De mâine începe săptămâna politicienilor în Almedalen, celebrul parc din orașul suedez Visby de pe insula Gotland. În fiecare an, vara, politicienii se întâlnesc pentru dezbateri și discuții legate de domeniul lor de activitate. Această săptămână capătă o importanță și mai mare în acest an, deoarece vin alegerile parlamantare la toamnă. Mulți consideră așadar că această săptămână este startul campaniei electorale.
Eu unul sper că opinia publică din Suedia va continua să evolueze în direcția în care a evoulat ultimele luni; alianța de dreapta câștigă voturi iar alianța de stânga pierd voturi. Eu chiar nu pot înțelege cum lumea ar putea să voteze cu stânga o dată ce politica de stânga a arătat cât de dăunătoare poate să fie (Grecia, Portugalia etc).
Suedia este lăudată pe plan european ca fiind o țară cu o economie foarte puternică, că a trecut de criză mai mult sau mai puțin intactă. Ceea ce lumea uită este că asta spune mai multe despre situația economică din Suedia înainte de criză, atunci când economia globala se afla în plină creștere. Socialdemocrații au condus Suedia printr-o creștere economică globala în așa fel încât o criză financiară n-a prea contat.
Eu cred că starea destul de nasoală a economiei suedeză înainte de criză, împreună cu o politică care încuraja pauza de cafea și descuraja investitori, adică o politcă de stânga, a făcut în așa fel încât economia suedeză să fie mai proastă relativ cu alte țări înainte de criza. Ș-atunci, normal, criza s-a simțit mai puțin în Suedia. Ceea ce încerc să spun este a crescut relativ la alte țări pentru că celălalte țări au coborât. Este destul de important să conștientizăm asta. Iar acuma va urma o creștere economică din nou; ar fi o mare tâmpenie ca socialdemocrații să fie încredințați din nou.
Nu susțin că asta este toată explicația pentru succesul economiei suedeze. Am o părere foarte bună despre Anders Borg, ministrul finanțelor care a condus Suedia în timpul crizei. Deși au fost atacați de populism pseudo-marxist, guvernul suedez n-a cedat celor de la Ford de exemplu, iar asta mi-a plăcut foarte mult; le-au spus directorii de la firma americană Ford că nu le dă banii, că nu acceptă socializarea pierderilor firmelor private și că mai degrabă dau acei bani angajațiilor în caz că Ford închide fabrica SAAB. Adică: ”ne pasă de cetățenii pe care-i representăm și care lucrează la SAAB, însă nu o să băgăm bani în buzunarele directorilor americani de la Ford”. Dacă toți politicieni ar fi fost așa, noțiunea de a fi ”prea mare pentru a se prăbuși” n-ar fi existat.
Stânga în Suedia trece acuma printr-o criză profundă de identitate. Clasa muncitoare, daca mai există așa ceva, a început să simtă că de fapt partidul suedez de dreapta Moderaterna, aflat acum la guvernare, îi reprezintă mai bine și că socialdemocrații reprezintă o clasă de oameni care vor să trăiască o viață întreagă pe banii altora. Evident că nu mă refer la cei care au probleme medicale reale, ci mă refer la cei care chiar au opinia că și un șomer are dreptul - da, cred ca este un drept cetățenesc! - la o vilă, la mașină și la un iPhone. Și ce dacă nu muncesc?
Am mai spus și o mai spun: alegerile parlamentare din toamna vor arată calea pe care o va urma Suedia următorii 20-50 de ani. Dacă Suedia o ia la stânga la toamnă, vor ajunge umăr la umăr cu românii pe câmpurile de căpșuni din Europa; dacă o iau la dreapta chiar cred că Suedia s-ar putea dezvolta într-o societate în care oameni harnici sunt plătiți bine, unde educația este răsplătită și unde cei care au nevoie de sprijin sunt sprijiniți.
B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu