Apropo de articolul de mai jos, cel în care am scris că putem da partea din România ce nu ține de Ardeal turciilor, deși mă îndoiesc că turcii o vor; am primit un comentar azi de la cineva în care mi s-a sugerat ca să nu generalizez. Că cică nu toți sunt așa...
Au contraire!
Singura soluție este să generalizez, chiar dacă-ntr-adevăr nu toți sunt așa, căci o majoritate copleșitoare, totuși, sunt exact așa. Am trăit acolo, în Regat, și am văzut ce înseamnă Regatul. Știu din experiență că cei care sunt de treabă, cei care sunt civilizați și cei care dețin un nivel normal de moralitate sunt la fel de puțini precum economiștii responsabili și competenți în Grecia, chiar dacă am avut eu norocul să cunosc câțiva. Așa că generalizez.
Dacă o majoritate nu erau scandalagii, atunci massmedia pe care o avem în România n-ar exista, iar motivul este simplu; massmedia servește ceea ce crede că va creea cea mai mare audiență. Toate ziarele și posturile de TV sunt murdărite cu femei în ipostaze obscene, cu accidente rutiere, cu crime oribile și cu miștouri asupra politicienii din tabăra opusa cea a patronului. În Regat nu doar prostituatele sunt ... prostituate. În Regat, nu doar hoții sunt ... hoți.
Un prieten de-al meu, Clujean din Dieji, Dej pentru regățeni, m-a întrebat, atunci când m-am mutat în panarama aia de oraș cu numele București, dacă mi-am făcut dosarul. Nu știam despre ce vorbea, dar mi-a explicat că în capitala civilizației regățeană, trebuie să faci dosar în care să strângi date compromițătoare despre cei din cercul tău social, ca să poți să intri tare peste ei dacă ai nevoie. Am crezut că glumea. Am fost fraier.
Generalizez fiindcă în regat, orice eșec, la orice nivel și-n orice domeniu, nu doar cel sportiv, este explicat cu o conspirație. Mereu există o scuză, ceva ce este construit cu scopul de-a scuti omul de răspundere. În regat, nimeni n-a pierdut niciodată pe bune, toți au fost mereu furați, sau făcuți, sau ce vreți voi. Ceea ce nu înțeleg regățenii este că atunci, implicit, nici o victorie, nici un progres și nici un succes nu este meritat. Doar furat. Nici un progres nu este curat, ci doar șmecherit (vedeți contractul cu Bechtel, de exemplu). Și asta înseamnă că nimeni nu poate fi bun, capabil și meseriaș. Ca să ai aceste trei aptitudini trebuie să fii responsabil pentru eșecurile tale. Nu mai dezvolt acest gând fiindcă mă îndoiesc că regățenii care-mi citesc blog-ul ar înțelege la ce mă refer.
Iată un alt gând: ceea ce majoritatea regățeniilor refuză să înțeleagă este că primul pas spre a-ți creea o mentalitate de învingător este să devi capabil să zici: ”Nu pot mai mult!” sau ”Felicitări, azi ai fost mai bun!” și nu ”arbitrul/Boc/Băsescu/PDL/PNL/PSD este de vină”!
Și de aia ziceam că turcii n-ar accepta să preia regatul; cine ar vrea câteva milioane de oameni cu o mentalitate de ratați?
Așa că iertați-mă dragi cititori, dar generalizez. Și învăț minte să nu cumva să fiu și eu așa. Acum câteva zile am avut ocazia să mă antrenez cu unul dintre cei mai buni sportivi din lume, mă refer la sportivii care practică sportul meu bineînțeles, și nu jucam prea bine. La moment dat, Martin, așa cum îl cheamă, mi-a dat câteva sfaturi. Reacția mea m-a surprins; am tras aier în piept cu gândul să-i explic de ce nu-mi ieșeau execuțiile. Dar m-am oprit. Mi-am dat seama că sunt Ardelean și nu Regățean. Cum să-i spun eu lui care mi-s problemele, când este de mii de ori mai capabil de cât mine să vadă greșelile pe care le fac. Am tăcut, m-am gândit, apoi i-am spus:
”Da Martin, ai dreptate, așa e cum spui; mersi pentru sfat, am să mă antrenez ca să nu mai fac greșeala asta.” Cuvinte care niciodată nu vor fi rostite de majoritatea regățeniilor.
B.