Un articol cu-n titlu destul de amenințător: ”România ar putea intra în faliment în următorii 2-3 ani!”. Articolul poate fi citit pe mediafax.ro și pe incont.ro. Într-adevăr, este destul de nasol și sper că nu se va întâmpla, însă dacă s-ar întâmpla, sincer, nu m-ași mira și dacă este să ne luam după activitatea politicienilor români, riscul este destul de mare că se va întâmpla.
România, și mai ales românul, se află așadar în plină spirală negativă clasică în care omul de rând simte că nu prea există un viitor. Într-un alt articol pe mediafax.ro putem citi despre produsele la care renunță românul din cauza crizei: ”Vezi aici la ce produse renunță românii din cauza crizei. Deodorante și ciocolată printre primele.” Reducerea consumației nu este un semn bun pentru viitor, deci politica anti-criză nu a avut efectul dorit. Știu că sună destul de banal ceea ce am să zic acuma, însă n-ar fi prima dată când această tactică s-ar aplica; economia română, românul, are nevoie de speranță.
Ceea ce ar trebui să facă România este să continue să ”facă curățenie” în sectorul de stat deoarece este prea mare, prea greoi și mult prea costisitor. Lăsând la o parte empatia - este într-adevăr foarte nasol pentru cei care-și pierd locul de muncă, dar din păcate este prea târziu pentru empatie - și judecând situația mai la rece, ar trebui să se concedieze cât mai mulți bugetari cât mai repede. Sună aiurea, știu, și mai mult ca sigur acest lucru n-ar fi fost necesar dacă politicienii și-ar fi văzut de treabă acum câțiva ani, atunci când economia era în plină creștere, însă acuma trebuie arătat comunității internaționale că România este pregătită să facă ceea ce este necesar chiar dacă prețul pe termen scurt este teribil.
Concedieriile masive făcute de stat sunt așadar o necesitate pentru recâștigarea încrederii creditorilor și investitorilori străini. Concedierile nu vor îndrepta situatia economiei, însă am ajuns în așa hal încât trebuie să dovedim că putem să fim resposabili deoarece nu ne mai cred pe cuvânt. Apoi, odată ce încrederea lor este recâștigată, România ar trebui să treacă la pasul doi, care de fapt s-ar putea face deodată cu primul pas: renunțarea aderări la zona euro.
Părerea mea este că ar fi mai bine pentru România să renunțe la introducerea monedei euro pentru o perioadă de 20 de ani, sau poate chiar pentru întotdeauna, și să lase piața să decidă cursul de schimb al leului. Mulți au credite în euro și sunt conștient că o depreciere masivă al leului ar fi o catastrofă pentru mulți, însă sunt destul de convins că România n-are încotro și că o depreciere masivă al leului ar fi benefică pe termen lung. Sunt sigur că mulți ar putea să-și renegocieze creditele, mai ales dacă băncile ar avea un morcov de la guvern pentru a face asta. După ce s-au luat acești pași, adică recâștigarea încrederii pe plan internațional, renunțatul la moneda euro și deprecierea leului până la un nivel natural, adică un nivel care este decis de cerere și ofertă, guvernul român trebuie să investească.
În primul rând, ar trebui atrase cât mai multe fonduri europene. Nu contează proictul, ci trebuie făcut, depus și încasat banii. În al doilea rând, trebuie să se mai împrumute, iar banii împrumutați trebuie să meargă la investiții care creează locuri de muncă. Știu că acumă mulți gândesc: ”Păi, dacă tot trebuie să ne împrumutăm pentru a creea locuri de muncă, atunci de ce să mai concediăm? N-ar fi mai bine să ne împrumutăm de la bun început?” Nu dragii mei, nu se poate fiindcă cei care ne-ar împrumuta nu ne cred capabili să gestionăm banii.
Apoi, ceea ce probabil este cel mai important, proiectele de care am pomenit trebuie și să se finalize. Mai multe locuri de muncă crește optimismul printre consumatori și proiectele finalizate crește încrederea investitorilor străini. Și uite așa, cu mult chin și printr-un catarsis dureros, România ar putea intra într-o spirală economcă pozitivă care este bazată pe o creștere reală de data asta.
Dar pentru ca asta să fie posibil, România, țara și mai ales poporul, trebuie să se trezăscă din beția ultimilor anii. Nici-o țară n-a supraviețuit pe termen lung cu o economie care crește pe seama speculațiilor. La sfârșitul zilei, dacă nu se văd autostrăzile promise, dacă cei corupți sunt în continuare liberi, dacă românii continuă să-și bată joc de ei înșiși, nimeni de dinafară nu mai crede în ceea ce zice românul și-și ia jucăriile și pleacă, ceea ce s-a și întâmplat de fapt. Chiar credeați că un investitor străin serios este impresionat de faptul că Ferrari și-a deschis reprezentanță la București?
