sâmbătă, 25 septembrie 2010

Măsuri anti-criză pentru România

Într-un eseu publicat pe site-ul a lui ”The National Bureau of Economic Research” doi economiști, Robert J. Gordon și Robert Krenn, arată că ceea ce a scos SUA din marea depresie a fost, într-devăr, creșterea fiscalității. Da, este vorba de al doilea război mondial, însă cei doi spun că nu războiul a fost remediul economiei deprimate, cum ar fi dacă traduc expresia mot-a-mot în română.

Concluzia celor doi este că acei doi ani de la Pearl Harbor și până la intrarea americii în război, guvernul a crescut fiscalitatea și că asta a scos economia din starea depresivă în care se afla. Mulți anti-keynesieni au obiceiul de a folosi al doilea război mondial, cu restricțile consumului public, ca și argument că guvernul practic trebuie dezmembrat.

Asta nu înseamnă însă că ar fi nevoie de un război pentru a rezolva actuala situație. În acel eseu, dânșii arată prin date și nu prin presupuneri bazate pe cum cred ei că ar reacționa omul în cazul ideal, așa cum a făcut Marx și cum fac libertarianii, că keynesianismul funcționeză. Atunci, mărirea fiscațității a fost în industria de armament. Nimic nu spune că trebuie să fie la fel și de data asta și mai ales nu în România.

România ar trebui - da, acuma urmează secția ”ce aș face eu dacă eram în locul lor” - să renunțe la intrarea în zona euro și să interzică credite în euro. Sunt convins că dacă s-ar lua această măsură, mai mult ca sigur, leul s-ar deprecia. Dar asta n-ar fi chiar așa de mare problemă, definitv nu mai mare decât problemele de acum, dacă lumea ar avea credite în valuta în care-și primesc salarul, ceea ce nu este cazul azi.

Da, pentru început românul va deveni mai sărac relativ cetățeniilor din alte țări, dar deprecierea leului ar face produsele române mai rentabile de produs și asta ar ridica producția precum și investițiile. Asta pe de o parte...

Pe de altă parte, guvernul trebuie să finalizeze schimbările structurale și să mărească treptat impozitele. În Suedia, impozitele au fost înt-adevăr prea mari și asta a fost dăunător pentru economia suedeză. Nu zic că trebuie mărite până la nivel scandinav, dar trebuie să fie mai mari decât sunt acum. Știu că mulți care citesc asta se gândesc că-s nebun, dar țineți minte de ce am scris atunci când spuneți că spitalele din România sunt praf și sistemul de învățământ la pământ. Că cineva trebuie să plătească până la urmă...

Aceste două măsuri, schimbările structurale și mărirea impozitelelor, vor crea spații pentru reforme care trebuie să înceapă în sistemul de învățământ și cel de sănătate. Primul pas ar fi mărirea salariile mediciilor, asistentelor medicale și a cadrelor didactice. Cu cât mai bine plătit este un om cu atât mai puțin vrea să-și riște locul de muncă și să se lase mituit. Trebuie să aibă mai mult de pierdut dăcă este prins cu șpaga. Acuma n-are de pierdut nimic fiindcă și așa n-are nimic. Așa putem opri exodul oamenilor valoroși din România și, în același timp, mării calitatea de viață al româniilor.

Apoi, și nu în ultimul rând, căci sunt atât de multe lucruri care trebuie îmbunătățite, trebuie reformată justiția română. Toți trebuie să fie egali în fața legii. Punct. Uite, de exemplu, ce s-a întâmplat cu Ridzi? A trecut un an și nu se mai aude nimica. Nu se poate ca cineva să fure pe față și cu tupeul și să fie liber să culeagă roadele ”eforturilor” sale timp de 10 ani, făcându-și prezenta la tribunal de câteva ori pe an pentru amânarea dosarului său ș-apoi să fie achitat. Din câte am înțeles așa s-a întâmplat în cazul lui Vântu în dosarul FNI.

Românul trebuie să înțeleagă că statul este el, iar statul trebuie să înțeleagă că are o datorie de făcut față de român. Statul trebuie să ofere acele servicii pentru care românul plătește. Sunt convins că nimeni nu s-ar plânge că plătește incă vreo 5-10 % impozit dacă știe că nu o să fie lăsat să moară de medici și asistente dacă nu dau șpagă sau dacă știu că la școală, copii chiar au ce și de la cine să învețe. Nu poți să trăiești într-o societate, să te plângi că nu este civilizată și, în același timp, să te revolți atunci când cele mai mici impozite din Europa se măresc și devin tot printre cele mai mici impozite din Europa.

