marți, 3 februarie 2009

Persoane motivante

Cu toti avem perioade mai grele in viata. Anul trecut a fost o perioada foarte dificila pentru mine din toate punctele de vedere. Necazurile parca nu mai aveau vreun sfarsit, iar toamna trecuta ajunsesem sa fiu intr-o situatie incredibil de proasta. Sunt foarte putini oameni care stiu cat de grav a fost. Cei care stiau ceva au fost parintii mei si cativa prieteni, foarte putini, carora le raman dator pentru ca nu m-au abandonat si m-au ajutat cu ce au putut. Niciodata nu am apreciat un cuvant de lauda si incurajare ca toamna trecuta. Atunci cand totul este intunecat si inghetat, este foarte usor sa-ti pierzi speranta ca lucrurile se vor indrepta. Cum spune acel proverb - speranta moare ultima, dar intr-un final moare si ea.

Aici vreau sa fac o mica paranteza si sa spun ca, daca o anumita persoana citeste aceasta postare si crede ca ma refer la ea, sa-si scoata aierele din cap, sa realizeze ca lumea mea nu se-nvarte in jurul ei si ca aceasta poveste nu are nici o legatura cu ea. Toamna trecuta problemele mele erau de o alta natura. Mai direct si cu tot respectul: n-ai fost parte din problema si, ceea ce-i mai grav, nici parte din solutie. In fine...

Unde eram? Da, exact, ajunsesem sa-mi pierd speranta ca lucrurile se vor indrepta cand vad o emisiune la televizor care m-a lasat in lacrimi si care a dat un prim-ajutor care a resuscitat speranta mea aflata deja in moarte clinica. Emisiunea era despre un barbat in Anglia care avea un talent.

Prima parte a emisiunii era despre viata lui, cum a cantat opera si cum o boala, sau un accident, nu-mi mai aduc aminte, la fortat sa se lase de cantat. Acum lucra intr-un magazin ca vanzator de telefoane mobile si visa ca intr-o zi sa mai aiba posibilitatea de a canta din nou. A spus ca totul ceea ce-si doreste este sa fie canteret de opera. "Muzica a fost toata viata mea si simt ca nu traiesc daca nu cant", spunea el. Prietenii lui spuneau ca, daca cineva merita sa aiba parte de succes si de o a doua sansa in viata, atunci el este acea persoana.

Aceasta persoana urma, in cea de a doua parte a emisiunii, sa cante la audierile emisiunii "Britain's Got Talent", versiunea engleza a emisiunii "American Idol" si era constient ca era ultima sa sansa de a reveni pe scena ca artist si de a-si implini visele.

Eu am vazut clipul de mai jos dupa ce am vazut reportajul despre viata lui. Sa tine-ti cont atunci cand va uitati la acest clip ca el, in acel moment si cu acel cantec, a pus visele unei vieti intregi "la bataie". A intrat pe scena purtand in brate toate visele si sperantele la o viata mai buna si mai frumoasa, mizandu-le pe talentul sau si, mai ales, pe cei trei "arbitrii", dintre care unul a fost celebrul Simon, cel care este renumit ca fiind cel mai dur si care a pus capat viselor multora care au indraznit sa cante in fata lui. All-in. Totul sau nimic. Acum sau niciodata. Glorie sau mediocritate. Situatie asemanatoare cu a mea din septembrie 2008 pana in prezent.

Sunt unele persoane care, prin povestea si existenta lor, inspira curaj si speranta oamenilor din jurul lor. Unii au un dar de la Dumnezeu sa atinga suflete, s-au nascut cu o frumusete naturala care lasa urme pe oriunde merg si care ma face sa ma simt norocos ca am avut parte de acea frumusete.

Putine persoane au curajul de a incerca sa-si atinga visele, pentru ca li-e frica ca vor ramane fara ele daca nu reusesc. Putine persoane pot face o asemenea performanta cu o miza atat de mare, iar eu nu am putut sa nu raman cu lacrimii curgand si realizand ca totusi.....se poate!


Permiteti-mi sa vi-l prezint, daca nu-l cunoasteti deja, pe Paul Pott... si nu uitati care era miza atunci cand a urcat pe acea scena.

B.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Povestea lui Paul Potts a fost foarte bine "ambalata", el avand multa experienta muzicala si chiar studii muzicale in Italia, nu a fost "un diamant" gasit prin noroi, fiindca nu este nici diamant, si nici in "noroi" nu a fost.
el este un cantaret cu limite evidente, care si-a depasit cu mult conditia datorita acelui concurs pentru amatori.
numai ca el nu prea era amator...
vezi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Potts
un cantaret mediocru pe care s-a pus brusc reflectorul mass-media.
daca mai mergi pe la Opera, inclusiv cea romaneasca, o sa vezi diferenta intre talentul nativ si talentul nativ slefuit profesionist in multi ani de scoala.
asa, cateva arii, canta toata lumea...
dar altceva e sa fii profi.
ca in sportul ala al carui nume nu apare pe blog: numai talentul nu e suficient sa ai medie anuala 225 pe 800 de jocuri...
Vali

Bogdan Dobondi spunea...

Ca deobicei sunt de acord cu tine... In emisiunea despre care am scris chiar a spus ceea ce spui si tu. Ce m-a emotionat a fost toata povestea lui. Si cum si-a pus viitorul pe o singura performanta. Daca nu l-ar fii tinut vocea in clipa aia? A reusit sa-si atinga maximum atunci cand a contat. In plus, n-ai cum sa nu te bucuri pentru el.

Anonim spunea...

mi se cam rupe de el, sunt preocupat de mine non-stop.
ha, ha!
http://valipiros.blogspot.com/

Bogdan Dobondi spunea...

Vali e Vali si-ntotdeauna va fi Vali... :)) Pentru mine, Paul si povestea lui este o sursa de motivatie. Trabucul meu ca sa zic asa..:))

Anonim spunea...

Tot respectul pentru cei ce incearca macar sa isi faca visele sa devina realitate. Si spune asta un inginer care isi dorea sa devina artist si a fost prea las pentru asta. Poate nu va sti niciodata daca avea de fapt un talent anume sau nu...sau poate nu e inca prea tarziu. Am auzit de curand o fraza (care i-ar apartine lui Michelangelo): "Dumnezeu mi-a daruit talentul. Datoria mea e perfectiunea". Iar operele lui sunt atat de aproape de perfectiune pe cat este posibil.