miercuri, 15 septembrie 2010

Încă un cui în sicriul monetarismului

Pe mediafax.ro putem citi că rata șomajului din zona euro se menține la maximul ultimilor 12 ani și că rata de inflație se află la 1,6 %. Deci cu alte cuvinte: piața de muncă nu și-a revenit și riscul de inflație este în continuare o iluzie susținută de avocații austerității.
Am și eu o întrebare; cum se vor crea locuri de muncă dacă nimeni nu investește deoarece lumea n-are bani sau ține de ei că doar acuma toți le spun că trebuie să economisească?

Nu m-aș mira dacă-n curând vom citi cum avocații ”pieței libere” și laisse-fair-ului că deflația nu este un lucru rău și că putem în continuare să băgăm banii la saltea și guvernul să stea cu mâinile în buzunar pentru că statul n-are voie să intervină. S-a mărit numărul de bani în circulație și tot nu și-au revenit investițiile. Economia a rămas în continuare deprimată. Întrebarea acuma este: câte cuie mai trebuie bătute în sicriul monetarismului ca să scăpăm și noi odată pentru-ntotdeauna. Monetarismul ar fi trebuit mormântat împreună cu domnul Milton Friedman. În numele libertății artistice, exagerez puțin...

Culmea este că am mai fost în această situație și se pare că n-am învățat nimic...și parcă-i aud și acum: ”problema nu este psihologică, tot masa monetară este problema, este prea mică”.

Sunt singurul care a început să creadă că monetariștii de fapt sunt o rețea dă vânzări directe - gen Avon - care vând cerneală și hârtie bănciilor naționale? Probabil...

B.

16 comentarii:

Adrian A. spunea...

Unde vezi tu laissez-faire in UE?! E una din cele mai reglementate zone economice de pe glob.

Bogdan Dobondi spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Bogdan Dobondi spunea...

Pai unde ai văzut că ar fi? N-am spus asta. Dar ca și alte forme de extremism, în vremuri mai puțin faste ies la suprafața...

Mulți vorbesc folosesc criza ca dovadă că regulamentări guvernamentale nu funcționează, când, de fapt, criza a fost declanșată din cauza lipsei de regulamentări guvernamentale în anumite domenii...

Nu am spus că ar exista laisse-fair în UE; există însă unii care ar vrea să introducă. Pur și simplu am criticat teoria laisse-fair.

Adrian A. spunea...

Deci daca cea mai reglementata economie merge prost, tu propui sa fie si mai reglementata. Ti se pare logic? Cum sa fie de vina lipsa reglementarilor?! In UE iti spune comisia europeana ca n-ai voie sa vinzi castraveti indoiti mai mult decat un anumit unghi. Aquis-ul comunitar e enorm. Bancile si firmele europene sunt controlate si taxate mai mult decat oriunde in alta parte. Si tu zici ca nu e destul, ca d-aia nu creste economia...

Bogdan Dobondi spunea...

Hai să nu amestecăm merele cu castraveții, că pâna la urmă este vorbă că ai nevoie de brânză. :))

Dar serios...

Europa nu merge prost pentru că este reglementată. Europa merge prost fiindcă SUA merge și mai prost și economiile sunt încâlcite.

Și dacă Europa merge prost pentru ceva ce a pornit în SUA, n-ar trebui să ne uităm ce a declanșat criza? Adică momentul t egal cu zero...

Multe persone, toți mai deștepți decât mine, consideră că momentul t=0 a fost prăbușirea, în primul rând, lui Lehman Brothers.

Dacă republicanii ar fi salvat Lehman, zic ăia mai deștepți decât mine, criza de lichidități de pe piața bancară probabil n-ar fi fost atât de severă și criza ar fi fost, mai mult sau mai puțin, izolată la sub-prime-urile americane.

Dar ălea, sub-prime-urile, au început să se ducă naibii cu aproximativ un an înainte de falimentul lui Lehman. Eram în Milano la o cafenea și citeam despre dezastrul sub-prime-urile cu aproape exact un an înaintea falimentului lui Lehman.

Sub-prime-uri au existat de multă vreme, nu doar în ultimii ani. Și atunci de ce s-a ales praful tocmai acuma?

Lipsa de implicare al guvernului republican american a luat o criza mică și a transformat-o într-una globală. Băncile au început să gândească: ”dacă Lehman poate se moară, atunci oricine poate muri”.