Înțeleg că românul nu vrea să dea bani la stat fiindcă se fură, fiindcă simte că-i dă degeaba. Într-adevăr, se fură, și asta trebuie să înceteze în mare măsură pentru ca să funcționeze ceea ce tocmai am sugerat. Însă cândva trebuie toți, cetățeni și politicieni, că doar și ei sunt cetățeni, să se oprească din mers și să identifice mirosul. Nu știu dacă ați observat, însă în România the feacies has, cu adevărat, hit the fan. Din plin...

Aștept valurile de comentarii cum că nu se poate... Și explicații de ce nu se poate... Chiar dacă alții au putut, noi nu putem, căci România este mai specială și românul mai special...

B.

12 comentarii:

Adrian A. spunea...

Datoriile SUA au crescut de la 49 mld. $ in 1941 la 258 mld. $ in 1945. Asta e "secretul" cresterii economice din perioada razboiului. Somajul a scazut aproape la zero, evident, pentru ca milioane de barbati erau pe front.

Pe ce s-au dus banii? Majoritatea pe arme si fabrici de arme, putini s-au investit in ceva care sa ramana pe termen lung. Faptul ca SUA au devenit dupa razboi o tara implicata militar in zeci de conflicte este un rezultat, ca doar nu era sa arunce tot "complexul militar-industrial" la gunoi. Deci da, este o mare realizare a kenyesianismului, desi cei care au murit in ultimii 70 de ani ca rezultat al acestei politici sunt poate de alta parere.

Bogdan Dobondi spunea...

Și tocmai de aia am scris: ”Nimic nu spune că trebuie să fie la fel și de data asta...”

Da, este așa cum spui tu, dar de ce presupui că și de data asta banii trebuie neapărat să se ducă la industria de armament? Știu că voi mereu folosiți acest argument, dar nimeni nu spune că trebuie să fie la fel și azi.

Articolul, precum eseul, n-a fost intenționat pentru promovarea înarmării, însă atunci a fost singura dată în istorie când stimularea economică guvernamentală a fost făcută într-o mare măsură și într-un timp foarte scurt. A funcționat.

Lăsând la o parte că în comentarul tău uiți să menționezi că Hitler și Stalin ar fi împărțit Europa între ei dacă nu se băgau americanii în război, sau de faptul că americanii nu s-au amestecat în război până nu au fost atacați de japonezi, investiția în industria de armament a scos SUA din depresie. Deci tactica funcționează, doar că de data asta ar trebui să alegem un domeniu mai pașnic.

Ceea ce eu n-o să pot face niciodată este să stau cu mâinile în sân și să mă uit cum oameni suferă spunând că așa este economia de piață, că trebuie lăsată se se autoreguleze. Este vorba de viețiile oamenilor pâna la urmă.

Noi doi am mai discutat și - fără supărare acuma, și nu uita că suntem aproape de aceeași opinie - cred că faci două presupuneri care se bat cap în cap.

Pe o parte, consideri că implicarea guvernamentală este ceva rău prin definiție pentru că zici că politicienii sunt doar interesați de prorile buzunare. Bun, sunt de acord. Apoi, pe de altă parte, spui că un stat cât mai mic o să-i lase pe oameni să facă ceea ce ei consideră că este cel mai bine pentru ei și că ei o să-și dea seama că solidaritate și comportament civilizat este pentru binele lor. Aici mi se pare că faci o presupunere aiurea.

Unul la mână, de ce o persoană ar fi ”bună” dacă este ”om de rând” și mai rea dacă atunci când devine politician? Care este diferența, că doar și politicienii sunt oameni? Și dacă populația generală, sau omul în general, mereu alege să facă ceea ce este corect, atunci de ce mai sunt fumători, ca să dau un exemplu banal?

Doi la mână, care este diferența între idealismul marxism și cel libertarian? Ambele variante presupune că omul nu este lacom, că este empatic și capabil să ia decizii ”civilizate”, iar istoria arată că de fapt, omul este războinic, lacom și egoist...

