Alea iacta est!

În această seara am luat o decizie pe care trebuia s-o iau de mult, însă m-am tot eschivat fiindcă nu vroiam să mă confrunt cu ceea ce înseamnă această decizie. N-am de gând să intru în detalii, chiar dacă este fix împotriva ceea ce aș fi vrut să fie, fix ceea ce creșterea mea-mi spune că ar fi normal.

Această decizie este confirmarea că sunt pe drumul cel bun, sau, cel puțin, asta îmi place să cred. Pâna la urmă, o persoană se satură ca mereu să fie nevoit să-și întoarcă celălalt obraz sau să se lase batjocurit. Nu știu cât de batjocurit sunt, poate cuvântul nu este cel adecvat, însă mă berberesc zilnic și asta implică că mă privesc zilnic în oglindă. Deși momentan nu se simt prea roz, sunt sigur că am luat decizia corectă și că timpul îmi va da dreptate.

Mai încolo, atunci când va fi momentul potrivit, atunci când chiar va fi interesant pentru voi, dragi cititori, am să vă dau mai multe, sau chiar toate detalile. Toate însă la timpul lor. Acum pot doar spune că am ales o cale, un anumit drum și n-am să dau înapoi. Alea iacta est! Până la urmă sunt doar un om și vreau să fiu tratat ca atare.

Apropo de cu totul altceva; vreau să mulțumesc tuturor de urăririle de ziua mea. Toate, de la cap la coadă și fără excepții, m-au bucurat enorm de mult.

B.