vineri, 3 septembrie 2010

O țară poate da faliment...

Privesc uimit câtă prostie poate să existe. S-au făcut remanierile. Bun. Și ce au rezolvat? În ce fel au fost atacate problemele structurale ale economiei? Bun nu mai este Videanu. A trecut criza, nu? Că doar Videanu a provocat criza financiară; din cauza lui Videanu s-a prăbușit Lehman Brothers în 2008 și ca atare și bursele. Nu credeți că i se acordă un pic prea multă importanță domnului Videanu?


Haideți să zicem că PSD-iști depun moțiunea de cenzură și reușesc să demită guvernul și intră ei la putere; cum ar rezolva problemele României? Acum câteva zile am scris că România este falimentară, iar un prieten a comentat că o țară nu poate să dea faliment; eu zic că ba da chiar poate, doar nu în sensul în care o firmă poate să intre în faliment. Priviți situația din america de sud - Argentina în anii 1990 - sau Mexico în anii 1980; ele au dat faliment în sensul în care o țară poate da faliment. România încă nu este acolo, însă nu vă faceți griji; politicienii pe care voi, votanții români, îi tolerați de atâta timp fac tot posibil ca țara să ajungă acolo.

Un adevăr al vieții este că la nivel internațional, între țări și instituțiile financiare globale, se face diferență între țări și țări. Țări precum Marea Britanie, Germania sau Suedia - mai sunt și alte exemple - poate să aibă o datorie externă mai mare decât o țară precum Argentina, Mexico, Zimbabwe, Uganda sau, din păcate, România înainte să li se mărească dobânzile. Cu alte cuvinte, o țară normală, condusă de oameni care știu că au de condus o țară și care au vreun habar cum se conduce o țară, au acces la bani mai ieftini decât țări precum Argentina, Mexico, Zimbabwe, Uganda sau, din păcate, România. De ce?

Păi, uitați-vă la Marea Britanie de exemplu. Și englezii au fost loviți de criză, însă nu și-au schimbat guvernul, nici măcar nu s-a încercat preluarea puterii prin metode extraordinare. La alegerile ordinare, poporul a votat -  bine, de data asta chiar a fost o confuzie și la alegerile lor -  și a schimbat ceea ce li s-a părut că nu merge. Chiar credeați că Marea Britanie, Germania sau Suedia - cum ziceam, mai sunt și alte exemple - au societățiile pe care le au fiindcă populația au spus ”asta este”, ”mai mult nu se poate” sau expresia mea preferată ”trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”? Sau pentru că votanții au acceptat o bancnotă de 5 euro pentru a vota cu-n anumit partid? Repet; lipsa de responsabilitate socială se plătește!

Oamenii cu foarte mulți bani, oamenii care împrumută țări, nu vor să vadă remanieri sau moțiunii de cenzură ci vor să vadă stabilitate, vor să vadă investiții și vor să vadă ordine. Ei nu împrumută țări pentru că au un suflet de aur, că vor și ei să facă o faptă bună de filantropi ce sunt, nu!, ei împrumută țări pentru un profit, pentru dobândă. Așa funcționează universul, ăstea-s legile universale după care toți joacă, mai puțin politicienii din țări precum Uganda sau România.

Și cu cât mai mare ei creditorii - nu noi, nu românii, nu presa română, nu președintele, nici premierul, de fapt, nimeni cu un pașaport român, nici măcar Dinu Patriciu - consideră că este riscul de neplată, cu atât mai scumpi devin acei bani de care România are nevoie.

Prin neinteresul poporului de a-și asuma responsabilitățile normale pentru o țară democratică, puterea de a decide soarta țării și implicit viața de zi cu zi a fiecăruia dintre cetățeni a fost predată creditorilor străini. Apoi puteți remania pe cine vreți, dragii mei, fiindcă tot acolo este. Iar la fel ca în orice situație din viață, este cel mai nasol atunci când treburile au degenerat în așa fel încât nu mai depinde de tine. La fel este și pe plan național și din păcate aici a ajuns România.

Pe mediafax.ro putem citi un articol destul de alarmant: ”Presa străină evocă posibile consecințe ale remanierii asupra acordului României cu FMI.” Treziți-vă oameni buni fiindcă se poate și mai rău. Contează foarte mult opiniile celor de din afară, dacă nu v-ați dat seama de asta până acum. Eu cred că situația poate fi redresată în doar câțiva ani dacă mărurile potrivite se iau acuma. În opinia mea, modestă bineînțeles, următoarele patru măsuri sunt cele mai urgente:

1. Opoziția de pe scena politică din România trebuie să-și pună pofta de putere în cui, să nu mai tot bată câmpurile cu moțiunii de cenzură și să fie o opoziție adevărată. Rolul unei opoziție este la fel de important precum al guvernului. Iar dacă îți faci treaba în timp de opoziție vei fi ales la următoarele alegeri, dacă nu, nu. Așa se face într-o democrație. Mă mir că ”experții” PSD-ului, Năstase, Iliescu și cine ar mai fi, n-au creeat această tradiție democratică. Că doar le place să fie văzuți ca cei care au democratizat România, nu?

2. Toată lumea trebuie să înțeleagă că legile sunt pentru toți. Acum un an s-au prezentat dovezi care a arătat că la un minister s-au furat bani, iar hoțul a fost șeful ministerului doamna Ridzi și apropiații ei. Când este ziua ei la tribunal? O să mai fie? Sau a scăpat, se odihnește și merge la cumpărături pe banii voștri? Cum credeți că este văzut de dinafară faptul că în România se poate fura banii de la stat fără allte consecințe decât demisia? Nu credeți că un investitor străin se gândește: ”Stai un pic; dacă nu erau banii statului ci banii mei?”

3. Este legat de punctul 1: Liniște. Liniște. Liniște. Nu cred că poate fi subestimată nevoia de stabilitate politică în România.

4. Trebuie să se finalizeze ceva, orice, doar să se vadă că banii investiți au fost într-adevăr investiți. Genți ”Prada” sau vile și mașini luxoase penru politicieni nu se pune! Poate așa vor mai venii și alți bani la un preț destul de ok. Dacă nu, România o să ajungă să se împrumute pentru a putea face față dobânziilor. Iar când o țară este în situația aia, părerea mea este că se află în faliment. Așa ca da, Adi, o țară poate da faliment.

Aceste patru puncte pot fi făcute de România, însă nu-i sigur că este de ajuns. Poate este așa că era neseriositații și a pragmatismului a ținut prea mult și credibilitatea țării nu poate fi reparată chiar așa de ușor. Dar măcar să se ia aceste patru măsuri cu speranța că este destul.

B.

Niciun comentariu: