Asta va scoate România din criză! Pe mediafax.ro putem citi că funcționarii publici întră în grevă generală pe termen nelimitat. Bravo! Doar așa, cu mai mult scandal, poate românul să arate că este civilizat, harnic și muncitor.
Ah, cât de deștepți putem să fim să nu zicem nimic atunci când sunt bani și să cerem mai mult atunci când nu sunt. Cât de isteți putem să fim să ne batem joc de toate procedurile democratice la alegeri și să ne cerem dreptul prin greve, mitinguri și scandal. Mai trebuie lăudat curajul cu care românul continuă spre abis. Nu toate popoarele îl au.
Investitori străini? Stabilitate? Responsabilitate civică, sau dacă vreți, cetățenască? Pah, ălea-s pentru lașii ăia din occident...noi românii știm mai bine!
sursă: mediafax.ro
B.
21 de comentarii:
Hai ca-i totusi amuzant! Pe mine m-a pufnit rasul. Nah, ca orice roman, fac haz de necaz. :P
Si nu ne indreptam spre abis cu un curaj laudabil. As zice ca-i inconstienta tragi-comica (daca vrei).
Bogdan, ar trebui sa te gandesti ca sacrificiile se fac intotdeauna cu un scop. La noi au crescut taxele si s-au micsorat salariile, iar deficitul bugetar va fi, in continuare, alimentat cu bani dintr-un nou imprumut de la FMI. Pentru ce sa te mai sacrifici, atunci? Tu crezi ca, daca n-ar face greva, s-ar schimba, catusi de putin, directia in care ne indreptam? Poate ca va grabi falimentul, iar asta va determina, poate, niste masuri valabile. E usor sa spui ca trebuie sa muncesti pentru 130 euro (impozabili), cand traiesti undeva, la un nivel de trai decent. Eu nu sunt in situatia asta, dar inteleg ca, pentru unii, chiar nu se mai poate. Speranta e ceva foarte important, iar daca stii ca va fi din ce in ce mai rau, fara posibilitatea de a se intoarce lucrurile spre bine, atunci chiar ca nu are rost sa faci sacrificii.
De fapt, nu cred ca grevale vor avea vreun succes. La noi se vorbeste mult, dar se face putin.
Nu te contrazic Mircea fiindcă sunt de acord cu tot ce ai spus.
Ceea ce m-a făcut pe mine să scriu acel articol este însă că atunci când economia creștea și vremurile erau bune, nimieni n-a ieșit în grevă, nu se ambala nici un lider din nici-un sindicat. Omul cam tot 130 de euro câștiga și atunci...
Nu, atunci când chiar ar fi putut să obțină mai mult, atunci când o grevă intr-adevăr ar fi avut ”leverage” lumea stăteau la terase, sau își vindeau votul pentru bani de țigari sub pretextul că ”asta este, trăim în România și asta ne ocupă tot timpul.” Well, frați, atunci asta este...
Asta nu înseamnă că nu-mi pare rău pentru sutele de mii de oameni care suferă, chiar dacă și-au făcut-o cu mâna lor. Ca orice mahmureală, vinovații sunt cei cu dureri de cap...
B.
Nu, atunci castiga cu 25% mai mult. Si existau sperante mari, poate prea mari. Si nu crescuse TVA cu 4%, care a scumpit toate, dar absolut toate produsele, si nu erau impozitele noi, si exista sansa de a pleca in strainatate la cules capsuni, si exista o mare cerere de forta de munca. Si credite la banci ieftine. Cam asa era acum 2 ani. Deci nu prea erau motive de greve, exista speranta, lucrurile mergeau inspre bine.
Dar cel mai mult, mai mult decat economia, s-au prabusit sperantele. Ce zic eu? Daca dupa reduceri de salarii bugetare, cheltuielile au crescut, inseamna ca banii care nu au intrat in buzunarul meu s-au dus in alta parte! Deci ce incredere sa am intr-un guvern (chiar in stat, in institutiile sale!) care spune ca reduce cheltuielile micsorandu-mi veniturile dar, de fapt cheltuie mai mult, cel mai probabil intr-un mod nejustificat (coruptie??? hotie???). Iar datoriile uriase acumulate la ce folosesc? Le vor plati si nepotii nostri, dar macar sa aiba un scop! Dar daca tot mai lipsesc 2.4 miliarde euro, atunci la ce mai foloseste sa ma sacrific? Sa-si cumpere Elena Udrea pantofi?
