Este interesant să privești cum să trezesc găinile

De câteva zile, site-ul mediafax.ro este plin de știri despre reprezentanții FMI. Putem citi despre părerile lor despre cum România și-a gestionat economia și m-a lovit un gând destul de interesant legat de acest subiect. Sunt de fapt mai multe gânduri iar acuma, scriind aceste rânduri, habar n-am care dintre ele vor fi menționate în acest articol. Cu alte cuvinte, acest articol este la fel de planificat ca și economia României...

Rick Warren despre viața cu un scop

Rick Warren este un pastor care  a scris o carte despre viața cu un scop. Știu că mulți dintre voi nu prea aveți răbdare, dar dânsul merită ascultat chiar dacă nu o aveți cu religia.

Vizită

Veacul m-a făcut
Atât de cult
Încât mă uit
Peste oameni.

Am învăţat atâtea
În timpul din urmă,
Că suntem
La un punct însemnat.

S-ar putea face
Multe reforme.
Mă gândeam singur.
Eram fără nimeni.

Şi tocmai azi
Au venit musafirii.
- Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am văzut.

George Bacovia

Out of the box...

Am citit ceva ce mi s-a părut inovativ. Îmi plac persoanele care gândec înafara cutiuței.  LINK arxiv.org

B.

Lumea teoretică a FMI-ului

Putem citi pe mediafax.ro cum domnul Dinu Patriciu ne spune că FMI habar nu are despre economia României. Domnul Patriciu, cel care s-a îmbogățit la fel cum au făcut-o mulți dintre milionarii români contemporani, acuză FMI-ul de incompetență. Într-adevăr, dânsul cunoaște mai bine ”tradițiile” economiei româniei...

Timp liber

Propun extinderea zile la 32 sau 36 de ore! De mult  n-am fost atât de ocupat, dar recunosc că îmi place foarte, foarte mult.

Oamenii crizei

Când citesc în ce hal îl face media pe Emil Boc, îmi dau seama de ce renunțase Stolojan la scaunul de premier. Poate mă înșel, poate n-am fost eu atent atunci, dar știu că la vremea aia chiar mă întrebam de ce se retraseră Stolojan și la lăsat pe Boc premier. Acuma îmi dau seama că probabil și-a dat seama în ce rahat e bagată țara și nu vroia să fi cel învinuit așa cum este Boc acuma.

ILC - International Linear Collider

imagine: physorg.com

Fizicienii de la CERN planifică construcția unui acelerator linear de particole ca și un complenent pentru LHC (the Large Hadron Collider). ILC va avea o lungime de 31 de  km.

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...

George Bacovia

Omul care și-a învins piticii

Iată ceva ce mi-a produs câțiva lacrimi: Rickard S Johnson este un jucător de golf din suedez care mereu au fost mediocru. Suedia are câțiva jucători de talie mondială însă Richard nu a fost considerat unul dintre ei

Cu vreo 6 ani în urmă, Richard s-a hotărât să încerce să se califice pentru circuitul profesionist din SUA, care este cel mai mare circuit de golf din lume din toate punctele de vedere. Îmi amintesc că am citit atunci un articol că n-are psihicul necesar, că nu o să reușească să se califice. S-a calificat.

Nu a făcut ravagii prin SUA, cei drept, însă și-a menținut dreptul de joc pe circuitul PGA și și-a văzut de treabă. În Suedia, mai apărea câte un articol despre el cum că iară a fost aproape să facă ceva bine, însă i-a scăpat în ultima clipă. Ăsta este omul care a continuat să creadă în el chiar și atunci când marea majoritate nu mai credeau. Iar ieri a fost ultima rundă din Nordea Masters din Stockholm, un turneu care aparține pe circuitul european.

Clipul îl arată pe Richard S Johnson pe ultimul green, cu acel put pentru victorie în turneul din orașul său natal și în fața tuturor care n-au crezut că poate. Asemenea momente mă fac să iubesc acest sport:

Carolyn Porco flies us to Saturn

Steve Jobs: Cum să trăiești înainte să mori

Vanitas

Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.

George Bacovia

Călătoritul în timp evitând paradoxul bunicului

imagine: Seth Lloyd et al.

Doar câțiva ani după ce Einstein a propus că timpul este relativ observatorului alții precum Kurt Gödel au dedus, tot din ecuațile lui Einstein, că în teorie se poate călători în timp. Aceste solușii l-au deranjat pe Einstein deoarece călătoriile în timp nu sunt tocmai intuitive. În plus, nu mult după ce s-au descoperit soluțiile ecuaților einsteiniene, lumea și-au dat seama de paradoxul bunicului care a fost, culmea, cel mai tare argument împotriva călătoritul în timp. Asta până acum..

Foarte tare

Foarte bine a făcut domnișoara! De așa ceva este nevoie! Link

În articol scrie că dânsa poate fi dată în judecată pentru calomnie; doar în mințile lor poate să fie calomnie atâta timp cât dânsa spune adevărul. Ar fi chiar culmea ca ea să fie dată-n judecată de către cei care au furat o țară întreagă.

