a facut posibile camerele digitale. Aceste descoperiri, care intr-adevar au devenit foarte utile, au fost facute prin anii '60 si '70. Tot respectul pentru acesti trei. Munca lor au facut posibil printre altele internetul si explorarea universui prin de exemplu telescopul Hubble.
Dar, parerea mea, si fara a dicredita castigatorii, o descoperire care dovedeste gauri in teoriile lui Einstein, este mult, mult mai importanta. Munca lui Alain Aspect ar putea schimba perceptia noastra despre univers si ce este posibil. Avand in vedere ca premiul se acorda cu 30 de ani intarziere, domnul Aspect mai are timp...
Tot respectul insa pentru cei trei castigatori. Fara munca si daruirea lor, revolutia IT probabil ca nu ar fi fost posibila; multe aparate folosite azi in medicina si alte lucruri pe care noi azi le consideram normale, chiar o parte din viata de zi cu zi, sunt posibile prin munca domnilor Charles Kou, Willard Sterling Boyle si George Elwood Smith.
Culmea ironiei a fost cand domnul Sterling Boyle a intervenit prin telefon si se plangea de conexiuna proasta si ca nu aude ce spune presedintele comisiei premiului Nobel. Conexiunea telefonica este din fibra optica...
B.
Un favorit este francezul Serge Haroches care a lucrat in domeniul mecanicii cuantice si care a descoperit ceva ce se numeste, cred, decoherenta cuantica. In mare este vorba de a dezvolta procesoare mai puternice pentru calculatoare, insa ma tem ca spunand asta ii bagatelizez munca dansului.
Alt favorit este tot un francez - Alain Aspect. Domeniul dansului este tot mecanica cuantica si dansul a demonstrat ca particole pot comunica pe distante mari. Expresia se numeste "quantum entaglement" si am mai scris despre acest fenomen pe blog. Aceasta descoperire merge impotriva teoriilor lui Einstein. Eu chiar sper ca dansul v-a castiga deoarece descoperirea lui mi se pare cea mai fantastica si ar putea sa schimbe radical cum noi privim universul si tot ce exista in el.
Altii care ar putea sa castige sunt israelul Yakir Aharonov si englezul Michael Berry. Si ei lucreaza in domeniul mecanicii cuantice.
Bineinteles ca mai sunt si altii, dar conform doamna Bojs, acesti sunt principali candidati. Castigatorii de ieri (premiul Nobel de medicina) erau pe lista doamnei Bojs de exemplu. Am sa va tin la curent. Mai sunt 15 minute.....
UPDATE!!
Premiul a fost acordat lui Charles Kou, care a primit jumatea premiului pentru descoperirii imbunatiriilor fibrei optice. Cealalta jumatate a fost castigata de Williard Sterling Boyle si George Elwood Smith pentru descoperirea tehnologiei care a facut posibile camerele digitale. Aceste descoperiri, care intr-adevar au devenit foarte utile, au fost facute prin anii '60 si '70. Tot respectul pentru acesti trei. Munca lor au facut posibil printre altele internetul si explorarea universui prin de exemplu telescopul Hubble.
Dar, parerea mea, si fara a dicredita castigatorii, o descoperire care dovedeste gauri in teoriile lui Einstein, este mult, mult mai importanta. Munca lui Alain Aspect ar putea schimba perceptia noastra despre univers si ce este posibil. Avand in vedere ca premiul se acorda cu 30 de ani intarziere, domnul Aspect mai are timp...
Tot respectul insa pentru cei trei castigatori. Fara munca si daruirea lor, revolutia IT probabil ca nu ar fi fost posibila; multe aparate folosite azi in medicina si alte lucruri pe care noi azi le consideram normale, chiar o parte din viata de zi cu zi, sunt posibile prin munca domnilor Charles Kou, Willard Sterling Boyle si George Elwood Smith.
Culmea ironiei a fost cand domnul Sterling Boyle a intervenit prin telefon si se plangea de conexiuna proasta si ca nu aude ce spune presedintele comisiei premiului Nobel. Conexiunea telefonica este din fibra optica...
B.
De aici pana la Marte in 39 de zile
Nimeni nu ma crede, dar eu insist ca daca nu poluam planeata in asa hal incat nu o sa mai putem trai aici, atunci omenirea va ajunge la fel de civilizata ca in Star Trek. Pe New Scientist este un articol despre o metoda de propulsie a navelor interplanetare care v-a scurta calatoria pana la Marte de la 6 luni pana la 39 de zile. Articolul il puteti gasi aici.
