vineri, 23 iulie 2010

Dl Trichet joacă un joc periculos

Poate mă înșel, este foarte probabil, dar nu sunt cu totul de acord cu șeful băncii europene, domnul Jean-Claude Trichet, care a spus azi într-un articol în Financial Times că stimularea economică trebuie oprită și că este mai bine să reducem nivelul datoriilor. Părerea mea este că ceea ce propune dl Trichet este cu două tăișuri...


Vreau să încep să zic de ce mi se pare o ideie bună ceea ce zice domnul Trichet. Dacă piața știe că guvernul va investi atunci când vremurile se înrăutățesc, atunci va lua asta în calcul în vremurile bune. Dovada sunt cei din sistemul bancar care, știind că acest domeniu este vital pentru economia unei țări, și-au asumat riscuri prea mari deoarece știau că n-o să fie lăsați să se prăbușească.

Dacă politicienii și șefii de bănci naționale au aceeași atitudine precum domnul Trichet, atunci trimit un semnal clar către mari elefanți că nu este atât de sigur că vor fi salvați, chiar dacă sunt elefanți și ca atare importanți pentru funcționarea societății. Iar asta i-ar forța pe elefanți să-și mai folosească și capul atunci când iau decizii. Eu văd atitudinea lui dl Trichet că un mod de a aminti firmele mari că pot să moară, oricât de mari ar fi. Iar asta este partea bună a tacticii domnului Trichet.

Partea mai nasoală este faptul că chiar nu cred că majoritatea țărilor din EU se confruntă cu o criză de încredere, așa că măsurile propuse de domnul Trichet ar putea avea un impact negativ asupra ieșirii din criză, fapt care ar putea fi foarte dăunător pentru increderea țărilor din UE. Săptămâna asta, ca să dau și un exemplu concret, au iești foarte multe rapoarte mai bune decât anticipat de la firmele cotate pe diferite burse. Dar nu pot scăpa de sentimentul că aceste rezultate mai bune decât anticipat reflectă doar constrângerea cheltuielilor din anul trecut.

Ceea ce propune domnul Trichet poate fi văzut ca un semnal foarte clar pentru populația generala să-și reducă consumul. Dacă este să ne uităm la dobânzi, o reducere a consumului ne-ar aduce și mai aproape de a intra într-un ciclu foarte destructiv, un ciclu care în cărțile de economie poartă numele deflație.

Sunt însă convins că domnul Trichet este foarte conștient de acest risc, dar că încearcă să balanțeze pe o muchie de cuțit; pe de o parte, trebuie să evite deflație, iar pe de altă parte trebuie să amintească firmele mari că niciodată nu poți fi prea mare pentru a da faliment. Capitalismul nu funcționează dacă participanți știu că n-au cum să piardă, iar in opinia mea asta este motivul care a declanșat criza în 2008.

Sper să-i iasă...

2 comentarii:

Mircea Vladut, spunea...

Imi place analiza facuta. Totusi, poate ca s-a ajuns la fundul sacului si se mareste riscul unei prabusiri violente, daca se stimuleaza in continuare economia. Sau poate ca aceasta criza este o selectie naturala a firmelor si debutul unei schimbari a societatii.

Bogdan Dobondi spunea...

De acord cu tine. Trebuie să economisim. Frica mea este însă legată ca începem un an prea devreme, iar timing este totul în situații din ăstea.

Dacă dl Trichet a pornit pe acest drum prea devreme riscă să ne bage într-o depresie a la 1930.

Momentan mai este incă acea cale numită ”metode extraordinare de a combate apariției deflației”, adică scoate banii la imprimantă; dobânzile permit încă această variantă.

Poate ar fi bine să mai așteptăm cu economistul încă ceva vreme. Nu am suficient de multe date pentru a avea o opinie clară legată de timingul măsurilor de austeritate în țările UE.

Știu însă că va fi mai nasol când dobânszile trebuie mărite și dacă se vor mări înainte ca cifrele de șomaj să scadă.

Dacă suntem prinși din nou cu șomaj mare și dobânzi mari înseamna că n-am învățat nimic din ceea ce am pățit în anii 1970.

Îmi dau seamă ca ți-ai dat și tu seama, dar o spun oricum; ceea ce am scris în articol nu are chiar așa de mult de a face cu economia română. În România este mai...complicat... așa că îmi păstrez ideile în caz că-mi trece vreodată prin cap să doctorez... :))