Pălăria jos pentru dânsa pentru că are curajul! Să-mi spună cineva unde pot găsi și eu cartea, că aș vrea s-o citesc...

B.

Formulă matematică pentru prevederea infarctelor

imagine: American Institute of Physics

Imaginea arată că mișcarea fibrelor din mușchii inimei la persoane cu anumite condiții este o soluție a ecuației Echebarria-Karma (complet necunoscută mie). Matematicienii care studiază haosul ar putea dezvolta modele matematice care îi vor ajuta pe medici să prevadă infarcte. Știu că am simplificat știrea destul de mult, însă mi se pare foarte tare că poți prevede un infarct cu ajutorul matematicii. Încă un punct pentru matematica...

sursă: sciencedaily.com

B.

Dimitar Sasselov: How we found hundreds of Earth-like planets

La asta am referit...

Răspunsul lui Paul Krugman la declarațile șefului băncii europene Jean-Claude Trichet. De asta mi-e și mie teama; la asta am referit în acest articol.

Dacă Paul Krugman are dreptate, iar dânsul a mai avut dreptate de câteva ori, atunci s-ar putea îngroșa gluma destul de repede în Europa. Gluma? Da, sau dacă preferați numele mai formal - bursele de valori...

Ajută-mă și pe mine șefule...

Vreți să vedeți care este problema României în opinia mea? Am ”inventat” un ”experiment” care-l fac de câteva ori pe săptămână și care aproape de fiecare dată îmi arată adevărata problemă în România. Experimentul nu este greu de făcut; este nevoie de o conexiune cu o viteză medie la internet și abilitatea de a da copy-paste. Sunteți pregătiți? Atunci haideți să începem..

Dl Trichet joacă un joc periculos

Poate mă înșel, este foarte probabil, dar nu sunt cu totul de acord cu șeful băncii europene, domnul Jean-Claude Trichet, care a spus azi într-un articol în Financial Times că stimularea economică trebuie oprită și că este mai bine să reducem nivelul datoriilor. Părerea mea este că ceea ce propune dl Trichet este cu două tăișuri...

În fericire

Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am...

George Bacovia

Perle de ale mele...

Uneori, în unele conversații, mai scot și eu niște perle care pot functiona ca și proverbe. Știu că mai demult, eram în Cluj, am spus într-o discuție politică: ”Poate intra România in UE, dar va dura până intră UE în România.” Acum câteva minute am mai scos incă una și nu pot să nu o pun pe blog:

”Mă păzesc de femei, nu pentru că ele sunt femei, ci pentru că femeia nu este matematică.”

B.

Isărescu și ieșirea din recesiune

Pe mediafax putem citi azi că România va ieși din recesiune dacă se fac constrângeri bugetare tari. Nu știu cum să-l contrazic pe domnul Isărescu fiindcă, pe de o parte, dânsul e totuși președintele băncii naționale și eu, pe de altă parte, sunt un nimeni absolut în comparație. Dar cu speranța că mă iertați, am să-l contrazic.

Steven Cowley: Fuziunea este energia viitorului

Posibila descoperire revoluționară legată de electroni

imagine: Forschungszentrum Juelich

Am să încerc să scriu despre ceva ce știu că nu prea pot scrie în română, așa că vă rog să aveți răbdare cu mine.

Johnny Lee demos Wii Remote hacks

Carter Emmart demonstreaza atlasul universului în 3D

Idei

I

Cântec, deasupra cetăţii,
Îmbătrânire?!
Eternităţii i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetăţii,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.

II

Visări de mult mocnite
De nu cumva
Mi-am pierdut Umbra
Între normal,
Şi ispite.
Un vin,
Oricât de-alinător,
Excludă-acest fatal:
Contract
Cu răul Negustor.

III

Când ore libere
Sună
Din vechi acordeon
De-a zilelor bravade...
Relativ,
Pardon.
Când ore libere
Sună
Uitări şi abandon,
De-a lumii baricade...
Relativ,
Pardon.

George Bacovia

Ron Eglash on African fractals

Benoit Mandelbrot

Cum se determină înălţimea unei clădiri?

(Această posteare a fost preluată de pe blogul ”A șaptea dimensiune”.  Link către articolul original. B.)

INTREBARE LA UN EXAMEN DE FIZICA LA UNIVERSITATEA DIN COPENHAGA: CUM SE POATE MASURA INALTIMEA UNEI CLADIRI CU UN BAROMETRU?
Raspuns student: Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii. Studentul a fost dat afara de la examen. Studentul a facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.

Poate nu-s chair așa de teribilist pâna la urma

sentru cei câțiva puțini români din Suedia care-mi sar la gât de fiecare dată când critic ceva din societatea suedeză - de parcă i-aș jigni pe ei personal - vă recomand un articol în Dagens Nyheter: ”Därför är antiliberalismen så stark i svenskt kulturliv."

Articolul este primul din două, partea a două urmează să fie publicată mâine; țin să subliniez ceea ce am spus întotdeauna: comunismul există în UE. Din păcate există chiar aici în Suedia, în viața culturală și pe la universități.

