sâmbătă, 24 iulie 2010

Ajută-mă și pe mine șefule...

Vreți să vedeți care este problema României în opinia mea? Am ”inventat” un ”experiment” care-l fac de câteva ori pe săptămână și care aproape de fiecare dată îmi arată adevărata problemă în România. Experimentul nu este greu de făcut; este nevoie de o conexiune cu o viteză medie la internet și abilitatea de a da copy-paste. Sunteți pregătiți? Atunci haideți să începem..



Experimentul este să alegi un site de știri politice din România, oricare, chiar nu conteaza, și să notezi toate rubricile care sunt pe acel site. În seara asta vizităm mediafax. ro. Iată rubricile:

  • Tokes cheamă comunităţile maghiare din Bazinul Carpatic să continue lupta pentru autonomie
  • Voiculescu vrea discuţie în BP la Senat pe oportunitatea unei proceduri de suspendare a lui Băsescu 
  • Tokes: Dacă este nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă pentru autonomie
  • Voicu (PNL), despre demersul lui Voiculescu: Primul pas trebuie să fie cel al căderii Guvernului 
  • PSD: E inoportun să vorbim de suspendarea lui Băsescu cât timp nu avem majoritate în Parlament
  • Marko: Nu sunt de acord cu iniţiativa domnului Voiculescu, nu o voi susţine 
  • Voiculescu vrea discuţie în BP la Senat pe oportunitatea unei proceduri de suspendare a lui Băsescu
  • Preda: Era firesc ca Voiculescu să iniţieze suspendarea lui Băsescu. Sprijinul PSD şi PNL, incert  
  • Voiculescu vrea discuţie în BP la Senat pe oportunitatea unei proceduri de suspendare a lui Băsesc
Și cam tot așa continuă. Haideți să ne uităm la aceste rubrici; câte arată că ar fi vorba de un articol în care guvernanții dezbat diferite căi de a ieși din criză și câte sunt despre cum unii dintre guvernanți planifică cum să le-o tragă celorlalți care nu-s cu ei, de parcă nu toți în România s-ar afla într-o barcă care se clatină destul de tare? Conform aceste rubrici, problema României nu este criza financiară ci faptul că nu este PSD sau PNL la putere! Însă nu asta este problema României, de fapt este, dar nu este miezul problemei.

Putem găsi vreun articol în care un jurnalist măcar îi întreabă pe politicieni despre cum dânsul sau dânsa întenționează să scoată România din criză? Chiar foarte rar, în seara asta chiar nu este un asemenea articol, cel puțin nu pe mediafax.ro; însă nici asta nu este miezul problemei căci jurnaliștii scriu, zic, mănâncă, fac pipi și gândesc doar atât cât le permite leșa stâpânului. Dar atunci care este miezul problemei?

Românul face parte din miezul problemei; românul care citește și chiar vrea să citească despre scandaluri; românul care este prea comod pentru a-și forma o opinie; românul care acceptă să citească excrementele care presa română le servește zi de zi. Ști de ce ți le servește, românule? Pentru că asta crede că vrei să citești. Și probabil că au dreptate. Funny thing about rating... România arată cum arată din cauza româniilor și nimeni altcineva, chiar dacă româniilor le place să dea vina pe orice altceva...

Cea mai mare problemă - sau miezul problemei dacă vreți - este că românul refuză să-și asume responsabilitatea pentru soarta sa, pentru viața sa și mai ales pentru societatea în care trăiește. "Ajută-mă și pe mine șefule...."

B.

5 comentarii:

Cristian Pascu spunea...

Asta, asa, de dragul generalizarii. Ca noi astia mici care incercam sa ne descurcam in pofida vremurilor... putem sa ne simtim ofensati, nu? Un pic. :-)

Statistic insa, pare a fi cat se poate de adevarat. Cel putin acolo sus.

Bogdan Dobondi spunea...

Logic de dragul generalizări; sunt oameni care-și văd de treaba și care se luptă zi de zi.

Dar în general, în România, certurile sunt la ordinea zilei. Nu contează domeniul.

Iar eu am zis doar că populația are politicienii pe care-i merită. Expresia asta n-am inventat-o eu.

Fără supărare...

Mircea Vladut spunea...

Eu am ajuns la aceeasi concluzie, chiar am incercat sa aflu motivul pentru care ne luptam intre noi indiferent de consecinte, ne slabim unii pe altii si cerem ajutor din afara pentru a ne lovi dusmanii politici. Asa s-a procedat in tarile romane in istorie, caci legea domniei cerea doar sa fii din "os domnesc" pentru a ajuunge la domnie. De aceea dupa Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca a fost utila aducerea unui principe strain, odata cu care s-a schimbat legea succesiunii la tron. Se pot spune multe, dar nu e spatiu.

Cristian Pascu spunea...

Ma mai gandesc la un lucru care ar putea intarii afirmatiile tale. Avem un tic verbal, acela de a incepe multe replici intr-un dialog cu "Nu." Vrem nu vrem, constient sau inconstient, incepep prin a contrazice, desi de cele mai multe ori spunem acelasi lucru ca si interlocutorul. Numai ca felul in care il spunem noi e mai drept, e mai adevarat.

S-ar putea inca sa fim marcati de nevoia acuta de posesiune, poate ca un impuls generat de colectivizarea comunista. Asadar sa ne asiguram ca nu ni se ea nimic.

Pe urma ne mai si place sa dam vina pe altii. Pentru ceea ce ni se intampla altii sunt vinovati.

Si cel mai acut si mai acut se vede asta in trafic, mai ales in Bucuresti. La cea mai mica abatere esti sanctionat prin cel putin un claxon sau injuratura. Mesajul ar fi: esti mai prost ca mine, ai mai putin ca mine, e vina ta. E ca un fel de validare de care avem permanent nevoie si care nu e niciodata suficienta, fiindca nu are cum sa fie.

Se schimba cat de cat lucrurile, pe masura ce se schimba generatiile. Se vede asta la clasa medie, cei de 25-35 ani, cu un loc de munca, o masina, familie. Sunt mai politicosi, civilizati. Iti dau speranta si iti zici ca totusi se poate. :-)

Bogdan Dobondi spunea...

Dacă ai ști de câte ori am gândit și eu la fel cum ai scris în comentar...

B.