Așa că nu s-au mai împrumutat ei între ei. Și atunci multe investiții au fost nevoite să se amâne; la Volvo de exemplu, unde lucrează tatăl meu, comenzile au mers de la 200 de basculante la 0 într-o săptămână. Ca project manager nu te trezești luni dimineața și îți dai seama că ai sau n-ai nevoie de 20 de basculante. Așa că anularea bruscă a tuturor comenzilor de basculante trebuia să depindă de altceva.

Când au fost întrebați clienții de ce au anulat comanda, răspunsul a fost ”fiindcă bancă și-a retras finanțarea”. Când a fost întrebat banca de ce a retras finanțarea răspunsul a fost: ”lipsă de lichidități”.

Iar lipsa de lichidități provinea din cauză lipsei de încredere între bănci. ”Dacă Lehman poate muri, atunci oricine poate muri...”

Și 400 de persone și-au pierdut locul de muncă. Fapt care i-au făcut să consume mai puțin. Proprietarul de la bowling-ul de aici mi-a spus că simte criza.

Uite așa a reușit un guvern american, al căreia doctrină era că piața să fie lăsată în pace fiidncă se autoregulează singură, să bage 400 de persoane pe un alt continent în șomaj. Și să joace mai puțin bowling.

Ei, și atunci când guvernul s-a implicat, când au liniștit sistemul financiar, ghici ce s-a întâmplat? Comenzile au venit înapoi la Volvo...și Volvo tocmai a angajat 500 de persoane. Și iară mi-e greu să găsesc timp să mă antrenez, fiindcă e mereu ocupat...

Și tu chiar vrei să-mi spui că implicarea guvernamentală este ÎNTOTDEAUNA de rău? Adi, un model este doar o teorie care descrie ceea ce observi. Dacă modelul descrie altceva decât ceea ce observi, nu schimbi observațiile, schimbi modelul.

Din câte am observat, implicarea guvernamentală a fost de bine și din acest motiv consider că laisse-fair este un model care nu este corezpunzător cu realitatea. Exact așa cum nici modelul lui Marx n-a fost.

De ce a reacționat pozitiv piața când a fost anunțată adoptarea Basel III dacă lumea nu-și dorește reguli clare?

Da, sunt destul de convins că lipsa de implicare guvernamentală este motivul pentru care situația nu este așa de roz în Europa. Dar atunci nu mă gândesc neapărat guvernele europene...

Mircea Vladut spunea...

Eu am urmatoarea parere: daca bunurile si serviciile produse de firme s-ar cumpara in acelasi ritm ca inainte de criza, atunci criza ar disparea de la sine. Si ar fi necesare si locurile de munca.
Momentul t=0 reprezinta, pentru mine, inceputul adevarului. Pentru mine adevarul este ca economia era sustinuta artificial, crescuta excesiv, cresterea bazabdu-se pe crearea nevoii false de a cumpara.
Dar nu sunt un specialist in domeniu, asa ca s-ar putea sa ma insel.

Adrian A. spunea...

Bogdan, esti intr-o falsa dezbatere! Disputa "monetarism" vs "austeritate" e creata de presa, nu exista diferente reale intre politicienii care se declara de-o parte sau de alta. Toti au politici identice, populiste, fara vreo perspectiva pe termen lung.

Acum 2 ani stiam la fel de bine ca tine ca va urma criza - doar am si discutat despre asta. Si eu am "pus botul" initial, crezand ca este de vina lipsa reglementarii. D-aia am si fost social-democrat o perioada. Dar era o eroare. Reglementarile au crescut de la an la an, chiar si in timpul administratiei Bush s-au inmultit, singura lor masura de liberalizare a fost... scaderea unor taxe pentru cei foarte bogati, in timp ce nivelul de trai al celor saraci a scazut, desi exista crestere economica (cel putin teoretic).

Piata este ori libera, ori controlata; nu poate fi semi-libera! Cand statul reglementeaza ceva "partial" incurca piata si normal ca nu se mai poate auto-regla. Creditele subprime au fost date la presiunile statului, pentru a sprijini anumite categorii sociale. Asta a dezechilibrat piata, iar cand bancile au ajuns aproape de faliment nu mai existau optiuni bune; erau doua alternative, amebele proaste: sa le lase sa moara (caz in care sufereau foarte multi oameni) sau sa le salveze (caz in care sufereau bancile mai mici care nu s-au expus si cei mari profitau nejustificat pe cheltuiala contribuabililor). Statul a incurcat treaba din start, iar la final orice incercare de a salva situatia aducea cu sine alte efecte negative. Intr-o economie libera bancile nu dau credite aiurea, pentru ca stiu ca pot falimenta.

E normal sa apara criza de lichiditati dupa ce creditele au ajuns sa depaseasca de sute de ori rezervele bancilor. Orice crestere exponentiala este urmata pana la urma de o corectie... Statul nu poate acoperi toate creditele exiistente azi in economie decat daca s-ar ajunge la o inflatie uriasa.

"Modelul Keynes" a adus cate o recesiune la fiecare 10 ani. Si de fiecare data se spune ca e nevoie de mai multe reglementari. Nu a existat piata libera in ultimii 30 de ani, este doar un mit, o propaganda frumoasa facuta de conservatori dar in practica s-a facut exact pe dos.

Iti dau daca vrei documentatie despre criza actuala si despre "laissez faire". Sper ca ai rabdare sa citesti si altceva decat Financial Times si New York Times. :-)

Bogdan Dobondi spunea...

Adi, sunt de acord cu tine într-o oarecare măsură. Dar trebuie să zic ceva despre ce ai scris.

Dai exemplu că statul american le-a forțat pe bănciile americane să dea împrumuturile. Știu asta. În New York Times, culmea!, am citit un articol despre cum Bush și-a trimis lacheii la băncile centrale din statele care urmau să pună stop la creditele idioate.

Dar asta nu este o dovadă că orice implicare din partea statului este de rău. Doar pentru că guvernul din România e plin de idioți, asta nu înseamna implicit că TOATE guvernele sunt populate de idioți.

Dacă guvernul lui Bush a avut un scop meschin, iar părerea mea este c-o avut, nu înseamnă că toate guvernele sunt la fel.

Și apropo de criza de lichidități; nu o apărut pentru că nu existau lichidități. A apărut pentru că Lehman Brothers, printre alții, sau prăbușit și băncile nu mai aveau curaj să se împrumute între ele. Practic, TARP-ul si echivalentul european, îmi scapă numele acum, a fost o asigurare de la guverne către piața bancară că pot să se continue să se împrumute între ei fiindcă nimeni important n-o să mai fie lasat să moară.

Este așa cum spui despre modelul Keynes, dar compară acele recesiuni cu această recesiune și vei vedea că au fost niște copii pe lângă asta...

Altul este însă slăbiciunea modelului Keynes; faptul că lumea la moment dat vor lua în calcul că statul se va implica și va mări fiscalitatea atunci când economia scârțâie. Acest lucru este, opinia mea acum, încă n-am apucat să doctorez, așa că crede-mă pe propriul risc, eroarea lui Keynes.

Cred că un model economic ar trebui să țină de cont de faptul că omul învață cum să profite la maxim din orice situație fără să țină cont de consecințele pentru întreaga societate.

Bănuiesc că din acest motiv, modelele economice își pierd efectul, așa cum Keynesianismul n-avut răspunsul la stagflația aniilor 1970.

Trebuie ceva nou și sunt convins că acest ceva nou trebuie să fie un model care respectă democrația, dar ține cont de faptul că omul este egoist și că va căuta mereu să profite la maxim.

Ți-am mai spus, și cred că ești de acord și tu, ideologiile clasice de stânga și dreapta nu mai sunt valabile. Cred că din acest motiv stânga și dreapta au început să semene atât de mult. Partidul de dreapta din Suedia, Moderaterna, au ca slogan: ”Partidul muncitoresc Moderaterna”... :))

Cred în libertate, bineînțeles, dar cred că trebuie și niște reguli clare, formate în așa fel în cât oricât de mult s-ar adapta participanții pieții, modelul nu-și pierde din prospățime și din efect.

Probabil ar fi bine o schimbare radicală ale valorile omenirii, dar e aproape unu noaptea și mâine am de amestecat chimicalii... :D

To be continued, I guess...

(Nu am corectat ce am scris, așa că să aveți răbdare cu greșelile care sunt. Adi oricum înțelege ce vreau să zic, este obijnuit cu româna mea de doi lei (2 000 ROL))

Bogdan Dobondi spunea...

Mircea, într-un fel ai dreptate. Momentul t egal cu zero poate este începutul îmbunătățirii, doar că nu ne dăm seama acum.

Această criză probabil a fost inevitabilă. Eu cred însă că a devenit mai severă din cauza unor decizii bazată pe convingere ideologică și nu pe contact cu realitatea.

Mircea Vladut spunea...