Paralela cu Star Trek n-a fost legat de extrateresti si alea alea, ci pur si simplu despre nivelul de civilizatie in societatea din acel univers si acel timp. Cei care au vazut serialele, fiindca sunt mai multe, sau filmele, si ele mai multe, stiti despre la ce ma refer.
Art Blakey! Cautati pe youtube daca sunteti curiosi. "The freedom rider".
B.
Paralela cu Star Trek n-a fost legat de extrateresti si alea alea, ci pur si simplu despre nivelul de civilizatie in societatea din acel univers si acel timp. Cei care au vazut serialele, fiindca sunt mai multe, sau filmele, si ele mai multe, stiti despre la ce ma refer.
Art Blakey! Cautati pe youtube daca sunteti curiosi. "The freedom rider".
B.
luni, 5 octombrie 2009
Premium Nobel de medicina
Repede repede, ca sa fie pe blogul meu inainte de ziare.
Castigatorii premiului Nobel de medicina sunt Elisabeth Blackburn, Carol W Greider si Jack Szostack. Au primit premiul pentru munca sa in domeniul de adn si cum ezimul telomeras, care face ca cromosomii nu se imbatrandesc. Sau ceva de genul. Mi-e greu sa exprim asta in romana, va dati seama...
Dar descoperirea fantanii tineretii merita cel putin premium Nobel, nu?
B.
Castigatorii premiului Nobel de medicina sunt Elisabeth Blackburn, Carol W Greider si Jack Szostack. Au primit premiul pentru munca sa in domeniul de adn si cum ezimul telomeras, care face ca cromosomii nu se imbatrandesc. Sau ceva de genul. Mi-e greu sa exprim asta in romana, va dati seama...
Dar descoperirea fantanii tineretii merita cel putin premium Nobel, nu?
B.
duminică, 4 octombrie 2009
Cafea fierbinte
Ieri am citit un articol in Aftonbladet care este cel mai mare ziar suedez. Aftonbladet este un ziar care minte, care-si manipuleaza cititorul prin rubrici sugestive sau, asa cum este de multe ori, prin rubrici mincinoase. Aftonbladet scrie ce vrea, sau ce cred ei ca vor suedezii sa auda; SUA este marele satana, dreapta vrea sa introduca sclaveria, soldatii Israelieni omoara palestinieni ca sa le vanda organele pe piata neagra etc etc. Tot felul de aberatii cat se poate de senzationale ca sa vanda cat mai multe exemplare. Acest ziar are cel mai mare tiraj din Suedia si fiindca este cel mai citit are un loc important pe scena politica din Suedia. Asa. Gata cu Aftonbladet, sau opinia mea despre aceasta hartie igenica.
Am gasit un exemplar pe o masa la cafeneaua unde vroiam sa stau sa citesc ce mai era de citit din cartea "Salonul Rosu" scrisa de scriitorul clasic suedez August Strindberg. M-am uitat prin ziar cu gandul sa mai caut ceva pentru seria "jurnalism de doi bani" de pe acest blog. Am gasit destule materiale de articol, dar nu prea am avut chef, si nici energie - ca este nevoie de destul de multa energie ca sa te turezi asa cum ma turez eu - asa ca am rasfoit doar superficial prin ziar, mai mult plictisit decat turat, mai mult cu capul la Strindberg decat la blogul meu. In fine, intelegeti voi.
Apoi, dupa o gura de o cafea atat de fierbinte incat nici azi n-am simtit gustul de mancare, mi-am amintit de un articol din ziar despre Mona Sahlin. Pentru cei care nu stiu, Mona Sahlin este candidata socialdemocratilor la sefia guvernului la alegerile din 2010. Insa dansa este depasita de moment, adica de faptul ca este 2009 si ca lumea, cel putin in Suedia, nu mai este biciuita de patron si nu mai prea este nevoie de lupta impotriva capitalului si alte notiuni mai mult sau mai putin marxiste. Planeta s-a invartit cel putin de 100 de ori in jurul soarelui de cand o figura politica precum Mona Sahlin chiar avea importanta pentru dezvoltarea societatii suedeze.
Doamna Sahlin poate fi descrisa ca polul opus a lui Margaret Thatcher. La cat de puternica si dura era doamna Thatcher atat de bleaga si nehotarata este doamna Sahlin. Pana si o majoritate dintre cei care voteaza cu socialdemocratii au mai multa incredere in actualul sef al statului, Fredrik Reinfeldt, care este de dreapta. Scriu asta ca sa intelegeti ce fel de varza este stanga suedeza - sa stiti si voi, dragi cititori, ca varza aia este acra, murata si de cea mai buna calitate.
