luni, 2 februarie 2009

De ce ar trebui sa lasam bancile moarte sa moara in pace...

Iata inca un articol interesant. De data asta despre ajutorul financiar catre bancile cu probleme.

Parerea mea este ca capitalismul se autoreguleaza. Firme care produc profit traiesc, iar cele care nu intra in faliment sau restructurare. Asa se autoreguleaza piata in economiile capitaliste. Salvarea bancilor fara impunearea de conditii este o solutie mai proasta decat a le lasa sa se prabuseasca.

Recunosc ca multe banci au un rol important in infrastructura unei tari si din acest motiv imi dau seama cat de delicata este situatia. Pe de-o parte, conform legile capitalismului, n-ar trebui salvate. Pe de alta parte, trebuie protejat sistemul de efectuare a tranzactiilor banesti intr-o tara.

Daca cetatenii nu-si pot incasa salarile sau platii facturile, atunci toata tara va intra in colaps cu tot felul de miscari civice dubioase. Aceste crize dau nastere la extremism. Criza din anii '30 au dat nastere sau aier sub aripi unora ideologii care ulterior au ucis milioane de oameni. Peste o suta de ani, care vor fii ideologiile daunatoare nascute in aceasta criza? Da. Bancile trebuie salvate. Nu. Nu trebuie salvate in asa fel in care problema este amanata copiilor nostri. Cei care nu se supun anumite de reguli de joc, merita sa moara in liniste.

B.

2 comentarii:

Anonim spunea...

nu trebuie lasate sa moara "in pace". trebuie ingropate cu scandal, avem nevoie de o lista neagra "a bancherilor gropari", a oamenilor de pe Wall Street si de pe la Autoritatile americane de reglementare, a celor care au facut posibila aceasta imensa schema a lui Ponzi(schema piramidala), astfel incat acestia sa nu mai poata lucra never pe piata si sa platesca, cu bani si cu libertatea proprie.
inmormantarile in liniste nu duc nicaieri, iar noi avem nevoie sa mergem pe directia inspre solutii sanatoase economic.
cioclu voluntar,
Vali

Bogdan Dobondi spunea...

Da... Ai dreptate Vali.. Se poate si asa... Important este ca curatenia sa fie facuta. Daca o amanam din nou cine stie unde vom ajunge...

B.