sâmbătă, 18 septembrie 2010

Dezbateri și dezbateri...

Sunt dezbateri și dezbateri. Progresul omenirii, sau unei societăți, provine din amestecul de idei, care, de-a lungul timpului, a croit calea noastră de la peșteră și până pe lună. Dezbateri pot fi constructive, pot ilumina părți nedescoperite a unei idei; prin discuții se pot descoperii avantaje și prevede probleme. Toate ăstea sunt însă cu o condiție; dezbaterea trebuie să urmărească câteva reguli simple, reguli care asigură constructvismul discuției și, ca atare, rezultatul discuției.

Prima regulă pentru o discuție constructivă este respectarea opiniilor celor cu care discuți. Expresia ”suntem de acord că avem opinii diferite” nu există degeaba. Opinii diferite, în fond, sunt sănătoase, dar cu condiția că participanții dezbaterii se respectă reciproc.

A doua regulă este subiectul, adică, respectarea subiectului dezbaterii. Dacă doi participanți discută problema poluări și unul dintre participanți folosește SUV-ul adversarului ca și argument împotriva argumentația adversarului său, toată discuția se rezumă la nivel de grădiniță. ”Tu!”, ”nu eu, tu!” și așa mai departe.

Bineînțeles că SUV-urile nu-s ecologice, însă cât mai aproape de o concluzie a ajuns dezbaterea prin aruncarea noroiului în adversar? Nu înseamnă automat că argumentele deținătorului de SUV sunt rele doar pentru că are un SUV. Argumentația ta nu este neaparăt mai solidă doar pentru că cel cu care discuți are un SUV.

Probabil există exemple mai bune decât cel tocmai menționat, însă acest gen de dezbateri văd de fiecare dată când citesc știri sau văd emisiuni politice române. Fiți atenți de acuma încolo; câte dintre dezbaterile politice se rezumă la atacuri la persoană, atacuri care nu duc niciunde? Există vreo dezbatere constructivă în România? Eu n-am văzut așa ceva. Iar presa nici măcar nu încearcă, dar ăsta este un alt subiect.

În România, o dezbatere civilizată este confundată cu folosirea titlurilor precum domnul sau doamna parlamentar, domnul sau doamna ministru și așa mai departe. Propozițile ”sunteți un om din agricultură, domnule ministru!” sau ”acum ați fost mai puțin inspirată, doamna ministru” sunt într-adevăr mai civilizate decât ”ești un țăran, Ioane” sau ”iară ești o toantă, Elena”, dar ambele variante sunt la fel de lipsite de constructivism. Și fără o cultură a dezbaterilor constructive societatea nu înaintează.

Ca și caz de studiu vă recomand acest articol de pe mediafax.ro și vă rog să citiți cu atenție ce scrie legat de dezbaterea dintre Geoană și Băsescu la ultimele alegeri prezidențiale - eu sunt un bădăran nesimțit, așa că nu zic dl cuiva care nu este. O dezbatere prezidențială, în ajunul crizei financiară, a fost așadar despre cine s-a întâlnit cu Vîntu de mai multe ori, ce au băut și dacă au folosit cuburi de gheață. N-a fost despre cum cei doi candidați intenționează să conducă țara prin furtuna care urma. Oare de ce criza e mai severă în România?

Ieri seară m-am uitat la ultima dezbatere electorală înainte de alegerile parlamentare din Suedia. În studio se aflau liderii partidelor și moderatorii, erau doi, au condus dezbaterea. Când timpul de răspuns al priministrului Fredrik Reinfeldt s-a terminat, moderatorii l-au întrerupt în mijlocul propoziției. Așa s-a întâmplat la toți, iar politicienii, adică cei șapte care între ei dețin 95% din voturile suedeziilor, au știut să respecte asta. Liderii dezbaterii a fost moderatorii, nu politicienii. La moment dat Mona Sahlin, liderul socialdemocrat, s-a referit la priministrul Fredrik Reinfeldt cu un simplu ”Fredrik” și s-au evitat atacurile la persoană fiindcă nu-s prea bine văzute de către corpul electoral. Oare de ce criza nu e așa de severă în Sueida?

Normal că sunt și alți factori pentru care economia Suediei și cea a României diferă, știu și eu asta, dar cred că lipsa unei dezbateri constructivă este unul dintre pilonii eșecului clasei politice din România.

Comparați asta cu dezbaterile din viața politică română, cu ieșirele frecvente din studio a unuia dintre participanți atunci când nu-i convine ceva, cu arătatul cu degetul către cineva și mai murdar - de parcă contează că altul a furat ȘI mai mult - cu țipete, cu moderatori care pun întrebări pentru a-ncinge spiritele sau cu oameni care aruncă cu reproșuri unui-altuia în același timp, având așadar rezultatul că nimeni nu aude nimic decât ceartă. Dar măcar se titulează cu domnul sau doamna, doar sunt civilizați, nu? De parcă civilizația ar sta doar în vorbe...

Apoi comparați cele două societăți.

B.

7 comentarii:

Stefy spunea...

Aveti cu siguranta dreptate.

Daca am inteles bine limba romana nu va este 100% "nativa". Oricum vorbiti excelent, dar in cazul in care urmatoarele greseli nu sunt rezultatul neatentiei, as dori sa vi le semnalez:

"folosirea titlelor precum" - pluralul corect este titlurilor.

"lipsa de o dezbatere constructivă"
. Corect este "lipsa unei dezbateri constructive"
Este corect lipsa de iubire, lipsa de bani, dar nu suna bine cand este si un articol gen "o" sau "un"

Bogdan Dobondi spunea...

Mulțumesc! La titluri, am scris așa cum ai spus, dar am devenit nesigur și am schimbat...

Incă o dată mulțumesc. :)

Bogdan Dobondi spunea...

Și nu, nu mi-e nativă. Încerc însă să o învâț așa că apreciez mult că m-ai corectat.

Stefy spunea...

Ma bucur ca am putut fi de folos.:)
In acest caz o sa mai trec pe-aici, mai ales ca imi place blogul.
Am descoperit aici si acel site TED care este incredibil.

Bogdan Dobondi spunea...

Mă bucur că iți place blogul și mă bucur că ai descoperit TED - e super...:)

Cristian Pascu spunea...

Eu pe bune daca inteleg de ce ai complexul cu limba romana. Vorbesti si te exprimi mai bine decat majoritatea dintre noi. :)

Acum, articolul tau. Sesizezi o problema foarte serioasa si foarte reala a romanilor, mai ales a celor care se dau pe net:

1. Nu au, in cele mai multe cazuri, respect fata de ceilalti. Nu se pot abtine de la atacuri, de orice fel, si nu pot pastra firul unei idei.

2. Folosesc excesiv de mult 'nu'. La inceputul ideilor, la mijlocul si la sfarsitul. Anuleaza total interlocutorii fiindca, de', ei stiu mai bine.

3. Le este frica sa fie de acord partial cu celalalt, nu au curajul sa dea credit. De fapt nici nu se chinuie. Corect si civilizat mi se pare, ca daca gasesc 80% sau 20% din afirmatiile tale adevarate, sa incep cu acestea. Sa te validez, sa creez si sa afirm fondul comun de dialog. Ca pe urma sa imi exprim punctele diferite.

4. Nu stiu sa asculte si sa arate ca au ascultat. Ma fac vinovat de multe ori de acest lucru, dar este foarte important, altfel monologam in doi.

Un exemplu de dezbatere foarte aprinsa este acum construirea catedralei. Un proiect, pe buna dreptate, controversat. Nu avem nevoie de o astfel de catedrala acum, Dar, acesta a fost un prilej al presei sa arunce cu noroi in cler, ca vezi doamne 'popii are si cheltuie multi bani'. Fiindca stiu ca poporului ii place sa injure si el la randul lui. Agresivitatea cu care se abordeaza acest subiect este fantastica.

Daca ar exista mai multe voci cu discernamant si echilibru alta ar fi situatia. Politicienii sunt demagogi, si trebuie sa se foloseasca de defectele popurului pentru al conduce. Asta e definia demagogiei, nu?

Bogdan Dobondi spunea...

Mulțumesc pentru comentar și pentru recomandarea pe blogul tău. Sunt complexat de cum vorbesc și mai ales cum scriu în română fiindcă am fost în situații în care nu-mi găsisem cuvinte și ca atare am fost luat ca drept needucat de cineva care a contat destul de mult pentru mine. Oricum, istorie; acuma încerc doar să învăț româna fiindcă-mi place limba.

Legat de dezbateri, părerea mea este că românul și românii, adică noi, că și eu sunt român, trebuie să ne gândim la ce fel de țară vrem. Momentan, țara nu este condusă după nici un model, fără nici un gând și doar așa la ciupeală.

Este nevoie de o schimbare radicală, începând cu presa și jurnaliștii, care trebuie să înceapă să-și asume responsabilitatea meseriei, apoi cetățenii trebuie să-și asume responsabilitatea vieții într-o democrație, așa poate fi instalat și unele idealuri care duce țara înainte; dacă toate ăstea se schimbă, fii sigur că se schimbă și clasa politică.

Atâta timp cât omul de rând rămâne nepăsător atâta timp cât el nu pățește ceva nu se va vedea nici o schimbare în sociateata română.

În fine, subiectul este interminabil..

Mersi încă o dată pentru că ai recomandat amărăciunea asta de blog... :)