Cam asa zice lumea. Si eu cred ca, intr-adevar, nu merita sa te sacrifici pentru clasa politica. Ei prospera mereu, pentru ei nu e criza.
Ceea ce spui tu e adevarat, dar cu conditia sa traiesti in alta tara, nu aici, unde esti mintit in fata. Iar despre vot ... si absenteismul masiv spune ceva. Spune ca trebuie schimbata clasa politica. Toata. Dar problema e: cu cine? Tot cu ei?
Suntem prinsi, scufundati intr-o mocirla care pare fara iesire. Insa eu cred in minuni, caci numai o minune ne poate scoate. Insa nu trebuie sa ne acuzam unii pe altii, asa cum facem acum, pasand vina pe profesori, pe medici, pe functionari, pe clasa politica etc. Daca ne luptam intre noi nu vom ajunge nicaieri. Cauzele crizei sunt altele, nu o anumita categorie sociala. Oricum, masuri anticriza nu au fost luate in Romania. Doar reduceri de venituri si cresteri de taxe, dar acestea nu au facut decat sa adanceasca criza (asa cum era de asteptat, eu am scris asta pe blog inca de cand am auzit de "masuri" si asa s-a si intamplat).
Am scris ceva, dar era atat de lung incat nu a acceptat comentariul ...
Pe scurt, deci: e o diferenta mare. Acum 2 ani salariile erau cu 25%mai mari de atat, TVA era mai mic, impozite mai putine. Nu aveau pentru ce sa faca greve.
Dar cea mai mare diferenta este speranta. Atunci exista speranta, acum nu mai e. Nici nu are cum sa fie. Iar speranta si increderea sunt sufletul economiei, nu?
Așa este Mircea. Sunt de acord cu tine pe toate punctele decat unul, cel ca mi-ar fi usor traind in alta tara. Acum doi ani locuiam in Romania si imi aduc aminte ca ma uitam cum se prabusea Dow-ul și în același timp auzeam cum politicienii români spuneau că România nu va fi afectata de criza.
Cele mai mari probleme sunt, asa cum spui si tu, lipsa de speranta si lipsa masurilor anticriza. Este un ciclu vicios din care nu cred ca se poate iesi prin greve azi. E prea tarziu pentru asta.
Acum toti trebuie sa stranga din dinti si sa indure pana cand conjunctura se intoarce.
Un medic poate sa-ti spuna toate simptomele unei boli, iti poate sugera tratamente diferite, pentru ca asta a citit, asta a invatat, asta este meseria lui. Insa niciodata n-o sa inteleaga intr-adevar cum te simti, cum te doare, cum te uiti la reteta pe care ti-o da pentru ca nu stii daca sa mai speri ca traiesti sau sa-ti doresti sa mori.
Sper ca ai inteles metafora, cu toate ca nu stiu daca este cea mai inspirata.
Annemarie, am înțeles perfect metafora și este una foarte bună.
Dar dacă tu ești un pacient cu o boală și mergi la doctor, ce te aștepți de la el sau ea?
Mie mi s-ar rupe dacă domnul sau doamna, sau de ce nu domnișoara doctor înțelege cum mă simt din punct de vedere psihologic. Jobul medicului este, până la urmă, să mă vindece fizic.
Pentru sentimente sau pitici există psihologi. Și da, poate este așa că cei 20 de milioane de români ar avea nevoie de o ședință doua. Atenție, nu mă exclud nici eu de pe listă...:))
Hai sa zicem altfel: cel satul n-o sa-l creada pe cel care moare de foame; n-o sa intelaga niciodata cum e sa-ti cheltuiasca cineva banii pentru traiul de zi cu zi, la limita decentei, ca sa-si plateasca ultimul model de BMW pe care idioata de fiica-sa il baga intr-un copac.
Si nu e intotdeauna vorba de "fizic" si rational, mai este si partea "psihica". Probabil ca daca ar mai fi o urma de speranta, oamenii ar face ceva. De unde crezi ca a aparut individualismul asta? Dupa ce au fost inselati in nenumarate randuri, oamenii si-au pierdut increderea. Fireste ca nu mai vor sa voteze, nu-i mai intere, nu mai vor sa se implice. Ar trebui sa intelegi asta, e logic si simplu - cand descoperi sursa durerii, o elimini.
