miercuri, 14 iulie 2010

France24 despre presa din România

France24 critică dur decizia de a include presa printre amenințările securității naționale

Sunt un susținător aprig ale drepturilor democratice și bineînțeles și presa liberă, independentă și obiectivă. Dar cum este acuma, să fii jurnalist este să fii o javră în leșa stăpânului; o javră care latră la comanda și direcția dictată de patron.

De mult mă întreb cine le-a dat jurnaliștilor dreptul să mintă după indicațiile patronul fără să suporte consecințele? Se întâmplă peste tot, iar toți jurnaliștii știu că în clipa în care ei trebuie să răspundă personal pentru ceea ce vomită prin presa, atunci s-a terminat totul.

Trebuie totuși să recunosc că respect câțiva dintre ei; sunt unii care chiar își respectă meseria și nu se vând. Din păcate ei sunt mai puțin de cinci în fiecare dintre țările din UE. Rămân totuși foarte uimit cum se poate ca cineva, după doar câțiva ani de facultate, poate ajunge în poziția în care are puterea de a distruge vieți fără teamă de a suporta consecințe. Apoi, de fiecare dată când cineva se leagă de integritatea lor, toți încep să se victimizeze și să urle despre libertatea presei. Problema este că libertatea presei nu este nimic altceva decât libertatea patronului să facă ce vrea fără să fie prins.

Din acest motiv mi se pare normală reacția celor de la France24, chiar dacă ar fi fost mai corect dacă ziceau: ”Ce vreți de la noi? Nu înțelegeți că leșa patronului este atât de strănsă încât nu putem gândi singuri din cauza lipsei de oxigen la creier?”

Însă persoane corecte, persoane cu integritate își aleg alte meserii...

sursă: mediafax.ro

B.

4 comentarii:

Mircea Vladut spunea...

Fiecare mananca o paine.
Moralitatea e discutabila intotdeauna. Ideala ar fi corectitudinea, dar, ca orice ideal - nu exista cu adevarat.
Totusi, presa este a patra putere in orice stat democratic, deci daca cineva are anumite interese, se poate folosi si de presa. Nu exista dovezi, dar eu nu mai cred in libertatea presei din nici o tara, oricat de democratica se arata a fi tara respectiva. Intre realitate si imagine e o diferenta mare, mai mult sau mai putin mascata. Amintesc doar de criza rachetelor din '62. Se pot da mii de exemple care zdruncina increderea in libertatea presei. Asta e parerea mea si bineinteles ca s-ar putea sa ma insel.

Bogdan Dobondi spunea...

Părerea mea este că moralitatea populației generale, sau un grup lărgit din populața generală, poate fi relativa. Dar la nivel personal nu cred că moralitatea este la fel de relativă. Este o alegere pe care fiecare dintre noi trebuie s-o facă.

Fiecare mănâncă o pâine, ai dreptate, însă fiecare pâine are un preț și sunt atât de multe diferite feluri de pâini.

Așadar putem cu toții alege franzela care se potrivește cu valorile fiecăruia. Eu personal mai degrabă aș muri de foame decât să mănânc unele soiuri de pâine.

Sincer, pentru mine nu este o scuză că ”mănânci o pâine”. Dacă orice fapt s-ar putea scuza, atunci ar trebui să se aibă mai multă răbdare cu vânzători de heroină, nu? Să vândă heroină e pâinea lor, așa că ar trebui lăsați să-și câștige pâinea. Sau?

Mircea Vladut spunea...

Nici eu nu mananc orice fel de paine. Cu siguranta nu fac parte din categoria aceea de oameni, dar am spus asta doar ca sa arat ca tentatia exista, iar motivatii se gasesc intotdeauna. Oricine isi gaseste o motivatie "morala" pentru a-si justifica faptele. Iar heroina se vinde, oricum.
Intr-adevar, sunt de acord ca intr-un grup larg moralitatea e relativa, dar noi ne raportam intotdeauna la societate si deci si moralitatea noastra este influentata de moralitatea societatii.
M-am exprimat in felul acesta pentru a evidentia impotenta societatii de a controla asemenea fenomene.

aka Vali spunea...

cu siguranta presa poate deveni un risc de securitate nationala.
e un fapt, presa poate destabiliza orice guvern, orice presedinte, orice democratie.
Watergate e cel mai bun exemplu, chiar daca "destabilizarea" s-a facut in directia respectarii democratiei.
dar declararea presei ca risc de securitate e in cel mai bun caz un exemplu stralucit de inabilitate politica.
bun, o declari un risc si ce?
o cenzurezi?
nu se poate.
atunci ce presupune tratarea acestui risc?
nimic vizibil.
mai bine taci chitic si reglezi lucrurile, razboiul este unul al informatiilor, numai ca presa le livreaza public, iar serviciile secrete doar celor initiati.
deci "lupta" se poate duce informal, presa contra presa, servicii contra presa sau contra patronilor in cauza.
sau pur si simplu ii lasi sa moara economic.
cat de multi "cumpara" o presa partizana?
putini.
iar ultima campanie a dovedit asta.
anticampania te poate scoate presedinte.
dar trebuie sa fii un pic mai subtil, nu sa ajungi sa declari presa inamic de stat.
nu poti castiga.