Uneori, în unele conversații, mai scot și eu niște perle care pot functiona ca și proverbe. Știu că mai demult, eram în Cluj, am spus într-o discuție politică: ”Poate intra România in UE, dar va dura până intră UE în România.” Acum câteva minute am mai scos incă una și nu pot să nu o pun pe blog:
”Mă păzesc de femei, nu pentru că ele sunt femei, ci pentru că femeia nu este matematică.”
B.
12 comentarii:
Femeia poate fi la fel de simpla ca matematica (la fel de frumoasa este cu siguranta). Totul e sa afli ce ecuatii trebuie sa-i aplici...
Mda... Eu mă întreb însă de ce să ne mai stresăm noi bărbații să găsim acele ecuații? Din experiență pot spune că nu merită.
Matematica învinge însă fiindcă în favoarea sa are faptul că știu că ea n-o să-și bată joc de mine niciodată. Iar, după toate, asta contează cel mai mult; chiar mai mult decât frumusețe și ălea ălea...
Ști ce este interesant, Dana? Mi se pare foarte curios că, chiar toate femeile la care le-am spus asta, au simțit nevoia să se apere. Eu mă întreb de ce.
Este chiar atât de important pentru voi să știți că sunteți centrul universului în creierii bărbațiilor, că atunci când dați de unul care ”nu se mai joacă”, simțiți nevoia să-l convingeți că n-are dreptate?
Uite, eu sunt unul care se lasă păgubași în acel joc; știu că nu îmi poate aduce nimica bine așa că prefer să-mi acord atenția lucrurilor care-mi fac bine.
Trăgând linia, că pâna la urmă trebuie trasă și ea, ajung la concluzia că ceea ce mi-a făcut bine ultimii cinci ani a fost matematica. Cunoști istoria mea, așa că n-ar trebui să te surprindă ce am scris în articol.
Nu înțeleg însă de ce acest adevăr este atât de incomod pentru lumea din jurul meu...
Tu mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu pe mine uneori, așa că sunt convins că înțelegi ce vreau să zic.
B.
:)) da..la femei 1 +1 nu fac niciodata doi..asta-i clar!
Nu esti singurul care scoate perle Spre Exemplu am auzit acum 2 ani "Che Guevara nu-i ca iarna".
Se mai intampla si la case mai mari...
1. Eu cred ca intr-adevar, UE inca nu a intrat in Romania. Ai dreptate.
2. Chiar daca matematica nu te tradeaza, omul mai are in afara de intelect si emotii. Inainte de a muri nu cred ca ne vom aminti vreunul despre teorema lui Pitagora, dar de o femeie cu siguranta ne vom aminti. Chiar respingerea lor arata nevoia ta de femei. Daca ti-e frica de ele, (poate datorita experientei negative) nu inseamna ca nu le doresti. Doar ca ti-e frica de suferinta, de aceea te-ai retras in matematica. Faci exact asa cum criticai la romani, spui "asta este" si ramai acolo, fara sa incerci sa inaintezi, sa intelegi trecutul si sa mergi mai departe. Fara suparare.
Nu am cum să mă supăr că-ți spui opinia. Nu știu însă ce să zic.
Nu spun asta este, e mai mult o alegere conștientă, făcută după destul de mult timp de gândire.
Prefer siguranță și liniște în fața umilinței, neliniștei, minciunilor și jocurilor psihologice.
Eu, atunci când m-am hotărât să văd adevărul pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce vroiam să fie, am început să simt că trăiesc din nou.
Trebuie totuși să subliniez; această este alegerea mea personală. Nu propun altora să faca același lucru deoarece fiecare trebuie să-și găsească calea care funcționează pentru el sau ea.
Pentru mine personal funcționează deoarece mă face să înaintez, să mă îmbunătățesc și îmi dă poftă de viață, poftă de a vedea lumea și de face lucruri frumoase.
Pentru mine este mai importantă siguranța decât ceea ce pot obține prin a risca. Dar asta e, așa cum am spus, doar valabil pentru mine.
Pentru alții nu pot zice ce este valabil deoarece pofta de risc diferă de la persoană la persoană.
Apreciez însă comentarul.
B.
Eu zic ca risc exista si cand traversam strada, si cand coboram scarile. Cu siguranta femeile nu pot fi chiar atat de periculoase, iar satisfactiile oferite de ele nu se rezuma doar la satisfactii mentale (precum cele oferite de matematica). Relatia cu o femeie este mult mai complexa.
Cu toate astea trebuie sa precizez ca adancirea in matematica poate fi si o incercare de a intelege viata, regulile vietii si ale naturii, ale Universului, ale lui Dumnezeu si mai ales a propriei persoane. Eu cred, fara sa fiu pasionat de matematica, ca asa cum cuvintele exprima emotiile si gandurile noastre, matematica exprima o parte din legile vietii. Am crezut intr-un timp ca este posibil sa se asocieze o ecuatie sau sistem de ecuatii diferentiale unui caracter si sa poti calcula reactia persoanei in diverse situatii.
se vede ca n-ai cunoscut nicio femeie buna la matematica.
nu zic chiar matematician, ca sa nu te deprim.
te-ar fi catalogat ca poet..
sau visator.\
sau bowler...
orice femeie poate fi descrisa mamtematic, dac-o cunosti suficient de bine si daca stii suficienta matematica.
dar s-ar putea sa dureze.
lasa matematicii ce-i al matematicii si femeii frumusetea.
nu le combina, ca o data peste fo Marie Curie, de te regasesti elev intr-a cincea...
ai grija ce-ti doresti!
:) Toți cu experiențele noastre...
Între două lucruri frumoase, pe care una o percep dar că este ca un cameleont, o ființă schimbătoare sau poate chiar parșivă și pe cealaltă ca sinceră, o frumusețe care-mi spune pe față atunci când sunt un idiot, aleg frumusețea sinceră.
Aleg matematica...
Scuzați-mi limbajul oribil din comentarul precedent. Este târziu și sunt destul de obosit după o zi în care de dimineață mi s-a tot spus că-s un idiot...:))
sa-ti citez din Elizabeth Gilbert- Eat, Pray, Love:
"Oamenii s-au luptat dintotdeauna doar pentru a raspunde la doua ntrebari simple:
- Cat de mult ma iubesti?
si
- Cine-i seful?"
cam astea ar fi axiomele unei legaturi de dragoste.
poate trebuie sa te straduiesti mai mult sa "pari seful", altfel vei fi devorat.
sa pari, nu neaparat sa fii.
este esential intr-o ecuatie clasica, in care masculinul e elementul puternic, cu initiativa, dominant.
fiidca,cel putin dupa cum te stiu eu, nu esti mort dupa femei dominatoare, esti mult prea puternic pentru asta.
aici aparentele salveaza esenta...
iti povestesc si eu din propriile mele esecuri, altfel...
Dacă tot vorbim de ecuații; ști și tu că în mijlocul ecuației este un semn de egalitate, într-adevăr nu neaparat, dar eu nu pot percepe ecuații de care vorbim aici ca și inegalități.
Sunt șeful și chiar de aia fac ceea ce fac, gândesc așa cum gândesc și-mi doresc ceea ce-mi doresc. Toți ne tragem către ceea ce ne atrage; pe mine mă atrage foarte mult siguranța. Este chiar mai important decât ceea ce pierd prin a nu-mi asuma riscuri.
Am învățat unele lucruri în ultimii 5-6 ani, iar acuma le pun în practică. Nu e nimic extraordinar, toți fac asta...
B.
Trimiteți un comentariu