sentru cei câțiva puțini români din Suedia care-mi sar la gât de fiecare dată când critic ceva din societatea suedeză - de parcă i-aș jigni pe ei personal - vă recomand un articol în Dagens Nyheter: ”Därför är antiliberalismen så stark i svenskt kulturliv."
Articolul este primul din două, partea a două urmează să fie publicată mâine; țin să subliniez ceea ce am spus întotdeauna: comunismul există în UE. Din păcate există chiar aici în Suedia, în viața culturală și pe la universități.
Vroiam doar să atrag atenția la acest articol deoarece niște genii m-au făcut copil teribilist și nu mai știu ce; se pare că nu-s chiar așa de teribilist, se pare că sunt mai mulți ca mine, care s-au săturat de comunismul cu mănuși albe din Suedia.
Interesant cum scriitorul articolului ne spune că la universitățiile suedeze, la materiile humanoria, sau cum li se spune în Română, marxismul este considerat ca ceva adevarat, ceva bine și ceva ce poate salva omenirea. Anul este 2010 dragii mei, iar mafia din -68 încă mai dictează cum să gândească suedezul!
În Suedia, cineva a doctorat în 2008 declarând că Victoria Benedictsson, (o persoană care a pus baza feminismului suedez prin anii 1800) s-a sinucis fiindcă a fost afectată de idei liberaliste! Eu văd asta ca dovadă că nu trebuie să fii inteligent pentru a deveni intelectual. Cel puțin nu în Suedia...
B.
Un comentariu:
Romanii s-au "fript" cu comunismul; azi doar nostalgicii si dezamagitii tranzitiei care nu se mai termina de 20 ani, doar acestia mai cred in comunism. In Suedia, dupa cate stiu eu, a fost la putere cateva zeci de ani socialismul tipic suedez, cu rezultate multumitoare. Mi se pare firesc sa exi9ste inca sperante in comunism, caci suedezii nu stiu unde poate duce.
Despre Victoria Benedictsson nu pot decat sa ma mir: ideile feministe cred ca tin de un anume liberalism al gandirii (care incearca sa schimbe mentalitatile inchistate ramase din vremea feudalismului)!
Cei care te critica nu cred ca trebuie luati in seama; inca li se pare ca tot ce zboara se mananca. Si sunt influentati (asa cum esti si tu influentat, probabil, dar intr-o masura muuult mai mica - de imaginea unei societati pe care noi am crezut-o perfecte, cel putin comparativ cu a noastra. In general, pentru tara de adoptie exista mai mult respect decat pentru tara de origine, pentru ca din tara de origine se pleaca cu un motiv, iar in tara de adoptie acel motiv nu exista.
Adevarul e ca eu nu am fost plecat niciodata, deci nu prea am dreptul sa-mi dau cu parerea.
Trimiteți un comentariu