Aftonbladet face cat poate ca s-o laude pe doamna Sahlin, dar si un ziar are limitele sale, chiar daca este cel mai mare ziar. Acum probabil credeti ca am sa ma dezlantuiesc criticand Aftonbladet, jurnalistii de acolo si ideologia lor. Dar de data asta nu este vorba de ziar sau de jurnalisti. Este vorba de acel articol pe care l-am recitit in timp ce ma gandeam daca nu cafeaua aia fierbinte, care mi-a oparit gura, n-ar putea sustine orasul cu energie electrica pentru o perioada.
Aftonbladet a scris un articol cu tonul "saraca doamna Sahlin, cat de ghinionista este". Miloaga functioneaza si in Suedia. Articolul milog ne-a informat ca doamna Sahlin si-a pierdut cel mai important colaborator - o doamna care a avut mare parte din succesul doamnei Sahlin in politica si care pana acum a fost expertul doamnei Sahlin in legatura cu politica financiara. Dansa si-a dat demisia din echipa doamnei Sahlin fiindca a primit o oferta, pe care a si acceptat-o, ca sa devina directoarea fiscului din Stockholm. Articolul a citat surse din apropierea doamnei Sahlin, care sustineau ca acesta pierdere este foarte semnificativa pentru doamna Sahlin si ca viitoarea campanie electorala v-a avea mult de suferit din cauza acestei pierderi de resurse umane.
Stiti ce m-a facut sa rad? Faptul ca guvernul decide cine devine director la sucursalele fiscului din judetele Suediei. Guvernul de azi este adversarul principal al doamnei Sahlin la alegerile anul viitor. Punct ochit, punct lovit. O jumatate de pagina in ziar fara circ si scandal.
Guvernul de dreapta, in plina lupta cu socialdemocratii, care tocmai incepuse sa prinda un pic de aer sub aripi, a reusit cu o subtilitate si o eleganta coplesitoare sa-si desarmeze adversarul. Articolul n-a fost pe prima pagina. A fost doar o jumatate de pagina si Mona Sahlin n-a tipat cum fac ai nostri, desi era clar ca a fost tradata de cel mai important colaborator.
Asa se duc luptele politice in Suedia. Sunt subtile. Sunt elegante. Pana si cei care mi-s antipatici, precum doamna Sahlin, sunt superiori tuturor politicienilor romani cand vine vorba de a-si face meseria si a fi civilizat. Contrastul intre Suedia si Romania a fost foarte mare in momentul cand am citit articolul. Aveam ochii plini de lacrimi din cauza cafelei fierbinte. M-am ars atat de tare incat azi am putut citii despre politica din Roamania fara sa simt gustul de rahat.
B.
Am gasit un exemplar pe o masa la cafeneaua unde vroiam sa stau sa citesc ce mai era de citit din cartea "Salonul Rosu" scrisa de scriitorul clasic suedez August Strindberg. M-am uitat prin ziar cu gandul sa mai caut ceva pentru seria "jurnalism de doi bani" de pe acest blog. Am gasit destule materiale de articol, dar nu prea am avut chef, si nici energie - ca este nevoie de destul de multa energie ca sa te turezi asa cum ma turez eu - asa ca am rasfoit doar superficial prin ziar, mai mult plictisit decat turat, mai mult cu capul la Strindberg decat la blogul meu. In fine, intelegeti voi.
Apoi, dupa o gura de o cafea atat de fierbinte incat nici azi n-am simtit gustul de mancare, mi-am amintit de un articol din ziar despre Mona Sahlin. Pentru cei care nu stiu, Mona Sahlin este candidata socialdemocratilor la sefia guvernului la alegerile din 2010. Insa dansa este depasita de moment, adica de faptul ca este 2009 si ca lumea, cel putin in Suedia, nu mai este biciuita de patron si nu mai prea este nevoie de lupta impotriva capitalului si alte notiuni mai mult sau mai putin marxiste. Planeta s-a invartit cel putin de 100 de ori in jurul soarelui de cand o figura politica precum Mona Sahlin chiar avea importanta pentru dezvoltarea societatii suedeze.
Doamna Sahlin poate fi descrisa ca polul opus a lui Margaret Thatcher. La cat de puternica si dura era doamna Thatcher atat de bleaga si nehotarata este doamna Sahlin. Pana si o majoritate dintre cei care voteaza cu socialdemocratii au mai multa incredere in actualul sef al statului, Fredrik Reinfeldt, care este de dreapta. Scriu asta ca sa intelegeti ce fel de varza este stanga suedeza - sa stiti si voi, dragi cititori, ca varza aia este acra, murata si de cea mai buna calitate.
Aftonbladet face cat poate ca s-o laude pe doamna Sahlin, dar si un ziar are limitele sale, chiar daca este cel mai mare ziar. Acum probabil credeti ca am sa ma dezlantuiesc criticand Aftonbladet, jurnalistii de acolo si ideologia lor. Dar de data asta nu este vorba de ziar sau de jurnalisti. Este vorba de acel articol pe care l-am recitit in timp ce ma gandeam daca nu cafeaua aia fierbinte, care mi-a oparit gura, n-ar putea sustine orasul cu energie electrica pentru o perioada.
Aftonbladet a scris un articol cu tonul "saraca doamna Sahlin, cat de ghinionista este". Miloaga functioneaza si in Suedia. Articolul milog ne-a informat ca doamna Sahlin si-a pierdut cel mai important colaborator - o doamna care a avut mare parte din succesul doamnei Sahlin in politica si care pana acum a fost expertul doamnei Sahlin in legatura cu politica financiara. Dansa si-a dat demisia din echipa doamnei Sahlin fiindca a primit o oferta, pe care a si acceptat-o, ca sa devina directoarea fiscului din Stockholm. Articolul a citat surse din apropierea doamnei Sahlin, care sustineau ca acesta pierdere este foarte semnificativa pentru doamna Sahlin si ca viitoarea campanie electorala v-a avea mult de suferit din cauza acestei pierderi de resurse umane.
Stiti ce m-a facut sa rad? Faptul ca guvernul decide cine devine director la sucursalele fiscului din judetele Suediei. Guvernul de azi este adversarul principal al doamnei Sahlin la alegerile anul viitor. Punct ochit, punct lovit. O jumatate de pagina in ziar fara circ si scandal.
Guvernul de dreapta, in plina lupta cu socialdemocratii, care tocmai incepuse sa prinda un pic de aer sub aripi, a reusit cu o subtilitate si o eleganta coplesitoare sa-si desarmeze adversarul. Articolul n-a fost pe prima pagina. A fost doar o jumatate de pagina si Mona Sahlin n-a tipat cum fac ai nostri, desi era clar ca a fost tradata de cel mai important colaborator.
Asa se duc luptele politice in Suedia. Sunt subtile. Sunt elegante. Pana si cei care mi-s antipatici, precum doamna Sahlin, sunt superiori tuturor politicienilor romani cand vine vorba de a-si face meseria si a fi civilizat. Contrastul intre Suedia si Romania a fost foarte mare in momentul cand am citit articolul. Aveam ochii plini de lacrimi din cauza cafelei fierbinte. M-am ars atat de tare incat azi am putut citii despre politica din Roamania fara sa simt gustul de rahat.
B.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
vineri, 2 octombrie 2009
George Topârceanu
Câţi ca voi!
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...
Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...
Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi,
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...
De vina este el!
Nu va place cum arata Romania? De vina este el. Videoclipul este pe vremea "veche"; pe acea vreme s-a invatat cum sa faca, iar dupa revolutie a practicat ce a invatat. El este de vina. Toti care au venit dupa el au invatat de la el. Nu inteleg ca inca se mai tine cont de acest persoana dubioasa. El a pus baza smecherismului, hotiei si a coruptiei. De la el a plecat totul.
"Domnul" presedinte Ion Iliescu, tovarasul care a condus tara spre viitorul stralucitor pe care-l traieste azi. Repet, acest videoclip este inainte de "revolutie". Dansul a pus baza ca oameni de o valoare intelectuala, cu o morala ridicata, au ajuns sa ne reprezinte tara in parlamentul Uniunii Europene:
Cat am stat prin Bucuresti, mi s-a parut ca a fost foarte aglomerat. Acum insa, mi se pare ca nu e suficient de aglomerat - prea multi oameni stau in casa...
B.
"Domnul" presedinte Ion Iliescu, tovarasul care a condus tara spre viitorul stralucitor pe care-l traieste azi. Repet, acest videoclip este inainte de "revolutie". Dansul a pus baza ca oameni de o valoare intelectuala, cu o morala ridicata, au ajuns sa ne reprezinte tara in parlamentul Uniunii Europene:
Cat am stat prin Bucuresti, mi s-a parut ca a fost foarte aglomerat. Acum insa, mi se pare ca nu e suficient de aglomerat - prea multi oameni stau in casa...