În opinia mea, bazându-mă pe istorie, omul a dovedit că este lacom și egoist. Și din acest motiv nu cred în marxism și nici libertarianism; ambele pleacă de la o ideie de bază greșită.

Cred că trebuie să fie un echilibru între mărimea statului și libertatea individuală cetățenească. Omul, pentru a fii fericit, trebuie să aibă provocării și siguranță în viață. Unii preferă mai mult dintr-una sau cealaltă, așa că un guvern prea mare, sau prea mic, nu poate stabilii echilibrul.

Și ca să revenim la subiectul articolului; nu ai spus nimic despre ceea ce cred eu c-ar încadra România pe drumul care o scoate din mociârla în care se află.

Și te rog nu folosii faptul că politicienii români sunt hoți ca și argument fiindcă în fața unui guvern corupt orice model democratic sau economic va eșua, știu asta și am și scris asta în articol...

B.

Adrian A. spunea...

Bogdan, ti-am mai zis: stimulentele guvernamentale functioneaza pe termen scurt si aduc rezultate foarte proaste pe termen lung. N-a zis nimeni ca nu functioneaza. Dar cu ce pret? Cu datorii externe uriase, cu crestere economica foarte mica timp de multi ani si cu favorizarea anumitor companii care au relatii in mediul politic.

Lasa Romania ca si in SUA e la fel. Uita-te la cine merg subventiile de stat la ei... tot la firmele cu relatii politice. Taxe mai mari inseamna mai multi bani de furat. Taxe mai mici inseamna mai multi bani pe care ii poate investi mediul privat.

Omul nu este nici bun si nici rau "prin natura lui". Are si egoism in el, dar si dorinta de a coopera cu ceilalti. Un sistem de piata libera ofera cel mai bun echilibru intre milioane de indivizi cu nevoi si dorinte diferite. Niciodata niste birocrati nu vor putea planifica ce e mai bine pentru oameni mai bine decat ar face-o oamenii singuri.

Romania nu a iesit inca din comunism cu adevarat, s-au schimbat doar metodele de a fura. Solutia este sa te lase statul in pace sa lucrezi, sa nu-ti blocheze permanent tot ceea ce faci.

Mircea Vladut, spunea...

Eu cred ca valoarea reala a leului este mai mica decat cea oficiala; leul este mentinut artificial la raportul actual fata de valuta. Deasemenei cred ca asta dauneaza economiei romanesti, stimuland importurile si ducand la dezechilibru comercial.
Cred ca daca leul ar fi la valoarea reala, acesta ar duce la scaderea nivelului de trai al populatiei (prin cresterea preturilor produselor de import), insa la dezvoltarea economiei romanesti (prin stimularea exporturilor si a cresterii volumului de vanzari al produselor romanesti pe piata interna).
Cred ca tot adevarul este mai important si mai eficient decat stimulentele guvernamentale pentru economie.

Bogdan Dobondi spunea...

Păi leul este menținut artificial. Este o condiție pentru a adera la moneada euro. Sunt perfect de acord cu efectele menținerii leului la nivele prea ridicată, dar problema este că daca i-ar da drumul cum este acuma...îți dai seama ce s-ar întâmpla cu ratele oamenilor care au credite în euro și salarul în lei? Trebuie rezolvat asta înainte de a lăsa leul pe mâna pieții.

Nu știu ce înseamnă stimelente economice pentru tine Mircea, dar eu mă refer la chestii care nu sunt artificiale de genul spitale, școli, drumuri și așa mai departe.

Schimbările structurale care sunt absolut necesare în România va lasa o grămadă de oameni nepregătiți pentru piața de muncă de azi. Ei nu pot fi lăsați în baltă ci trebuie ajutați cu traininguri și așa mai departe. Nici asta nu mi se pare artificial.

Cred că așa se poate și insufla acea speranță în omul de rând de care ai vorbit săptămâna trecuta (cred).

Eu nu înțeleg de ce trebuie neapărat să stăm cu mâinile în sân și să sperăm că investitorii o să investească mai devreme și nu mai târziu, când se poate face ceva pentru a întoarce situația chiar acum.

Înțeleg că este greu pentru cei din România să înțeleagă că statul chiar poate să facă ceva pozitiv; este de înțeles! Dar această neincredere provoacă acea nepăsare care le permite politicieniilor să-și facă de cap, fapt care adaugă la neîncredere și la nepăsare și tot așa.