Vroiam doar să atrag atenția la acest articol deoarece niște genii m-au făcut copil teribilist și nu mai știu ce; se pare că nu-s chiar așa de teribilist, se pare că sunt mai mulți ca mine, care s-au săturat de comunismul cu mănuși albe din Suedia.

Interesant cum scriitorul articolului ne spune că la universitățiile suedeze, la materiile humanoria, sau cum li se spune în Română, marxismul este considerat ca ceva adevarat, ceva bine și ceva ce poate salva omenirea. Anul este 2010 dragii mei, iar mafia din -68 încă mai dictează cum să gândească suedezul!

În Suedia, cineva a doctorat în 2008 declarând că Victoria Benedictsson, (o persoană care a pus baza feminismului suedez prin anii 1800) s-a sinucis fiindcă a fost afectată de idei liberaliste! Eu văd asta ca dovadă că nu trebuie să fii inteligent pentru a deveni intelectual. Cel puțin nu în Suedia...

B.

Michael Shermer: De ce crede lumea în chestii tâmpite

Lacustra

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

George Bacovia

Muse - Knights Of Cydonia Live at Wembley Stadion

Plastic People - Ain't Gonna Take It No More

Kirk Citron: Și acum, știrile adevărate

Am tot criticat fluxul de știri care ni-e să consumăm, am tot criticat faptul că suntem serviți ceea ce oameni precum Vântu sau familia Bonnier vor să știm. Adevărul este dictat de câțiva puțini, ceea ce este important devine ceea ce ne spun ei iar noi trebuie să înghițim porțile zilnice de excremente care ni-s servite, să zâmbim și să spunem: ”Ah ce bun a fost. De abia aștept porția de mâine.”

Kirk Citron vorbește despre știri care vor conta peste 50 sau 100 de ani.

Matt Ridley: When ideas have sex

Matt Ridley este autorul cărții ”Optimistul Rațional” (The Rational Optimist) și ține unul dintre cele mai interesante discursuri la această ediție de TED. Dânsul susține că noi, omenirea, am ajuns unde suntem, adică foarte dezvoltați, pentru că am colaborat și pentru că am schimbat idei. Prin faptul că ideile noastră ”au făcut sex”, omenirea și-a îmbunătățit considerabil standardul de viață. Merită ascultat!

Piață financiară artificială

Într-un articol pe physorg.com putem citi că oameni de știință din Italia au reușit să creeze o piață financiară artificială.

În această simulare, toți agenții încep cu același număr de acțiuni și aceeași sumă de bani. Modelul lor ține cont de faptul că agenții se influențează unidirecțional, adică, agentul A influențează agentul B fără ca agentul B să influențeze agentul A.

Modelul evoluează ca și piețile financiare reale, respectând printre altele legea Zipf, care spune că relația între bani și putere este invers proporțională și că agenții care în această simulare au reușit să acumuleze mai mulți bani decât ceilalți, au inceput și să mimice comportamentul celor cu bani mulți în viața reală, adică au început să facă tot felul de șmecherii.

Aceste modele sunt create pentru a studia fenomenele care produc volatilitate pe bursă. Înțelegând aceste fenomene, investitorii pot gestiona riscurile mai ușor. Iar asta este esențial pentru un investitor având în vedere că bursa nu este nimic altceva decât un bazaar unde lumea poate cumpăra și vinde risc.

Genial! Italienii au inventat ”bancherul” digital! Dacă introduc acest model în Second Life, vor devenii oare Goldman Sachs-ul jocului?

sursă: physorg.com

B.

Meridian

Sezonul verii s-a finit
De serenadele albastre...
De reverii ascunse-n astre...
- Poema care s-a sfârşit.
Sezonul iernii s-a ivit
De cum ninsoarea-n geamuri bate...
De depărtările-ngheţate...
- Poema care a venit.

George Bacovia

Ca să vedeți cât de disperată este mâzgălia roșuverde

Acum câteva săptămâni, în mijlocul săptămânei politicienilor, un ministru și-a dat demisia din motive personale. Dânsul se află într-un divorț destul de urât și a simțit că nu poate face față unei campanii electorale.

Ziarul Aftonbladet, care este mașina principală de propagandă a socialdemocraților, a publicat un articol scurt timp după demisia ministrului Sven-Otto Littorin în care spuneau că există dovezi că domnul Littorin a cumpărat serviciile unei prostituate. Ca drept dovadă au prezentat argumentul că domnișoara este aproape sigură că a fost domnul Littorin cel care acum 5 ani i-a fost client și că lor li se pare credibilă! Păi cum să nu; doar două persoane cu aceeși moralitate și aproape aceeași meserie se cred pe cuvânt, nu?

Frate, te doare capul...

Aftonbladet au spus apoi că au încercat să-i dea șansa domnului Littorin să nege toată povestea, însă că el a ales să nu zică nimica și fiindcă n-a negat acuzațiile, Aftonblade a ales să publice povestea unei callgirl. Scurt timp mai târziu ies filmulețe pe net care arată cum Littorin îi răspunde reporterului ”nu, nu, nu”, atunci când este întrebat dacă a cumpărat sex vreodată. Azi, în ziarul suedez SvD putem citi că un fost ombudsman al presei spune că, dacă ziarul Aftonbladet este dat în judecată, atunci probabil va pierde.