Din păcate omul de rând este cel care suferă cel mai mult; asta nu este ceva specific pentru România sau poporul român, așa că lăsați comentariile de genul ”asta ni-e soarta”. Peste tot se întâmplă așa și este într-adevăr foarte regretabil, însă acum nu este momentul pentru a-i căuta pe cei vinovați. Întâi trebuie salvat ceea ce se poate salva, apoi căutăm nemernicii care ne-au dat foc la casa.
Gluma s-a îngroșat; românii, adică cei cu putere, s-au trezit că nu le știu pe toate și că prostia se plătește. Ceea ce este și mai grav este că guvernanții acum dau impresia că habar n-au ce să facă. Eu sunt ferm convins că această situație putea fi evitată cu o gândire mai matură, dar din păcate suntem un popor care se lasă luat de val mult prea ușor; la bine toți le știm pe toate iar la rău murim cu toții. Gândirea rațională și rezervele petroliere din România au un lucru comun: ambele sunt pe cale să dispară.
Gândirea alb sau negru, totul sau nimic, este sursă problemelor din România dacă l-ați crede pe cineva care privește țara mai de la distanță. Dar de ce ați face-o?
B.
2 comentarii:
Sunt perfect de acord cu afirmatiile facute de tine, dar ma nu pot sa ma abtin de la a face urmatoarele observatii...
De vreo 20 de ani ai nostri "scumpi si dragi" guvernanti au vandut si distrus cam tot ce se putea din tara.
Prin urmare ce a fost bun s-a dus. Resursele noastre naturale? Pai nu ne-au fost necesare deci le-am vandut si pe ele. Investitii? Chiar daca avem miliarde de euro care ar trebui sa intre in tara ca urmare a aderarii la U.E. nu suntem capabili sa le acessam pentru ca nu stim cum sa facem acest gen de proiecte...
Asa ca romanii care pot pleaca in strainatate de unde nu mai revin.
Ce rezolvam cu asta? Nimic pentru ca la noi in tara in loc sa se puna mintile la contributie referitor la modul de a atrage investitorii se cheltuiesc milioane de euro pe campanii de marketing pentru promovarea ... frunzei.
Ceea ce ne-ar trebui noua acum ar fi probabil un al doilea Vlad Tepes sau poate chiar Ceausescu, desi cred ca si ei si-ar pune mainile in cap pentru cum sunt lucrurile si nu cred ca ar sti de unde sa inceapa sa le remedieze.
@Bogdan: O tara nu intra in faliment; intotdeauna se poate mai rau, nu exista un moment de dezastru maxim. Iar datoriile externe ale Romaniei sunt inca relativ mici, se mai pot risipi bani din credite cativa ani daca exista suficienta iresponsabilitate.
Nu inteleg de unde ti-a venit ideea cu "continuarea curateniei"; nu cunosti situatia reala, curatenia nu a inceput, cheltuielile bugetare pe salarii au crescut si in 2009, iar in 2010 au fost reduse vreo 20.000 de posturi, dar n-a fost concediat nimeni, desi sunt peste 1.300.000 de angajati la stat, deci n-a facut nimeni vreo reforma. Politica anti-criza nu exista, din contra, mediul fiscal s-a inrautatit in ultimii 2 ani.
Aderarea la euro nu e atat de relevanta, economia romaneasca are probleme structurale profunde care trebuie rezolvate...
@Nico: Nu te lasa manipulata de populisme gen OTV. Guvernantii nostri sunt exact ca noi, nu au venit de pe alta planeta, ne-am sapat singuri groapa.
Resursele naturale erau importante pentru dezvoltare acum vreun secol, acum sunt tari bogate cu zero resurse; problema e ca nu se produce aproape nimic la noi.
Stim sa facem proiecte pentru bani europeni! Dar nu le putem implementa, pentru ca e prea mare coruptia.
Nu exista smecherii pentru a atrage investitorii; trebuie doar niste legi simple si coerente si o interferenta minima din partea statului; daca se anunta o majorare de TVA cu 3 zile inainte nu mai vine nici dracu' sa investeasca aici.
"Apelul la Tepes" e o treaba destul de jalnica; dictaura e ultimul lucru de care are nevoie o tara; intr-un regim autoritar nu se rezolva problemele, se ascund doar, pentru a nu panica prostimea.
Trimiteți un comentariu