luni, 20 septembrie 2010

Uite că se poate!

S-a întâmplat ceva frumos azi, ceva de la care cei 20 și ceva de milioane de români care locuiesc în România ar trebui să învețe; domnișoara Felicia Margineanu, cum a scris ziarul DN, a făcut o invitație generală pe Facebook la o demonstrație contra rasismului. Oameni buni, dragii mei conaționali, 6000 mii de înși s-au întâlnit în centrul capitalei! Din câte am înțeles, totul s-a întamplat în aceeași zi, fiindcă rezultatele alegerilor au fost stabilite, oarecum, ieri seară.

Deși n-a scris în DN, presupun că numele Felicia Margineanu de fapt este Felicia Mărgineanu, dar poate mă înșel. Îmi aduc aminte cum românii din Suedia m-au luat la mișto că am sugerat asemenea acțiuni în România. Câțiva români pe aici, niște cinici și atotștiutori, m-au făcut în toate felurile; ce ziceți acum, oameni mici? Vedeți că se poate? Ironia este că probabil domnișoara Margineanu este românca, dar nu știu sigur și chiar nici nu contează. Pălăria jos pentru dânsa!

Priviți imaginea; cea care a pornit ceea ce vedeți are doar 17 ani. Vă rog să-mi explicați încă o dată; de ce insistă românii în acel fatalism spurcat, acea profeție care se îndeplinește singură, acea iluzie că omul mic nu poate sa facă nimica, că asta este, că trăiesc în România și că asta le ocupă tot timpul?

Priviți imaginea din nou; de la o postare pe Facebook si până la ceea ce vedeți s-a ajuns în doar câteva ore. Înțelegeți acum ce înseamnă responsabilitate cetățenească? Înțelegeți acum de ce am zis că cei responsabili pentru starea din România sunt toți românii cărora li se rupe de alții atâta timp cât lor li-e bine? Înțelegeți la ce m-am referit atunci când am spus că poporul decide în ce fel de societate vor să trăiască și nu politicienii? Foarte tare! Se poate!

sursă: DN.se
imagine: Robert Henriksson

B.

18 comentarii:

Alexandru Zaharia spunea...

Salut Bogdan! Cand am citit stirea aproape ca nu mi-a venit sa cred: 1) o romanca sa adune atatia suedezi intr-o piata din Stockholm; 2) atatia oameni sa iasa in strada in cateva ore pe strazi ca sa protesteze impotriva "PRM-ului de Suedia" si, cum am aflat de pe blogul tau 3) fata are DOAR 17 ani!

Fatalismul romanesc de care zici are radacini adanci (si sanatoase, din pacate!) in viata celor care locuiesc in Romania. Cum sa fii optimist cand tot ce se intampla
aici iti demonstreaza ca NU se poate? Trebuie sa lupti cu prejudecatile (ale tale si ale celorlalti)- dar daca nu vezi si niste rezultate, s-ar putea sa aplici filozofia lui "je m'en fiche".

O gluma care mi-a venit in minte cand am vazut stirea si imaginile: iti dai seama cata lume sta pe Facebook in Suedia? :)

Imi place blogul tau / preocuparile tale. Am sa revin...

O zi frumoasa!

Bogdan Dobondi spunea...

Mă bucur că-ți place blogul. Știi, aproape toate țările așa zise civilizate au trecut prin ce a trecut România la mineriadele lui Iliescu. Diferența este că atunci când populația generală a văzut ce a făcut minerii, sau cine a fost în cazul lor, și mai mulți au ieșit în stradă și și mai mulți sau alăturat protestatariilor. În Suedia asta se întâmplase prin 1890-1920.

În unele chestii nu te poți da pierdut, oricâte eșecuri ai avea. Unele chestii sunt mai importante decât eu-ul, decât tu-ul, decât toți indivizii. Clasa politică din România a putut să facă ce a făcut fiindcă a reușit să scoată idealismul din români. Fără idealui tuturor devin neinteresați de societate și trag doar pentru ei. Asta i-a permis clasei politice române să conducă țara până unde este.

Nu zic că trebuie o revoluție, zânge și toate ălea. Zic că toți românii trebuie să înceapă să gândească în ce fel de societate vor să trăiască și nu în ce țară. Știu că asta sună aiurea venind de la un român care trăiește în Suedia, dar chiar cred că doar așa se vor schimba în bine lucrurile în România.

B.

Alexandru Zaharia spunea...

Mi-a placut aia cu "conteaza in ce societate traiesti mai mult decat in ce tara traiesti". Din pacate, "societatea" sau "societatea civila" nu au intelesuri in Romania. Nu exista o coeziune a indivizilor. Nu exista "the greater good". Nu exista NOI, exista doar EU! Asta e adevarul! Nu stiu de cand esti plecat din tara, ca poate iti suna cunoscut.

Exemplu: Boc anunta ieri ca ar putea sa taie indemnizatiile ptr cresterea copilului pe care o primesc mamele "ca sa fie in rand cu Europa". Iti dai seama? Romania sa TAIE ca sa fie in rand cu Europa! Acum, ca parinte ce ma vad direct vizat de deciziile CRIMINALE ale guvernului Boc, cum pot sa protestez INTELIGENT si intr-o asa maniera care sa-i sensibilizeze pe guvernanti? Daca ai modele / idei, te rog sa ma ajuti...

Societatea e - vrem nu vrem - legata de o tara anume. Care la randul lor sunt formate din oameni guvernati mai bine sau mai prost. Eu nu vreau sa plec din Romania (muntii, traditiile, limba, familia), ci din Romania (guvernul, legile, cutumele, felul oamenilor de a trai si a interactiona unii cu altii).

Mircea Vladut, spunea...

Oooff, iar trebuie sa te contrazic! Da, se poate, dar asta s-a intamplat in Suedia, nu?
Si iar trebuie sa spun: tu esti optimist si pentru ca nu ti-a dat nimeni in cap (la propriu) intr-o mineriada. Si iarasi nu stii ca atunci, majoritatea populatiei chiar a crezut ca demonstrantii anticomunisti vor sa dea o lovitura de stat! Si atunci, populatia majoritara a sustinut actiunile minerilor, considerandu-le justificate, caci salvau tara de la lovitura de stat! Iarasi trebuie sa spun ca tu nu stii ce e aceea dezinformare in masa. Asta a avut un rol foarte, foarte important in politica Romaniei: dezinformarea in masa! Manipularea maselor!

Bogdan Dobondi spunea...

Pai, în Ådalen, în nordul Suediei, guvernul a trimis armata la o demonstrație și sa soldat cu 8 morți, împușcați pentru că demonstrau.

Ok, atunci a fost desinformare; dar de ce n-a continuat lumea atunci când și-a dat seama că a fost desinformați?

Sincer, și fără supărare, nu este un argument că eu n-am participat la o mineriadă, că nu mi s-a dat în cap și mie. Faptul rămâne că cei care au aranjat mineriadele încă mai conduc țara și deși asta este cunoștință generală, nimieni nu face nimica, nimeni nu cere răspundere.

Și nici asta n-ar fi o problemă, dar atunci trebui acceptat că ești furat...

B.

Mircea Vladut, spunea...

Oamenii, in general, cred ca opiniile pe care le au le apartin lor in totalitate, nu sunt constienti ca sunt manipulati si dezonformati si ca opiniile lor au fost formate sau cel putin influentate. Cei ce isi dau seama de asta, de obicei se revolta.
Intr-adevar, nu e un argument faptul ca nu ti s-a dat in cap la mineriade, de fapt este o explicatie a optimismului tau.
Si cum sa faci curatenie in institutiile statului, sa elimini de exemplu pe cei care au organizat mineriadele, daca toate institutiile statului au aceeasi oameni? E ca si cum ti-as cere sa te sinucizi! Nu vei face asta niciodata, vei cauta noi si noi modalitati de a ma pacali, nu? Si poti folosi, de exemplu, urmatoarea metoda: gasesti un dusman al populatiei (PSD zice ca dusmanul Romaniei e Basescu, Basescu zice ca acesta e PSD-ul, si tot asa mai departe), atunci castiga alegerile cel care reuseste sa inspaimante mai tare populatia! Asta e o parte a arsenalului politic, sunt multe, multe metode! De exemplu, Basescu a castigat alegerile facand propaganda impotriva mineriadelor, dar partidul lui a fost printre organizatori, la vremea respectiva! Cine sa mai stie care este adevarul, intre atatea minciuni si acuzatii?
Si daaa, sunt furat! Toti suntem furati, dar ni se spune si ni se demonstreaza ca ma fura adversarul lui politic! Se ataca unii pe altii intr-atat incat nu mai stii care are dreptate si ei, de fapt, se inteleg intre ei! Cati oameni politici ai vazut condamnati pentru coruptie? Dar scandaluri mediatice au fost multe! Praf in ochi!

Bogdan Dobondi spunea...

Ai descris situația și ”buba” din România foarte bine!

De aia trebuie început cu votatul pe cel care nu își atacă adversarii ci vorbește DOAR depsre ce vrea să facă.

Sunt sigur că există oameni care s-ar băga în politică dacă știau că românul îl va vota. Eu, dacă aș avea drept de vot în românia, aș vota cu cel care face cele mai puține atacuri la persoană și care vorbește cel mai mult despre ce vrea să facă.

Dacă suficient de mulți încep să gândească așa, atunci politicienii n-au încotro. Trebuie să se schimbe.

Și oameni ca mine, ca tine, ca trebuie să facem tot ce putem, să informăm lumea prin bloguri, prin twitter prin toate mediile care nu pot fi controlate de ”ei”, că un politician nu trebuie votat pentru că e șmecher și știe să-și păcălească adversarul.

Cred că oameni de valoare în România nu ies în față pentru simplul motiv că n-au încrederea că vor fi susținuți. Cinismul este prea mare în momentul de față.

Știu că sună aiurea, dar chiar cred că în primul rând este nevoie de idealism în România.

Mircea Vladut, spunea...

Daaa. Asa ar fi frumos. Dar, ca sa obtii voturi, trebuie sa ai sprijin. Cei care pot sa-ti dea sprijin sunt tocmai cei pe care trebuie sa-i ataci si sa-i desfiintezi dupa ce castigi alegerile. Exista un sistem nevazut de care nu se poate sa nu tii cont. Ar fi fantastic sa se realizeze ceva asa cum spui tu si este, intr-adevar, o metoda care nu a fost la indemana noastra acum 10 - 20 ani.
Dar, daca un candidat poate deveni periculos pentru cei din umbra, e destul de usor de distrus imaginea sa. Asta s-a intamplat in 1990, cand majoritatea candidatilor din partidele de opozitie (atunci nu erau corupti) erau fie legionari, fie puscariasi etc. Ei se joaca cu chestii de astea, dezinformarea era specialitatea Securitatii romane din blocul comunist.
Dar ramane de incercat metoda ta. Ar trebui si putina organizare, nu? Caci nu e usor, e ca si cum am crea o organizatie similara (de fapt cu scopuri aemanatoare)celor pe care vrem sa-i desfiintam. Nu e suficient doar sa scrii pe bloguri, caci si ei pot infiinta milioane de bloguri, iar blogul tau poate ajunge cu imaginea compromisa. E doar un exemplu.

Bogdan Dobondi spunea...

Un ONG finanțat cu bani de la UE, sau de unde ar fi, care să aibă ca scop să informeze lumea despre ce înseamnă să-ți vinzi votul, ce se întâmplă dacă poporul rămâne nepăsător într-o democrație, ce înseamnă o dezbatere constructivă... Sunt atât de multe care pot fi făcute fără ca să te implici în politică.

Sunt absolut convins că dacă mai mulți ar primii informații de gen fapte și consecințe într-o democrație, candidații partidelor o să fie nevoiți să-și ridice nivelul.

Nu văd de ce n-ar merge în România; o zic din nou, România, mai mult decât orice, are nevoie de idealism. Lipsa de idealism, pragmatismul cimentat adânc în societate - nu contează de ce e așa, contează doar că e - împiedică dezvolatarea unei societăți mai civilizată.

Nu te supăra că-ti spun, Mircea, dar ți-ai dat seama că tu, atunci când comentezi, de cele mai multe ori îmi explici de ce este așa cum este. Nu zic că nu trebuie și analizat de ce, sau al cui este vina, dar la moment dat nu mai este constructiv.

Eu sunt curios și mi-ar place o dezbatere legată de ce se poate face concret de acum încolo. Pâna la urmă trebuie trasă linia în nisip și lăsat trecutul în trecut. Te întreb, fiindcă sunt curios și fiindcă cred că ai multe idei; ce s-ar putea face concret?

Sunt și eu conștient că unele chestii sunt aproape imposibile, dar ce se poate face, ce este posibil?

Mircea Vladut, spunea...

Nu cred ca romanii au nevoie de idealism; idealurile au fost compromise si folosite in scop electoral; romanii au nevoie de incredere intr-un ideal, incredere in ei insisi si in viitor.
Eu am incercat sa fac ceva inca din 1990, pe cand eram idealist (si acum sunt idealist, dar altfel) si chiar credeam ca pot sa schimb opinia cuiva, dar rezultatul a fost dezastruos. Si sunt, de felul meu, o persoana combativa! In 1992, cand cineva a spus, dupa ce a acceptat cu greutate logica argumentelor mele, ca oricum va castiga Iliescu, chiar daca va fi mai rau, am inteles neputinta mea. Caci era satisfacut cand a spus asta! Chiar daca era logic ca va fi rau daca va vota asa, lui i-a prezentat incredere Iliescu. M-am certat cu familia mea, cu prieteni, cunoscuti si n-ar fi nimic asta, daca as fi reusit ceva.
Sigur ca eu explic cauzele, pentru ca daca cunoastem cauzele vom putea gasi o solutie. ONG-urile nu sunt o solutie, pot fi compromise, facute mii de alte ong-uri care sa bulverseze oamenii etc. Nu functioneaza nici o metoda care in vest ar functiona. Imi pare tare rau ca am ajuns atat de pesimist, dar au trecut 20 ani de insuccese!
Poate ca tu, daca te folosesti de experienta mea, vei avea o idee. Sau poate ca blogul tau va avea un impact foarte mare (sper asta!) Acum eu astept o minune. Care va veni!