Eu zic că cei care au lucrat la această poveste trebuie să răspundă ca persoane fizice. Jigodiile ălea de jurnaliști au distrus viața și cariera unui om știind că ei sunt protejați de constituție și că nu răspund personal la minciunile pe care le scot la comanda peștelelui pentru care lucrează.

Asta nu mai are nimic de a face cu presa liberă. Presa trebuie să supravegheze puterea, nu s-o împingă în fața sa cu pistolul spre tâmpla puterii. Un medic răspunde personal atunci cand greșește și o greașală făcută de un medic poate distruge viața pacientului; de ce nu au și jurnaliștii aceeași răspundere dacă tot au puterea să distrugă vieți?

Eu când merg să votez nu votez un jurnalist; nu presa mă reprezintă; atunci de ce li s-a dat atât de multă putere? La fel cum se propun tot felul de legi în domeniul bancar pentru a forța”bancherii” să fie mai responsabili, la fel ar trebui să se procedeze și cu presa. Iar cei care acuma încep să facă spume la gură, urlând ”libertatea cuvântului”: vă rog cu stimă să mă pupați în...

Îmi permit să exagerez un pic, dar cred că cel mai mare pericol a democrației este presa, așa cum este ea acuma.

B.

Gaudeamos

Zădarnic flaute cântă
În aste zile păgâne -
La vânt s-au dus aspiraţii,
Nimic nu rămâne...

În vânt şi uitare tot stând,
Cu zile grele, stăpâne -
Oricine, orice au trăit,
Nimic nu rămâne...

George Bacovia

IRAS 13481-6124

imagine: ESO/L. Calçada

Imaginea ilustreză cum se gândesc astronomii că ar arata obiectul celest IRAS 13481-6124. Masa acestei stea embrionică este de 20 de ori mai mare decât masa soarelelui, iar distanță de la centru până la marginea norului de praf este aproximativ aceeași distanță ca între noi și soarele nostru.

Obiectul IRAS a fost studiat și acest studiu a contribuit la concluzia că toate stelele, indiferent dă mărimea lor, se nasc la fel. Așadar se termină o dezbatere îndelungată între astronomi.

sursă: sciencedaily.com

B.

Prima navă în jurul planetei Mercur

Nava Messenger este prima nava care a orbitat planeta Mercur. De azi într-un an, dacă am înțeles bine articolul, Messenger se află în orbita planetei Mercur.

Pentru mai multe amănunte, vă recomand articolul de pa nasa.org.


B.

In Your Atmosphere - John Mayer

France24 despre presa din România

France24 critică dur decizia de a include presa printre amenințările securității naționale

Sunt un susținător aprig ale drepturilor democratice și bineînțeles și presa liberă, independentă și obiectivă. Dar cum este acuma, să fii jurnalist este să fii o javră în leșa stăpânului; o javră care latră la comanda și direcția dictată de patron.

De mult mă întreb cine le-a dat jurnaliștilor dreptul să mintă după indicațiile patronul fără să suporte consecințele? Se întâmplă peste tot, iar toți jurnaliștii știu că în clipa în care ei trebuie să răspundă personal pentru ceea ce vomită prin presa, atunci s-a terminat totul.

Trebuie totuși să recunosc că respect câțiva dintre ei; sunt unii care chiar își respectă meseria și nu se vând. Din păcate ei sunt mai puțin de cinci în fiecare dintre țările din UE. Rămân totuși foarte uimit cum se poate ca cineva, după doar câțiva ani de facultate, poate ajunge în poziția în care are puterea de a distruge vieți fără teamă de a suporta consecințe. Apoi, de fiecare dată când cineva se leagă de integritatea lor, toți încep să se victimizeze și să urle despre libertatea presei. Problema este că libertatea presei nu este nimic altceva decât libertatea patronului să facă ce vrea fără să fie prins.

Din acest motiv mi se pare normală reacția celor de la France24, chiar dacă ar fi fost mai corect dacă ziceau: ”Ce vreți de la noi? Nu înțelegeți că leșa patronului este atât de strănsă încât nu putem gândi singuri din cauza lipsei de oxigen la creier?”

Însă persoane corecte, persoane cu integritate își aleg alte meserii...

sursă: mediafax.ro

B.

Dies irae

Cât de străin sunt de ţara mea
Şi nici un dor nu mi-a rămas -
Gând rău şi-ntunecat
Închide al dreptăţii glas.

Va fi târziu în ziua-aceea...
Şi bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grăbeşte nu mai aştepta!

George Bacovia

Copiii și cutiuța cu biscuiți

Câțiva copii au fost prinși cu mâinile în cutiuța de biscuiți... LINK.

Ce au făcut ei este un nimic pe lângă ce se petrece zi de zi la toate ministerele guvernului, care toate sunt pline de adulții. Nu zic că trebuie trecut cu vederea ce au făcut pruncii, dar aștept cu nerăbdare să se procedeze la fel cu adulți precum Udrea sau Ridzi.