Eu sunt convins că se poate rupe acest cerc vicios...

Mircea Vladut, spunea...

Nimanui nu cred ca-i pasa cu adevarat de cei care au credite in euro. Motivul pentru care euro este la rata asta de schimb fata de leu este ca, probabil, multi importatori sunt din cercul de interese al oricarei puteri (probabil).
Ori lovesti in cei care au credite in euro, ori lovesti in intreaga populatie si in intreaga economie.
Actuala conducere a lovit intreaga populatie si intreaga economie.
Eu as fi preferat sa loveasca in cei care au credite in euro si in cei care fac importuri; bancile au interesul ca creditele sa fie platite, asa ca vor reesalona datoriile (ceea ce se face in cazul celor care nu mai pot sa plateasca).

Bogdan Dobondi spunea...

Eu nu știu în ce proporție lumea are credite în euro. Dacă nu sunt așa de mulți precum am crezut, atunci sunt de acord cu tine.

Dar dacă sunt mulți - eu am presupus că sunt o majoritate dintre cei cu credite atunci cand am scris articolul - atunci trebuie procedat cu grije deoarece nu este în interesul public ca sistemul bancar să se destabilizeze.

În plus, cred că este foarte important să nu se arate cu degetul către vinovați, cel puțin nu momentan. Mi se pare mai important să se redreseze econmia întâi. De găsit vinovați se poate face mai încolo, atunci când situația nu este atât de urgentă.

Mircea Vladut, spunea...

Cine nu vrea sa se redreseze economia! Poate sunt de astia, dar nu dintre cei care sufera de pe urma crizei accentuate tipic romanesti.
Bancile castiga intotdeauna, indiferent de situatia economica, cel putin la noi. Au avut profituri mai mici, dar au fost pe profit.
Nici eu nu stiu cati au credite in euro, dar, asa cum am spus, bancile nu pierd niciodata. Si eu am primit o propunere de reesalonare a datoriei (in lei), dar era foarte dezavantajos per total, cu toate ca rata lunara era mai mica. Deci, daca nu poti face fata ratei lunare, te vei inrobi pe viata, dar si asa cam toti suntem mai mult sau mai putin inrobiti la banci. Lacomia are si asemenea efecte. Bancile profita intotdeauna de orice.

Bogdan Dobondi spunea...

Am înțeles. Eu nu-mi făceam griji de bănci ceapărat.

Nu sunt de acord cu expresia ta că esti inrobit pentru că ai datorii la bancă, îți respect opinia, bineînțeles, dar nu știu dacă pot să fiu de acord cu ea.

Ce s-ar întâmpla dacă nu existau credite? Care ar fi rezultatul în economia reală dacă nu exista posibilitatea de a primii credite?

Mircea Vladut, spunea...

Nu la creditele necesare m-am referit. Eu, personal, nu sunt inrobit, voi scapa de datorii peste un an, si probabil ca voi face altele. Dar multi si-au depasit capacitatea de plata, la acestia m-am referit. Iar la noi creditele s-au bazat mult pe lacomia populatiei pentru consum irational, la limita posibilitatilor de plata. Iar inrautatirea situatiei economice generale i-a adus in imposibilitate de plata. Acestia vor plati intreaga viata pentru niste lucruri nu neaparat necesare pe care si le-au achizitionat cu credite. Asta daca nu se va mbunatati situatia economica, intr-un viitor oarecare.

Bogdan Dobondi spunea...

Foarte de acord cu ceea ce spui si sa stii ca peste tot este la fel, nu doar in Romania.

O concluzie ar putea asadar sa fie ca problema nu este neaparat cu creditele ci cu lipsa educatiei economica in randurile populatiei generala.

Mircea Vladut, spunea...

Foarte adevarat ceea ce ai spus. Dar si eu platesc pentru creditele lor neperformante, caci leul e mentinut la nivel prea mare, iar economia reala nu creste, deoarece producatorii romani sunt dezavantajati de asta. Castiga doar importatorii, dar castigul lor nu va redresa economia, chiar va avea un efect negativ pe termen lung, obisnuind populatia cu produse straine.
Dupa parerea mea, cu totul altfel trebuie sa procedeze guvernul. De asta spun ce nu face altceva decat sa accentueze criza si sa desfiinteze economia romaneasca.