Daca ai citit vreun discurs de-al lui Antonescu, sau al Regelui Mihai, sau al Reginei Maria, sau de-al autorilor vremii, etc etc, stii ca acolo se vorbeste despre Romania ca despre o mama, nu ca despre o tara - pentru ca oamenii o iubeau. Atunci ii lega niste sentimente de tara. Acum nu mai exista asta, si in momentul in care nu mai suntem implicati emotional se rupe legatura dintre noi si ramane egoismul, individualismul, etc.
Deja m-am lungit cam mult, si am deviat de la subiect. Dar stii de ce ti-am scris.
Culmea este că și tu și și Mircea insinuați, fără să cunoașteți situația în care mă aflu, sau în care mă aflam în România, că n-aș înțelege fiindcă nu știu cum este să mori de foame. Înțeleg. Toată lumea înțelege. De fapt, hai să ne jucăm cu gândul că toată lumea de pe întreaga planetă înțelege... Bun. Și? Schimbă ceva? Ajută cu ceva?
Deci, individualismul și lipsa de interes față de propria țară a dus România unde este. Și acum să cred că remediul ar fi mai mult din aceeași medicină?
Adică, românul a încercat o dată de două ori și apoi s-a lăsat bătut? Păi, așa crede românul că a procedat lumea din țările în care ar vrea să plece? Chiar crede că ceea ce văd prin occident s-a constriut într-o singură încercare?
Sursa de dureri este poporul român, neinteresul general de societatea în care trăiesc, cică doar un idealist fraier ar spune așa ceva, lipsa lor de organizare, lipsa de răspundere civică, caterinca generală, lipsa de idealism etc etc. Dacă am elimina aceste lipse, România ar arată mult mai bine...
Ști cum vorbește lumea din jurul meu aici în Suedia când vorbesc despre decizia lor pe cine o să-i voteze duminică? ”Întrebarea este în ce fel de societate vrem să trăim.”
Românul gândește ”de la cine pot să scot eu mai mult”. Asta este problema.
De-acord, nu cunoastem situatia in care te afli. Dar hai sa presupunem ca toti inteleg - asta nu inseamna ca toti vor reactiona la fel. Bineinteles ca a renunta nu este solutie; eu insami incerc sa nu ma dau batuta indiferent de situatia despre care discutam.
Insa eu nu reprezint poporul roman, si nu pot decat sa dau exemplu personal celor cativa din jurul meu. Dar oameni ca mine si ca Mircea nu se gasesc pe toate drumurile, si probabil inca nu suntem destul de multi pentru a schimba ceva - conform principiului celei de-a o suta maimute.
Nu consider ca romanii au procedat bine atunci cand au pus armele pe masa si au intors spatele unei tari care era pe moarte, nu sunt de acord cu asta, insa nu pot sa-i condamn pentru ca sunt de-a lor si au fost momente cand m-am indoit si m-am ratacit, dar m-am intors mereu in acelasi loc. Consider ca exista un motiv pentru care trebuie sa trecem prin situatia asta - poate fi pur si simplu selectia naturala. Dar ce stiu eu?
Exact! De aia mi-aș dori ca oameni precum tu și Mircea, care-ntr-adevăr au valoare, să nu apere prostia sau să apeleze la înțelegere.
Poate este selecția naturală; sau poate este așa că doar așa învățăm ce înseamnă să trăiești într-o democrație. Poate trecem prim asta pentru ca să ne învățăm că așa cum îl facem, așa dormim...
Dar ce, eu apar prostia?
Tu crezi ca eu nu m-am enervat pe idiotii care au votat pentru un kilogram de faina si un litru de ulei? Pe cretinii care nu stiu sa se comporte civilizat si din cauza carora imi este frica sa ies singura din casa dupa ora 6? As putea sa scriu cateva zeci de pagini cu nemultumirile pe care le am la adresa prostilor de la noi, si toti care ma cunosc stiu cat de frustrata am fost pentru conationalii care "sifonau" imaginea tarii. Despre politicieni nici n-are rost sa discut, cuvintele pe care le-as spune n-au ce cauta pe blogul tau.