Ceea ce este destul de aiurea este faptul că mulți, atunci când citesc despre faptele copiilor din articol, probabil gândesc că bancherii or fi călcat câteva picioare care nu trebuiau călcate, altfel n-ar fi ajuns dați în judecată. Asta înseamnă implicit că în România, călcarea picioarelor unora este marele risc atunci când furi biscuiți. Faptul că furi este mai puțin important...

Iar asta este ceva ce în ochii mei explică de ce România arată așa cum arată.

B.

Lipsă de bani în domeniul cultural este rezolvată!

Un miliard de coroane suedeze înseamnă aproximativ 92 de milioane de euro. Această este sumă pe care mâzgălia stângace roșuverde promite că va fi investită în cultură dacă vor fi aleși la toamnă.

Această știre aproape că mă face să-mi reconsider toate valorile mele politice deoarece, după multă analiză, roșuverzii au identificat adevărata problemă din Suedia: lipsa de bani în domeniul cultural!

Din cauza acestei lipse aproximativ al patrulea tânăr între vârstele 20 și 30 este șomer. Faptul că nu sunt bani pentru cultură amenință cel mai mult economia suedeză pe termen lung; nu faptul că vor fi din ce în ce mai puțini oameni care vor lucra pentru a întreține un grup din ce în ce mai mare care nu se pot întreține singuri.

Sora mea este la facultate și urmează să devină profersoară de școală generală. Acum câteva săptămâni mi-a povestit ceva foarte tulburător, ceva ce nu credeam că se poate întâmpla în Suedia.

Există o boală, al căreia nume în suedeză este ADHD, nu știu cum se numește în română, însă știu că numărul persoanelor cu această boală a crescut destul de mult în ultimiele două decenii în Suedia. Deobicei se face diagnoza atunci când copilul este mic; simptomele pot fi că persoana respectivă are un temperament foarte vulcainic, este neastâmpărat, are probleme de concentrare și așa mai departe. Boala nu se poate vindeca, se poate însă trata cu calmante care conțin printre altele o subtanță care seamănă cu heroină.

Și acum la partea șocantă: sora mea mi-a povestit că au avut o discuție la facultate în care li s-a explicat că grupul de copii pe care fiecare profesoară îl are a crescut atât de mult ultimii ani încât, în medie, o profesoară are doar 1,3 minute pe zi pe copil la dizpoziție. Dacă profesoara merge la directorul școlii și cere ajutor i se spune, în general, că nu se poate deoarece nu sunt fonduri suficiente pentru a angaja mai multe cadre didactice. Dar dacă o profesoară de clasa 1, de exemplu, are ”norocul” să aibă un copil în clasa sa care primește diagnoza ADHD, atunci directorul este obligat de lege să mai bage încă o profesoară (sau un profesor) în clasă aceea! Profesoara are așadar de ales între a nu face față sau a sacrifica un copil pentru ca ceilalți să primească o educație mai bună.

Ce înseamna asta practic? Dacă dumneavoastră aveți un copil al căruia temperament este mai vulcanic, un copil mai curios, care vorbește mult și nu prea se concentrează la un singur subiect fiindcă, din curiositate, vrea să treacă la următorul subiect, atunci există riscul ca profesoara, nefăcând față grupului prea mare, va cere o investigație asupra starea sănătății psihice al copilului dumneavoastră!

Iar voi, ca toți ceilalți părinți care înghit toate aberațiile pe care statul suedez reușește să scoată pe an, un număr impresionant de altfel, o să vă speriați și apoi o să vă conformați cu ideia că fiul sau fica dumneavoastră are ADHD și că va mănânca pirule calmante de la aproximativ 10 ani! Imaginați-vă că acel copil, poate chiar copilul dumneavoastră care probabil n-are nimic decât că seamănă mai mult cu Ilie Năstase decât cu Björn Borg, va fi etichetat cu o boală psihică toată viața. Identitatea lui va fi mereu ”am ADHD” și de aia nu pot.

Ș-apoi imaginați-vă că cei care sunt de vină pentru declinul sistemului de învățământ suedez vă spun: ”Problema este că nu sunt bani în domeniul cultural, de aia dăm 92 și ceva de milioane de euro la cultură și nu sistemului de învățământ, care cu acele milioane ar putea mări numărul cadrelor didactice!”

Pâine și spectacol pentru popor!


sursă: DN.se

B.

Golf și calendarul încărcat

Ieri am jucat golf! Ador să joc golf și atunci când joc, o fac fără nici-o așteptare legat de rezultat deoarece nu sunt un jucător foarte bun și nici nu prea am timp să mă antrenez.

Ceea ce-mi place cel mai mult la golf este că oricum mi-ar merge, oricât de prost aș da, mă simt bine și mă plimb în aier liber. Iar asta este un câștig mare pentru mine fiindcă de ceva timp încoace chiar nu prea am avut timp să ies la aier liber.

