Un miliard de coroane suedeze înseamnă aproximativ 92 de milioane de euro. Această este sumă pe care mâzgălia stângace roșuverde promite că va fi investită în cultură dacă vor fi aleși la toamnă.
Această știre aproape că mă face să-mi reconsider toate valorile mele politice deoarece, după multă analiză, roșuverzii au identificat adevărata problemă din Suedia: lipsa de bani în domeniul cultural!
Din cauza acestei lipse aproximativ al patrulea tânăr între vârstele 20 și 30 este șomer. Faptul că nu sunt bani pentru cultură amenință cel mai mult economia suedeză pe termen lung; nu faptul că vor fi din ce în ce mai puțini oameni care vor lucra pentru a întreține un grup din ce în ce mai mare care nu se pot întreține singuri.
Sora mea este la facultate și urmează să devină profersoară de școală generală. Acum câteva săptămâni mi-a povestit ceva foarte tulburător, ceva ce nu credeam că se poate întâmpla în Suedia.
Există o boală, al căreia nume în suedeză este ADHD, nu știu cum se numește în română, însă știu că numărul persoanelor cu această boală a crescut destul de mult în ultimiele două decenii în Suedia. Deobicei se face diagnoza atunci când copilul este mic; simptomele pot fi că persoana respectivă are un temperament foarte vulcainic, este neastâmpărat, are probleme de concentrare și așa mai departe. Boala nu se poate vindeca, se poate însă trata cu calmante care conțin printre altele o subtanță care seamănă cu heroină.
Și acum la partea șocantă: sora mea mi-a povestit că au avut o discuție la facultate în care li s-a explicat că grupul de copii pe care fiecare profesoară îl are a crescut atât de mult ultimii ani încât, în medie, o profesoară are doar 1,3 minute pe zi pe copil la dizpoziție. Dacă profesoara merge la directorul școlii și cere ajutor i se spune, în general, că nu se poate deoarece nu sunt fonduri suficiente pentru a angaja mai multe cadre didactice. Dar dacă o profesoară de clasa 1, de exemplu, are ”norocul” să aibă un copil în clasa sa care primește diagnoza ADHD, atunci directorul este obligat de lege să mai bage încă o profesoară (sau un profesor) în clasă aceea! Profesoara are așadar de ales între a nu face față sau a sacrifica un copil pentru ca ceilalți să primească o educație mai bună.
Ce înseamna asta practic? Dacă dumneavoastră aveți un copil al căruia temperament este mai vulcanic, un copil mai curios, care vorbește mult și nu prea se concentrează la un singur subiect fiindcă, din curiositate, vrea să treacă la următorul subiect, atunci există riscul ca profesoara, nefăcând față grupului prea mare, va cere o investigație asupra starea sănătății psihice al copilului dumneavoastră!
Iar voi, ca toți ceilalți părinți care înghit toate aberațiile pe care statul suedez reușește să scoată pe an, un număr impresionant de altfel, o să vă speriați și apoi o să vă conformați cu ideia că fiul sau fica dumneavoastră are ADHD și că va mănânca pirule calmante de la aproximativ 10 ani! Imaginați-vă că acel copil, poate chiar copilul dumneavoastră care probabil n-are nimic decât că seamănă mai mult cu Ilie Năstase decât cu Björn Borg, va fi etichetat cu o boală psihică toată viața. Identitatea lui va fi mereu ”am ADHD” și de aia nu pot.
Ș-apoi imaginați-vă că cei care sunt de vină pentru declinul sistemului de învățământ suedez vă spun: ”Problema este că nu sunt bani în domeniul cultural, de aia dăm 92 și ceva de milioane de euro la cultură și nu sistemului de învățământ, care cu acele milioane ar putea mări numărul cadrelor didactice!”
Pâine și spectacol pentru popor!
sursă: DN.se
B.
4 comentarii:
O explicatie a cauzei ar fi prea lunga. Pe scurt, orice politician trebuie sa aiba un program care sa sune frumos in mass media. Superficialitatea societatii in care traim promoveaza doar ceea ce straluceste (cum ar fi grija guvernului fata de bolnavii inchipuiti de ADHD) si nu ceva real (cum ar fi necesitatea maririi numarului cadrelor didactice). Un bolnav este considerat ca fiind neajutorat, pe cand un profesor este considerat lenes daca se plange ca are prea multi elevi. Alegatorii care nu stiu despre ADHD sunt mult mai numerosi decat cei care stiu despre insuficienta numarului profesorilor. Nu va castiga nimeni alegerile fiind cinstit fata de constiinta lui. Sa nu fim naivi!
ADHD - Deficienta de atentie/ Tulburare hiperkinetica. Este o afectiune comportamentala de natura neurobiologica, destul de frecvent intalnita (afecteaza 3-5% din copiii de varsta scolara). Problema insa nu e chiar asa cum spui tu. Nu orice copil mai energic, mai zvapaiat, mai neatent este automat diagnosticat cu ADHD de catre cadrele didactice sau de catre parinti. Diagnosticul se pune in urma analizei efectuate de medicul specialist a simptomelor manifestate de copil si se poate merge pana la o analiza genetica. Iar medicul trebuie sa fie foarte sigur in acordarea diagnosticului, pentru ca intradevar tratamentul standard pentru ADHD este pe baza de amfetamina. Iar aceasta stim cu totii ce efecte are... In rest...se pare ca nu sunt mari diferente intre Suedia si Romania...nici aici nu sunt niciodata bani pentru invatamant. Ai vazut si tu rata catastrofala a absolvirii bacului anul asta. Dar se pare ca..."Tara te vrea prost"! Si cand te gandesti ca l-au acuzat pe Ceausescu de crime impotriva poporului...
Sint de 2 ani jumate in DDR-Suedia si descopar cu nespusa bucurie cum diverse lucruri sunt exact deandoasele aici, sau mai popular zis, "cu curu-n sus". Culmea e ca multi suedezi cu care vorbesc constientizeaza si ei, dar dau din umeri: "ce sa facem?"... Treziti-va dracului si votati altceva!
Apropo de suedezii care dau din umeri; deci exista si altii care zic "asta este", dar doar romanii sunt criticati de catre toti si invitati sa imite pe altii!
Despre ADHD - eu nu cred ca exista cu adevarat. Este opinia mea, a unuia care nu este in domeniu deci s-ar putea sa ma insel. Dar cred ca intai s-au inventat medicamentele si apoi boala. Daca unii oameni sunt deosebiti fata de altii - sunt catalogati ca fiind bolnavi. Dar daca toti ceilalti sunt de fapt cei bolnavi?
Trimiteți un comentariu