B.
joi, 1 octombrie 2009
Über-idiotii
Ati auzit ca este criza financiara?
Cica se intalnesc lideri mondiali si discuta masuri anti-criza; ceva de genul B, nu, T, nu, nici T...aha, da G 20. Presedintele Obama, asa am auzit ca-l cheama, cica le-a spus adversariilor sai politici ca este important ca toti politicienii din tara pe care o guverneaza sa fie uniti contra crizei. Oare cine se cred fraierii astia de la B sau T sau G 20 sa vina si sa-si dea cu parerea despre cum trebuie intampinata criza financiara? In Bucuresti se stie totul deja!
Unele tari au fost mai protejate de criza, gen tarile comuniste sau pseudo-comuniste (Suedia, Coreea de Nord etc etc), iar altele au fost mai afectate, gen SUA sau Japonia. Dar toate au luat cam aceleas masuri anticriza.
In manualele din primul an de la facultatea "Cum sa guvernezi o tara democratica chiar daca ai doar doi neuroni" (Spiru Haret), scrie ca-ntr-o criza, populatia trebuie sa simta ca poiticienii stiu ce fac. Consumatorii trebuie sa prinda incredere in capacitatea lideriilor pentru ca iesirea din criza sa mearga cat mai repede. Pe scena politica din lume multi politicieni si-au lasat certurile ideologice la o parte pentru a putea intampina criza cu masurile adecvate. Sau pe scurt - si-au facut meseria. Eu stiu cel putin doua guverne care n-au citit acea carte, sau poate ca au citit-o, dar le-au lipsit neuronii ca sa inteleaga ceva. Un guvern nu mai este la putere, guvernul Bush, iar celalalt guvern, care incepand de ieri nu mai este la putere, vi-l prezint mai jos. Este vorba de, da, ati ghicit corect, Romania!
Romania este o tara nou aderata la UE care este condusa de cateva specimene care mai bine ramaneau in copac. (Imi cer scuze tuturor maimutelor pentru comparatia foarte jignitoare.) Permiteti-mi sa-i prezint pe cei trei überidoti al patriei noastre (mai sunt si altii, dar astia au cea mai multa putere):
Marele Überidiot domnul presedinte Traian Basescu
Apoi, stimati cititori, vi-l prezint pe al doilea idiot al statului roman: domnul priministru Emil Boc.
Cica se intalnesc lideri mondiali si discuta masuri anti-criza; ceva de genul B, nu, T, nu, nici T...aha, da G 20. Presedintele Obama, asa am auzit ca-l cheama, cica le-a spus adversariilor sai politici ca este important ca toti politicienii din tara pe care o guverneaza sa fie uniti contra crizei. Oare cine se cred fraierii astia de la B sau T sau G 20 sa vina si sa-si dea cu parerea despre cum trebuie intampinata criza financiara? In Bucuresti se stie totul deja!
Unele tari au fost mai protejate de criza, gen tarile comuniste sau pseudo-comuniste (Suedia, Coreea de Nord etc etc), iar altele au fost mai afectate, gen SUA sau Japonia. Dar toate au luat cam aceleas masuri anticriza.
In manualele din primul an de la facultatea "Cum sa guvernezi o tara democratica chiar daca ai doar doi neuroni" (Spiru Haret), scrie ca-ntr-o criza, populatia trebuie sa simta ca poiticienii stiu ce fac. Consumatorii trebuie sa prinda incredere in capacitatea lideriilor pentru ca iesirea din criza sa mearga cat mai repede. Pe scena politica din lume multi politicieni si-au lasat certurile ideologice la o parte pentru a putea intampina criza cu masurile adecvate. Sau pe scurt - si-au facut meseria. Eu stiu cel putin doua guverne care n-au citit acea carte, sau poate ca au citit-o, dar le-au lipsit neuronii ca sa inteleaga ceva. Un guvern nu mai este la putere, guvernul Bush, iar celalalt guvern, care incepand de ieri nu mai este la putere, vi-l prezint mai jos. Este vorba de, da, ati ghicit corect, Romania!
Romania este o tara nou aderata la UE care este condusa de cateva specimene care mai bine ramaneau in copac. (Imi cer scuze tuturor maimutelor pentru comparatia foarte jignitoare.) Permiteti-mi sa-i prezint pe cei trei überidoti al patriei noastre (mai sunt si altii, dar astia au cea mai multa putere):
Marele Überidiot domnul presedinte Traian Basescu
Apoi, stimati cititori, vi-l prezint pe al doilea idiot al statului roman: domnul priministru Emil Boc.