Cred ca totusi, in lume, se pune accent prea mare pe stimulare economica (spre deosebire de Romania!); se creeaza astfel nevoi false pentru populatie (de exemplu nevoia de produse de lux pentru populatia care nu prea-si permite decat cu eforturi mari asa ceva). Si, la urma urmei, prea depinde economia de imagine si incredere! Asa ceva chiar nu mi se pare normal! Cred ca s-a trecut de o limita, iar acum lucrurile se repun pe un fagas mai apropiat de realitate.

Bogdan Dobondi spunea...

Cum adică nevoi false?

Părerea mea este că nevoile nu pot fi false dar dacă se dau credite chiar și celor care se știe că n-o să le poată rambursa, normal că se ajunge aici.

Ce vină are omul de rând atunci când banca îl sună, deși el este șomer, și-i propune un credit pentru ca să-și cumpere o casă? Normal că-și face creditul. Greșeala nici măcar nu este al băncii. I s-a permis să dea împrumute proaste, i s-a permis să exagereze riscul asumat. Și cine i-a permis? Cei care fac regulile de joc; politicienii...

Eu cred că nevoile sunt nevoi, sunt constante, nu pot fi mai prea mari, cel puțin nu atunci când construiești un model sau faci o analiză.

De fapt, asta este problema cu cam toate modelele economice: presupun că omul face ceea ce este bine pentru el. Dar asta este o mare misconcepție deoarece omul face ce VREA și nu neapărat ceea ce este bine pentru el.

Drept dovadă este că lumea fumează deși se știe că nu-i bine, lumea papă la McDonalds deși se știe că nu-i bine, omul se îmbată deși știe că nu-i bine....

Atunci să construiești modele economice care se bazează pe ideea că omul alege să facă ceea ce este bine pentru el mi se pare utopic...

Înțeleg ce ai vrut să spui, Mircea, și ai dreptate. Doar că eu nu cred că poți să spui populației generală să-și pună pofta în cui, chiar dacă asta ar fi o soluție.

Mircea Vladut spunea...

Eu am un anumit venit, ca fiecare. In functie de venitul meu imi cumpar si bunurile de lunga intrebuintare. Casa este o necesitate, dar reclama si un anumit stimulent ma determina sa cumpar ceva peste puterile mele de cumparare (doar ca sa ma dau mare!) si asta-mi va afecta viata. Poate ca ar fi mai bine sa se investeasca in educatia bunului simt decat in alte lucruri. Omul este manipulat de reclame fara a fi educat sa aiba un anumit discernamant.

Bogdan Dobondi spunea...

Înțeleg ce zici și sunt de acord. Zic doar că pentru ca construi un model, nu putem pleca de la cum ar trebui să fie. Că da, ar trebui să fie așa cum zici tu...

Trebuie plecat de la cum este, adică omul se lasă manipulat de reclame, face ce vrea și nu ce este bine, și creeat un model care funcționează ca o hartă de la cum este pâna la cum ar trebui să fie.

Mircea Vladut spunea...

Cu siguranta ai dreptate, trebuie sa plecam de la ceea ce este. Dar ceea ce este acum a fost si stimulat sa fie asa, asta era ideea pe care am vrut s-o spun, dar ma cam balbai.
Eu cred ca teoria lui Adam Smith (asa cred ca-l cheama, dar se poate sa confund)care spune ca omul migreaza acolo unde ii este mai bine - e gresit interpretata. Bunastarea oamenilor si visul de bunastare materiala a reprezentat motorul economic al consumismului, dar s-a trecut de un prag. Oamenii au emigrat in America nu numai datorita economicului, ci si datorita libertatii care era acolo, pe vremea aceea (posibilitatile atat de mari inseamna si libertate).
Modelul de azi e bazat pe lacomie, dar nu intotdeauna banii au reprezentat succesul! La asta ma refer, asta vreau sa spun, ca e timpul ca societatea sa-si schimbe sistemul de valori, caci sistemul actual a ... expirat! Si daca e expirat, oricate stimulente si oricate politici se vor duce, nu vor rezolva problema, doar vor lungi boala.
Sper ca nu am divagat prea mult de la subiect, scuze.

Bogdan Dobondi spunea...

Eu aș zice că modelele nu țin cont de lacomia omului....de aia se ajunge în situații din ăstea...

Mircea Vladut spunea...

Bineinteles ca nu toate modelele tin cont de lacomia omului, dar modelul actual, bazat pe consum (pe exagerarea lui), se foloseste de lacomie si chiar o amplifica.