Teoretic nici ieri nu prea am avut timp, însă mi-am făcut timp. Cred că este foarte important ca, atunci când avem un program încărcat, al meu de exemplu este atât de încărcat încât îmi poate ocupa tot timpul meu treaz, să ne facem timp pentru o pauză și să ne deconectăm puțin de la ceea ce facem. Mulți cred că odihna, sau pauza, este opțională, însă nu este așa. Avem nevoie de odihnă și de o pauză din când în când pentru a putea face față provocările vieții, al carierei și a prietenilor.

Mulți se luptă să se cațere cât mai în sus pe treapta vieții. Dar mulți nu realizează că fac aceeași greșealea pe care am făcut-o și eu data trecută, atunci când încercam să urc la vărf în domeniul în care am fost activ. Eu ajunsesem destul de sus la moment dat, dar din păcate nu prea era nimeni lângă mine să vadă. Iar să ajungi unde ti-ai propus și să realizezi că, de fapt, vroiai să fii altundeva este un sentiment care schimbă viața.

Iar acum mi-am propus să nu repet aceleași greșeli. Echilibru în viață este o alegere intelectuală, nu o binecuvântare. Fiecare dintre noi alegem cum vrem să fim văzuți și trebuie să trăim cu această alegere.

B.

Când le-au picat fisa...

Azi m-am jucat un pic pe o oglinda, mâzgălind-o cu legiile lui Kepler și cu unele expresii care descriu mișcarea periodică cu viteza constantă. Nu că a fost nevoie, fiindcă cineva a făcut asta acum vreo 350 de ani și a ajuns la legea generala a gravitației (sau cum se numește în română), dar am vrut să văd cum sir Isaac Newton a ajuns la

F=GmM/r^2

Pentru mine, acest exercițiu a fost ca și cum aș fi mers la muzeu. Sunt conștient că această obsesie de-a mea pare cel puțin curioasă pentru mulți, însă eu nu vreau doar să tocesc ecuația de mai sus deoarece ar fi mult prea ușor și n-ași înțelege cu adevăratelea; ca să dorm noaptea sunt nevoit să înțeleg și cum s-au gândit. Oricât de infantilă, sau ușoară ni se pare azi, eu vreau să simt pe pielea mea ce a simțit Brahe, Kepler, Newton și alții. 

Eu, nefiind ca alții, de bine și de rău, văd acest lucru ca pe o aventură frumoasă. Atunci când unii merg la polul Nord, sau alții încearcă să ajungă pe Mount Everest, eu vreau să simt ce au simțit marii maeștrii a omenirii în clipa în care le-a picat fisa. Și să nu credeți că nu este vorba de adrenalină; chiar e!

Derivând chestia de mai sus pe o oglindă - neapărat o oglindă sau un geam - primesc senzația că mă întorc înapoi în timp, îmi închipui că simt ce a simțit și el - Newton - atunci când și-a dat seama ce urmează apropiându-se de concluzia de mai sus.

Mă refer la acel moment când mai ai un pic de algebra de făcut, dar ști că o să-ți iasă, și faci ultimele rânduri cu o mândrie mai mare decât cea unui matador. Apoi stai și te uiți la spectacolul de pe hârtia din fața ta, sau pe geam, sau pe tablă, sau unde ai mâzgălit; stai cu-n zâmbet, cu piele de găină gândindu-te că azi chiar ai înțeles ceva important. Apropo de chestii importante:

Cine a câștigat American Idol anul trecut? Eu habar n-am, însă la câtă isterie este mă gândesc că este important…

B.

Unde este inflația?

Paul Krugman se întreabă unde este inflația despre care toți vorbesc. În acest caz sunt de aceeași părere ca dânsul, dar sper și așa că nu va fi așa cum spune dânsul. Cred că, din păcate, greșelile aniilor 1930 se repetă chiar acum de printre alții domnul Trichet și doamna Merkel.

Economia Germană tocmai a început să ia avânt și riscul că acel avânt se va opri deodată cu lansarea măsurilor de austeritate. Vom trăi și vom vedea, însă până atunci vă recomand articolul de pe blog-ul domnului Krugman.

B.

Români judecați în Suedia

Mediafax.ro publică un articol în care spune că anul trecut aproximativ 280 de români au fost condamnați la închisoare în Suedia.

Cifra este interesentă deoarece putem compara. Am să intru să caut pe unele site-uri date și statistică pentru a compara, dar nu acuma fiindcă sunt destul de obosit și n-am timp.

Link către articolul de pe mediafax

B.

Glossă

Priveşte savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.

Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.

Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.

La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.

Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.

George Bacovia

Culmea!

Sunt într-o cafenea pe aeroportul din Praha. Am ales acestă cafenea fiindcă este singurul loc în ditamai aeroport internațional în care se fumează. Bineînțeles că la moment dat a venit o familie suedeză, în drum spre casă dintr-un concediu undeva în sudul europei, și s-au așezat la masa de lângă mine.

Ei, neștiind că eu vorbesc suedeză, au început să cârâie că vai doamne cât de mult fum este în această cafenea. Deci, ca să înțelegeți, aieroportul este plin de locuri, cafenele, baruri, magazine, saloane de înfrumusețare, cabinete medicale, bazine olimpice, pistă de atletism, stadion de fotbal, rampă pentru lansarea rachetelor în spațiu, acceleratoare de particole elementare, toalete, scări rulante verticale, scări rulante verticale - pentru puturoșii dintre noi - și în toate aceste locuri NU se fumează.

Ei au ales, bineînțeles, singura cafenea amărâtă în care se fumează și, dacă nu era destul, sau și așezat lângă mine. Iertați-mi suflețelul meu, dar așa cum mă cunoașteți; normal că n-am putut să tac! Le-am spus că netul nu prea are nu știu ce viteză în acest aeroport...

B.

Săptămâna politicienilor în Almedalen

De mâine începe săptămâna politicienilor în Almedalen, celebrul parc din orașul suedez Visby de pe insula Gotland. În fiecare an, vara, politicienii se întâlnesc pentru dezbateri și discuții legate de domeniul lor de activitate. Această săptămână capătă o importanță și mai mare în acest an, deoarece vin alegerile parlamantare la toamnă. Mulți consideră așadar că această săptămână este startul campaniei electorale.

Eu unul sper că opinia publică din Suedia va continua să evolueze în direcția în care a evoulat ultimele luni; alianța de dreapta câștigă voturi iar alianța de stânga pierd voturi. Eu chiar nu pot înțelege cum lumea ar putea să voteze cu stânga o dată ce politica de stânga a arătat cât de dăunătoare poate să fie (Grecia, Portugalia etc).

Suedia este lăudată pe plan european ca fiind o țară cu o economie foarte puternică, că a trecut de criză mai mult sau mai puțin intactă. Ceea ce lumea uită este că asta spune mai multe despre situația economică din Suedia înainte de criză, atunci când economia globala se afla în plină creștere. Socialdemocrații au condus Suedia printr-o creștere economică globala în așa fel încât o criză financiară n-a prea contat.

Eu cred că starea destul de nasoală a economiei suedeză înainte de criză, împreună cu o politică care încuraja pauza de cafea și descuraja investitori, adică o politcă de stânga, a făcut în așa fel încât economia suedeză să fie mai proastă relativ cu alte țări înainte de criza. Ș-atunci, normal, criza s-a simțit mai puțin în Suedia. Ceea ce încerc să spun este a crescut relativ la alte țări pentru că celălalte țări au coborât. Este destul de important să conștientizăm asta. Iar acuma va urma o creștere economică din nou; ar fi o mare tâmpenie ca socialdemocrații să fie încredințați din nou.

Nu susțin că asta este toată explicația pentru succesul economiei suedeze. Am o părere foarte bună despre Anders Borg, ministrul finanțelor care a condus Suedia în timpul crizei. Deși au fost atacați de populism pseudo-marxist, guvernul suedez n-a cedat celor de la Ford de exemplu, iar asta mi-a plăcut foarte mult; le-au spus directorii de la firma americană Ford că nu le dă banii, că nu acceptă socializarea pierderilor firmelor private și că mai degrabă dau acei bani angajațiilor în caz că Ford închide fabrica SAAB. Adică: ”ne pasă de cetățenii pe care-i representăm și care lucrează la SAAB, însă nu o să băgăm bani în buzunarele directorilor americani de la Ford”. Dacă toți politicieni ar fi fost așa, noțiunea de a fi ”prea mare pentru a se prăbuși” n-ar fi existat.

Stânga în Suedia trece acuma printr-o criză profundă de identitate. Clasa muncitoare, daca mai există așa ceva, a început să simtă că de fapt partidul suedez de dreapta Moderaterna, aflat acum la guvernare, îi reprezintă mai bine și că socialdemocrații reprezintă o clasă de oameni care vor să trăiască o viață întreagă pe banii altora. Evident că nu mă refer la cei care au probleme medicale reale, ci mă refer la cei care chiar au opinia că și un șomer are dreptul - da, cred ca este un drept cetățenesc! - la o vilă, la mașină și la un iPhone. Și ce dacă nu muncesc?

Am mai spus și o mai spun: alegerile parlamentare din toamna vor arată calea pe care o va urma Suedia următorii 20-50 de ani. Dacă Suedia o ia la stânga la toamnă, vor ajunge umăr la umăr cu românii pe câmpurile de căpșuni din Europa; dacă o iau la dreapta chiar cred că Suedia s-ar putea dezvolta într-o societate în care oameni harnici sunt plătiți bine, unde educația este răsplătită și unde cei care au nevoie de sprijin sunt sprijiniți.

B.

Trec zile

Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine -
Cu-un dor de "mâine" sora lor,
Cu-un dor de mine.

George Bacovia

Alea iacta est!

În această seara am luat o decizie pe care trebuia s-o iau de mult, însă m-am tot eschivat fiindcă nu vroiam să mă confrunt cu ceea ce înseamnă această decizie. N-am de gând să intru în detalii, chiar dacă este fix împotriva ceea ce aș fi vrut să fie, fix ceea ce creșterea mea-mi spune că ar fi normal.