Si nu-n ultimul rand, deoarece dansul este cel putin la fel de mare idiot ca domnul presedinte si domnul priministru; doamnelor si domnilor, vi-l prezint pe domnul Mircea Geoana
Cand altii spun ca vine criza, acesti tembeli spun ca Romania nu v-a fi afectata. Cand altii sunt uniti pentru binele poporului atunci acesti destepti, acesti mitocani, acesti mincinosi se cearta intre ei si lasa o tara aflata in plina criza cu-n guvern fara putere parlamentara. Ce a facut clasa politica romana pentru a intampina criza? Intai a negat-o, apoi au ramas statici si acuma se cearta intre ei!
Tot respectul pentru marele maestru al haosului, hotiei si deceptiei, Ion Iliescu. Tu, da, pe tine te tutuiesc, la fel cum tutuiesc toti criminalii, ai reusit sa educi o clasa politica care a distrus o tara intreaga.
Cum in numele tuturor sfintilior, ca sa nu incep sa injur pe propriul meu blog, ati putut trada un popor intreg, nemernicilor?
Sincere multumiri de la generatiile tanere si cele mai in varsta! Stiti voi de ele. Sunt cele de care nu va pasa, cele pe care nu le ascultati si cele care n-au avut posibilitatea sa-si fure o avere sau sa plece.
Se pare ca Romania ar avea nevoie de o revolutie o data la 20 de ani.
B.
Cand altii spun ca vine criza, acesti tembeli spun ca Romania nu v-a fi afectata. Cand altii sunt uniti pentru binele poporului atunci acesti destepti, acesti mitocani, acesti mincinosi se cearta intre ei si lasa o tara aflata in plina criza cu-n guvern fara putere parlamentara. Ce a facut clasa politica romana pentru a intampina criza? Intai a negat-o, apoi au ramas statici si acuma se cearta intre ei!
Tot respectul pentru marele maestru al haosului, hotiei si deceptiei, Ion Iliescu. Tu, da, pe tine te tutuiesc, la fel cum tutuiesc toti criminalii, ai reusit sa educi o clasa politica care a distrus o tara intreaga.
Cum in numele tuturor sfintilior, ca sa nu incep sa injur pe propriul meu blog, ati putut trada un popor intreg, nemernicilor?
Sincere multumiri de la generatiile tanere si cele mai in varsta! Stiti voi de ele. Sunt cele de care nu va pasa, cele pe care nu le ascultati si cele care n-au avut posibilitatea sa-si fure o avere sau sa plece.
Se pare ca Romania ar avea nevoie de o revolutie o data la 20 de ani.
B.
Materia neagra - oia neagra a fizicieniilor?
Nu cred ca exista materie neagra; cred ca exista o forta inca nedescoperita. Am vreo idee despre ce ar putea sa fie? Evident! Insa pana nu am enspe ani de facultate in domeniu, n-o sa-mi dau cu parerea aici pe blog. Ceea ce pot zice este ca eu n-as cauta inauntru galaxiei dupa forta care trebuie sa complecteze forta centripeta. Avand in vedere ce se stie despre "quantum entaglement" (habar n-am cum se numeste asta in romana) si ca sunt unele observari cum ca spatiutimpul interfereaza (asa se scrie?) cu radiatia electromagnetica (articol "dovada"), poate ceea ce complecteaza forta centripeta este ceva ce inpinge si nu atrage. In fine...cine-s eu sa-mi dau cu parerea? Ah, da...sunt proprietarul blogului... :) Articolul la care ma refer il puteti gasi pe New Scientist - aici.
Prea multa cafea in viata mea.
B.
Prea multa cafea in viata mea.
B.
Pablo Francisco
Ieri seara am avut marea placere sa merg sa-l vad pe Pablo Francisco live. A fost foarte frumos si de mult n-am mai ras atat de mult. Pablo are cu el inca trei prieteni care sunt si ei in domeniul stand-up. Avand in vedere ca pe Pablo l-am mai vazut pe youtube, prieteni lui au fost mai fain deoarece glumele au fost necunoscute. Deci, a fost o seara minunata si total neasteptata. M-a sunat un prieten si m-a intrebat daca vreau sa vin la Pablo Francisco fiindca mai aveau inca un bilet.
B.
B.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)