miercuri, 28 iulie 2010

Timp liber

Propun extinderea zile la 32 sau 36 de ore! De mult  n-am fost atât de ocupat, dar recunosc că îmi place foarte, foarte mult.

Sunt o persoană foarte gândicioasă, dacă așa se zice, ș-atunci când am prea mult timp liber încep să gândesc despre chestii mai bine lăsate-n pace. Din acest motiv prefer să mă țin ocupat tot timpul, chiar din prima clipa dimineața, când îmi deschid ochii și până noaptea târziu, atunci când nu mai pot de somn. Eu zic că așa progresez. Alții, însă, zic că fug de ceva. Cine are dreptate?

Și ca să schimb subiectul; vorbind cu-n prieten ieri am auzit încă o perlă. Prietenul meu a zis: ”Faptul că lumea aplaudă atunci când a aterizat un avion mă face să mă gândesc cât de sigur este să zbori, odată ce aterizarea este o chestie atât de mare încât trebuie aplaudată...”

Vedeți ce se-ntâmplă cu oameni care au prea mult timp liber?

B.

8 comentarii:

Goodrun spunea...

De acord!!!

Mircea Vladut, spunea...

Cred ca esti o persoana ganditoare pentru ca doresti sa cunosti viata si Universul in care traiesti. Dar ... viata are si emotii si sentimente, deci pot spune ca au dreptate prietenii tai: fugi de emotii, ti-e frica de ele (deci fugi de o latura importanta a vietii). Ratiunea nu le poate inlocui. Noi nu suntem niste roboti sau niste microprocesoare.
E o parere, dar tu stii mai bine ce e cu tine.

Bogdan Dobondi spunea...

Mircea, mi-ar place să joc poker sau șah cu tine. Cred că ai fi un adversar splendid.... :)

Uneori în viața este mai important să nu pierzi decât să câștigi, iar dintr-un anumit punct de vedere, din ACEL punct de vedere eu mă aflu într-o asemenea situație

Mircea Vladut, spunea...

Ma simt magulit. Nu sunt un bun jucator de sah, iar la poker am pierdut, in tinerete ... norocul la femei!
Sa nu pierzi sau sa nu castigi mi se pare ca reprezinta o viata cam anosta, dar pe care ne-o dorim cu totii, pana ne plictisim si atunci observam ca au crescut copiii mari si ca nu mai avem mult timp pana la pensie. Si s-a dus timpul nostru!
Eu cred ca cel mai important e sa stii sa pierzi, caci din castig nimeni nu invata nimic, dar din infrangeri putem sa progresam, cel putin in plan individual.
Pot sa-ti ofer placerea sa ma bati la sah (nu sunt un jucator bun). Si as dori sa recastig norocul la femei, dar ... e cam tarziu pentru mine. Am mai jucat GO, dar scurt timp. Extraordinar joc.
Referitor la articolul tau, repet ca emotiile sunt foarte importante in viata, practic sunt singurele pe care ni le amintim. Si singurele care ne motiveaza cu adevarat.

Bogdan Dobondi spunea...

Da, emoțiile sunt într-adevăr singurele care ne motivează cu adevărat. Însă asta este cu două tăișuri.

Însă pe mine chiar asta mă deranjază, deoarece simt că nu mai sunt de acord cu acele două tăișuri și atunci mai bine îmi găsesc alte lucruri care să mă consume.

Matematică de exemplu. Și în matematică există unele soiuri de ecuații diferențiale mai spurcate care au mai multe soluții; ecuații obscure care te țin în priză tot timpul și care nu-ți oferă aceeași liniște în suflet și aceeași frumusețe precum, de exemplu, formula lui Euler (nu știu dacă așa o numiți în româna, însă mă refer la e^pi*i=0).

Dar măcar cu aceste ecuații ști de la bun început că ai de trecut prin ceva murdar și urât. Și știind la ce să te aștepți poți face față mult mai lejer.

Dar cum ziceam, în principiu ai dreptate...

Mircea Vladut, spunea...

Pentru mine e reprezentativa matematica pentru viata ta. Matematica este modul de exprimare al fizicii (adica al realitatii, exprimarea a ceva concret, pe care poti sa pui mana) tot asa cum gandurile sunt moduri de exprimare ale emotiilor. Matematica nu are sens fara ceea ce exista in Univers, asa cum nici gandurile nu pot avea sens fara emotii si senzatii.
Eu am inteles ecuatiile diferentiale dintr-o carte de ... motoare electrice! Fara suportul concret al realitatii, matematica e doar ceva abstract si chiar fara rost. La ce-ti foloseste sa rezolvi ecuatii daca acesta nu te ajuta sa intelegi Universul in care traim, chiar daca altii se folosesc de ecuatiile tale in domeniile lor, pentru a-ti explica tie, apoi ce au inteles din Univers? La ce bun sa te gandesti la o femeie frumoasa, daca nu simti nimic pentru ea? E ceva inutil.
Toti ne ferim de suferinta emotionala, dar soarele e mai frumos dupa ploaie! Daca ar fi soare tot timpul ar fi taaare plictisitor!
Orice rana se vindeca si chiar ne face mai intelepti si mai puternici.

Bogdan Dobondi spunea...

Insa nu orice trebuie acceptat si iertat iar eu am acceptat prea multe si trecut cu vederea mult prea mult. Intr-un fel, toată chestia asta este precum acea poveste despre aruncarea perlelor la porci; am aruncat prea multe perle iar porci tot porci au rămas.

Faza cu matematica este ca mi-e îmi place pentru frumusețea sa si nu neapărat pentru ca poate fi folosita pentru a explica universul in care traim. Aici gândim diferit, dar recunosc că probabil sunt mai mulți care gândesc ca tine decât ca mine.

Pentru mine matematica este ca si arta, ca si muzica pentru altii. Exista o frumusete in matematica care pot spune cu sinceritate ca n-am mai văzut în prea multe locuri. Și asta spun pentru că oricât de spurcată ar fi o ecuație, nu este parșivă sau vicleană.

Iar pentru mine asta contează cel mai mult odată ce mi-am dat seama că nu sunt capabil să fac distincția între persoane bune și frumoase și persoane rele și urâte...

Mircea Vladut, spunea...

In primul rand, n-as vrea sa am ultimul cuvant, eu doar presupun ceva despre cineva caruia i-am citit niste articole (care mi-au placut).
Cred ca ai suferit putin din cauza propriei educatii, pentru ca ai avut asteptari prea mari (ireale).
Am citit intr-o carte ca Regele Mihai de Romania (e titlul oficial) a spus ca e usor sa iubesti lumea, asa, in general, dar mult mai greu e sa iubesti o singura persoana cu adevarat. In cazul in care ai avut asteptari prea mari, inseamna ca ai preferat sa vezi ceva din mintea ta si nu ceva real, ce era in fata ta. E greu sa accepti o persoana asa cum este si sa accepti si defectele ei. Eu am observat ca oamenii nu se impart in "buni" si "rai", toti avem defectele noastre pe care incercam sa le ascundem si de asta apar probleme de incredere.
E prea greu sa sintetizez ideile mele intr-un comentariu, despre acestea eu scriu o multime de articole si tot nu pot sa "ating" ceea ce caut.
In privinta matematicii gandim diferit pentru ca tu traiesti cu mintea intr-o lume ideala si imaginara, pe cand eu incerc sa "vad" realitatea si nu ceva din visele mele. Noi nu suntem oameni perfecti, iar a incerca asta ne face sa traim in imaginatie.