Bogdan Dobondi spunea...

Eh, nu știu eu cât poate să facă amărâtul blog... Important este să se intâmple; nu cine o face, ci CĂ o face...

Mircea Vladut, spunea...

Adica ... ar trebui sa se intample o minune, nu? Nu conteaza cum, nu conteaza cine, conteaza doar sa se intample!
E pe jumatate gluma ceea ce am spus eu.

Bogdan Dobondi spunea...

Păi cam așa ceva...:))

Annemarie spunea...

Avem un imobil care se prabuseste, ca carui structura de rezistenta este practic inexistenta si a carui fundatie a putrezit. Incercarile de consolidare sunt sortite esecului. Constructia trebuie fie lasata sa se "consume", sa se prabuseasca sub propria greutate, sau trebuie demolata. Dar in nici un caz nu poate fi salvata pastrand "scheletul actual".
Just a thought...

Mircea Vladut, spunea...

Mi-e teama ca trebuie sa fiu de acord cu Annemarie (inginer constructor), de fapt cam asta e si parerea mea, mai ales ca democratia (in toata lumea) se pare ca nu e tocmai democratie. Sau macar incepe sa nu mai fie democratie. Eu cred ca vine timpul pentru alt tip de societate.

Bogdan Dobondi spunea...

Eh na, din câte știu eu n-a fost încă descoperit un mod mai bun de guvernare care să respectele drepturile omului în același timp.

Să afirmi că a venit timpul pentru o altă guvernare mi se pare că te lași bătut.

Paralela lui Annemarie este bună, dar prin anecdote putem spune orice. Eu aș putea să vă fac copii cu ajutorul unei anectode:

Doar copii, atunci când se plictisesc, sau nu le place cum a ieșit, își dărâmă căsuța din Lego, sau turnul de nisip cu dorința de a construi altceva mai fain.

Asta ce ar însemna? Că sunteți copii? Normal că nu...

Știi, înțeleg că ești mai pesimist Mircea, dar nu peste tot este la fel ca și în România.

S-au făcut unele sondaje în Suedia acuma că au fost alegerile. O întrebare a fost dacă ai încredere în politicieni, adică per ansamblu, nu doar pe cei care-i votezi. Peste 70% au răspuns că au foarte mare încredere în politicieni.

Prezența la vot a fost peste 80%, altă dovadă că în unele locuri democrația funcționează. Dar nu a fost așa tot timpul; acum 100 de anii, lumea ieșau în stradă și se luptau penru drepturile lor.

Altă chestie; doar pentru că este foarte strâns la alegeri, nu înseamnă că democrația nu funcționează. Din contra! Și în Suedia nu este nimic nou că alegerile sunt decise de doar câteva voturi. în 1979, pe vremea când numărul parlamentarilor era 350, s-a terminat la egal. Majoritatea s-a decis prin tragerea la sorț. De abia apoi s-a redus numărul de parlamentari la 349. Asta înseamnă că democrația din e pe moarte din 1979?

Să creezi o societate nu se face peste noapte. Suedezii au făcut-o timp de 100 de ani. Așa că răbdare, dragii mei, că mai este de muncit!

Mircea Vladut, spunea...

Cand motorul incepe sa dea rateuri, nu inseamna ca nu mai functioneaza; dar se stie ca vine clipa cand trebuie reparat sau schimbat.
Democratie e un sistem perfectibil, dar trebuie sa stie lumea ca trebuie imbunatatit ceva la acest sistem.
Dau ca exemplu problema tiganilor: democratia nu poate gasi o solutie! Nici extrema dreapta nu a gasit o solutie, nici extrema stanga ... solutia trebuie sa fie de alta natura.

Bogdan Dobondi spunea...

Chiar nu cred că problema cu țiganii ar fi o problemă legată de democrație.

Cred că este mai mult legată de mentalitatea oamenilor; frica lor de ceva necunoscut.