Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...
George Bacovia
2 comentarii:
Bine ...le zice Bacovia, dar gata cu tristetea, caci in sfarsit a venit primavara!O seara frumoasa in arome de primavara!
Tristeţe nu este cuvântul adecvat. Dar ai dreptate! Chiar dacă în Suedia e aşa şi aşa cu primăvara...
Trimiteți un comentariu