Eu iau apararea romanului care a fost inselati si mintit; romanul ala minoritar care poate fi taranul lui Cosbuc sau ciobanul din Miorita pe care l-am tot blamat. Nu intelesesem ca el nu se resemnase in asteptarea mortii, ci isi acceptase destinul. Diferenta este foarte subtila, si aparentele sunt inselatoare. Dar incep sa ma pierd in idei, si deja am dus discutia prea departe. Opreste-ma, te rog, data viitoare.
Multumesc pentru aprecieri. Si tu esti valoros, Bogdan, dar nu pentru ca traiesti in Suedia si nu pentru ca-ti place matematica.
Dar vreau sa spun ca-mi place ideea voastra cu doctorul. Asa este, operatia e dureroasa si necesara. Insa eu traiesc cu impresia ca am un picior bolnav, iar doctorul vrea sa-mi amputeze o mana, care e perfect sanatoasa, care imi este utila in continuare. Iar operatia de amputare a mainii nu va elimina febra produsa de piciorul cangrenat. Boala se va agrava in continuare.
De ce sa accept eu asta? Nu inseamna ca sunt prost daca ma las pe seama unui asemenea medic? Logic, trebuie sa ma opun, sa fug de pe masa de operatii.
Mircea, nici eu nu puteam s-o zic mai bine. Dar, daca-mi permiti: cum fugi de pe masa de operatie daca ai un picior care este bolnav? :))
De acord Mircea! Dar grevele și scandalurile de acuma nu este opunerea pacientului înainte de operație ci după!
Mâna a fost deja amputată...
Și ca să contiunăm exemplul; dacă te îmbolnăvești din nou, înseamnă că nu mai mergi la medic? Doar pentru că unul a greșit?
Asta nu înseamnă că te pui jos și aștepți ca boală să-și facă treabă...?
Deci subliniez: Problema nu se pune de a fugi de pe masa de operație; operația a fost deja!
Da, a fost facuta operatia! Am o mana mai putin, dar piciorul meu tot cangrenat e! Si medicul vrea, acum, sa-mi taie si cealalta mana! Tot vreau sa fug de pe masa de operatie, macar o mana sa-mi ramana! Imi trebuie alt medic!
Sa stii ca nu am insinuat ca nu stii cum e sa mori de foame. Doar ca nu cunosti foarte bine situatia de aici, privind dintr-un punct de vedere rigid.
Aici trebuie să te contrazic Mircea, cunosc foarte bine situația din România, deoarece și alte țări au trecut prin ce trece România acuma.
Nu zic că și tu o faci, fiindcă n-o faci pentru că ești prea inteligent și educat, dar să știi că majoritatea românilor spun același lucru; nu înțelegi pentru că nu trăiești aici.
De parcă România este singura țară care a trecut prin problemele prin care trece...
Și la faza cu celălalt picior; românul, dacă este fidel propriei gândiri, ar merge la același doctor fiindcă ”asta este, trăim în România.....” Și dacă cineva ar îndrăzni să-i spună că doctorul de la cabinetul de peste drum vede diferența între mâini și picioare, românul tipic răspunde:
”Lasă mă in pace cu doctorii tăi, ești un idealist naiv care crede în medicină! Lasă că știu eu cum este cu doctorii ăștia...am fost la unul și mi-a amputat mâna în loc de picior! N-ai tu cum să înțelegi că tu nu ai avut niciodată un picior gangrenat (sau cum se spune).”
Așa că bietul om moare din cauza piciorului gangrenat; însă a murit cu zâmbetul unui om care, prin moartea sa a dovedit că a avut dreptate în privință cu toți doctorii...
Ști cum era testul de vrăjitoare prin anii 1600? Legau femeia cu mâinile la spate și o aruncau în lac. Dacă se îneca, înseamnă ca nu era vrăjitoare; dacă plutea, o scoteau din apă și o ardeau de vie, că doar era vrăjitoare...
Românul nu se implică fiindcă n-are rost, că și așa nu poate schimba nimica. Neimplicare îl face muritor de foame. Iar românul folosește foamea ca și confirmare că n-are sens să se implice... Este atât de genial! It's so 1600-ish....
Corectare: ...dacă românul rămâne fidel propria gândiri...
Era bine "propriei gandiri".
Trimiteți un comentariu