Această decizie este confirmarea că sunt pe drumul cel bun, sau, cel puțin, asta îmi place să cred. Pâna la urmă, o persoană se satură ca mereu să fie nevoit să-și întoarcă celălalt obraz sau să se lase batjocurit. Nu știu cât de batjocurit sunt, poate cuvântul nu este cel adecvat, însă mă berberesc zilnic și asta implică că mă privesc zilnic în oglindă. Deși momentan nu se simt prea roz, sunt sigur că am luat decizia corectă și că timpul îmi va da dreptate.

Mai încolo, atunci când va fi momentul potrivit, atunci când chiar va fi interesant pentru voi, dragi cititori, am să vă dau mai multe, sau chiar toate detalile. Toate însă la timpul lor. Acum pot doar spune că am ales o cale, un anumit drum și n-am să dau înapoi. Alea iacta est! Până la urmă sunt doar un om și vreau să fiu tratat ca atare.

Apropo de cu totul altceva; vreau să mulțumesc tuturor de urăririle de ziua mea. Toate, de la cap la coadă și fără excepții, m-au bucurat enorm de mult.

B.

Gary Moore & BB King - The Thrill is Gone

Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe ...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări ...
Larg, miniatură de vremuri viitoare ...

George Bacovia

Gitenstein despre expresia "asta este"

Am mai spus-o și eu de mai multe ori; una dintre cele mai mari probleme în românia este mentalitatea "asta este" a româniilor. Acum o spune și ambasadorul american de la București, Mark Gitenstein. Dânsul a ținut un discurs și a menționat această mentalitate dăunătoare, invocând schimbarea expresiei cu moto-ul președintelui Obama: "Yes we can!" (Da, putem!)

De ce n-ar putea și românul? Sau o întrebare și mai interesantă; ar putea și românul? Bineînțeles că ar putea, nu există nici un motiv pentru ca să nu poată, românul este însă prea comod pentru a încerca. Spunând "asta este", românul are așadar un alibi pentru a nu încerca. Iar neîncercând, nimic nu se va schimba și atunci, firește, au avut dreptate. Este mult mai greu să încerci, să nu te dai bătut, să eșuezi de câteva ori pentru ca ulterior să dovedești că se poate. Pentru a rămâne în mociârlă nu trebuie să faci absolut nimic iar asta este mult mai ușor și lasă timp de șpriț, semințe și table în fața blocului.

Vă recomand cu plăcere articolul de pe mediafax.ro. Unii sau luat de mine, făcându-mă naiv și nu mai știu ce, chiar fără să mă cunoască; acum poate acești atotștiutori, câțiva români din Suedia cu prea mult timp la dispoziție, înțeleg ceea ce vroiam să zic. Sau poate nu. Link către articol...

B.

Sal Khan

Unul dintre eroii mei!

Chestii cu care nu mă împac

Nu pot concepe unele lucruri. Sunt anumite chestii pe care eu chiar nu am cum să le înțeleg. Oricât de mult aș încerca tot enigmatice rămân, acele chestii, și eu, atunci când nu înțeleg; mă oftic și devin cam insuportabil prietenilor mei.

Am decis însă să fiu mai hakuna matata, să nu mă agit degeaba și să încerc să-mi trăiesc viața așa cum știu mai bine. Chir dacă unele chestii, cele pe care nu le înțeleg, îmi stau în gât, neînghițite, cu un gust nu de tocmai fructe de pădure și furându-mi energie care, și așa, de abia îmi ajunge. N-ar fi vorba că sunt obnosit; sunt doar foarte foarte ocupat deoarece toate lucururile care nu de mult mi le-am propus, încep să se contureze și necestiă foarte multă atenție. E fain și chiar n-am timp de nimicuri.

Apropo de off topic; azi am aflat, mai mult din întâmplare, de ce lumea financiară și mecanica cuantică seamănă atât de mult din punct de vedere matematic. A fost o zi faină cu alte cuvinte.

B.

Miracolul de după criză

Pe blogul economistului american Paul Krugman putem citi despre miracolul - cu ghilimele de rigoare - care s-a produs în Islanda după criză. Toată lumea își aduce aminte cum Islanda aproape că a dat faliment după ce a fost ruinată de câteva bănci, care își asumaseră riscuri nebune.

Paul Krugman ne arată că Islanda, prin măsurile sale, care au fost destul de diferite față de măsurire de austeritate luate în mai multe țări din UE în acest an, s-a descurcat mai bine decât multe alte țări. Link către articolul de pe blogul domnului Krugman.

Trebuie subliniat că domnul Krugman este ironic atunci când folosește cuvântul "miracol". Politica Islandei imediat după criza este ceea ce domnul Krugman ar vrea să vadă în Europa și i se pare domniei sale că, din păcate, politicienii fac din nou aceleași greșeli pe care le-au făcut și politicienii la putere în timpul marii depresii, acum aproximativ 80 de ani.

Sper că bunul domnul Krugman să nu aibă dreptate, însă mi-e teamă că s-ar putea să aibă...

B.

Statură

Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.

Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă,
Uşor sunau în răsărit;
Şi nori ce nu ştiau s-ajungă
Şi munţii, câţi va fi-ntâlnit,

Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.

Ion Barbu