Acum câteva săptămâni, în mijlocul săptămânei politicienilor, un ministru și-a dat demisia din motive personale. Dânsul se află într-un divorț destul de urât și a simțit că nu poate face față unei campanii electorale.
Ziarul Aftonbladet, care este mașina principală de propagandă a socialdemocraților, a publicat un articol scurt timp după demisia ministrului Sven-Otto Littorin în care spuneau că există dovezi că domnul Littorin a cumpărat serviciile unei prostituate. Ca drept dovadă au prezentat argumentul că domnișoara este aproape sigură că a fost domnul Littorin cel care acum 5 ani i-a fost client și că lor li se pare credibilă! Păi cum să nu; doar două persoane cu aceeși moralitate și aproape aceeași meserie se cred pe cuvânt, nu?
Frate, te doare capul...
Aftonbladet au spus apoi că au încercat să-i dea șansa domnului Littorin să nege toată povestea, însă că el a ales să nu zică nimica și fiindcă n-a negat acuzațiile, Aftonblade a ales să publice povestea unei callgirl. Scurt timp mai târziu ies filmulețe pe net care arată cum Littorin îi răspunde reporterului ”nu, nu, nu”, atunci când este întrebat dacă a cumpărat sex vreodată. Azi, în ziarul suedez SvD putem citi că un fost ombudsman al presei spune că, dacă ziarul Aftonbladet este dat în judecată, atunci probabil va pierde.
Eu zic că cei care au lucrat la această poveste trebuie să răspundă ca persoane fizice. Jigodiile ălea de jurnaliști au distrus viața și cariera unui om știind că ei sunt protejați de constituție și că nu răspund personal la minciunile pe care le scot la comanda peștelelui pentru care lucrează.
Asta nu mai are nimic de a face cu presa liberă. Presa trebuie să supravegheze puterea, nu s-o împingă în fața sa cu pistolul spre tâmpla puterii. Un medic răspunde personal atunci cand greșește și o greașală făcută de un medic poate distruge viața pacientului; de ce nu au și jurnaliștii aceeași răspundere dacă tot au puterea să distrugă vieți?
Eu când merg să votez nu votez un jurnalist; nu presa mă reprezintă; atunci de ce li s-a dat atât de multă putere? La fel cum se propun tot felul de legi în domeniul bancar pentru a forța”bancherii” să fie mai responsabili, la fel ar trebui să se procedeze și cu presa. Iar cei care acuma încep să facă spume la gură, urlând ”libertatea cuvântului”: vă rog cu stimă să mă pupați în...
Îmi permit să exagerez un pic, dar cred că cel mai mare pericol a democrației este presa, așa cum este ea acuma.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu